Dăruind vei dobândi. Poem de Mihai Enescu scris la Sibiu cu ocazia praznicului Sfântului Nicolae

Dăruind vei dobândi (de Mihai Enescu) De multe ori în viață e bine să aștepțiSă nu intri-n furtuna ce-l bântuie pe om,Orice s-ar întâmpla, să nu arunci săgeți –Mai bine ai opta să îngrijești un pom. Să-ți întărești credința ca să te-obișnuieștiCu rugăciunea sfântă a-ți liniști gândireaȘi gândul la cruzime tu să ți-l îmblânzeștiNădăjduind în

Jordiţe de Moş Nicolae

Din copilăria noastrăHarap-Alb şi NeghiniţăSe avântă la fereastrăSă ne-aducă o jordiţăCa de zahăr presăratăSau de var alb din odaie,E crenguţa minunatăPentru Sfântul Nicolae,Moşul ăsta foarte darnicŞi prieten celor miciLe aduce-n prag de praznicCrengi vopsite cu lipiciPoreclite şi „jordiţe”Pentru cei neascultători,Care nu au la ghetuţeLuciul cel mai sclipitor.Însă cei ce şi-au gătitÎncălţări curate seara,Pot avea ceva

Rugă pentru Sfântul Nicolae – pe versuri de Ana-Maria Coja

De prin lumi îndepărtate,Sus din cer, din Sfîntu’ Rai,Astă seară, negreșit,Sosește Moș Neculai. Chiar dacă ghetuța-i veche,Ponosită și cîrpită,Te rog, Moșule, îmi lasă,Măcar un picuț de pită. Cine, Doamne, să ne-ajute???Numai Sfinții și Mata!Noi românii, triști, în lacrimi,Suntem azi la mila Ta. Sărmani și prădați de toți,Ce-am putea să ne dorim,Decît un dram de speranță,Pe