Despre credință, politică și artă
Azi nu mai trăim vremurile când orice cuvânt avea înțeles, pentru că tăt românul făcea școală serioasă de cultură generală 10 – 12 ani, ca bază pentru excelență în orice domeniu ar fi ales ca drum profesional în viață. Așa că, orice expresie care nu crește pe tarlaua analfabetismului funcțional, cultivată de învățământul falimentar contemporan,
Pentru că ne apropiem de cea de-a 14-a comemorare a zilelor Revoluției din 1989, când mulți români au luptat și unii au și murit pentru Libertate, începând din 16 Decembrie de la Timișoara, republicăm câteva fragmente din scrierile regretatului revoluționar timișorean Claudiu Iordache. Mulțumim soției sale, Cristina, care ni le-a pus la dispoziție cu generozitate: Claudiu Iordache:
Claudiu Iordache: „An de an, din Decembrie 1989, Îngerii României vin pe rând să bandajeze cu aripile îndoliate rănile Revoluției! Aici s-a tras cu arme blestemate, ucigând de-a valma prunci și bătrâni nevinovați. Fiecare copil asasinat putea fi copilul tău, fiecare mamă maltratată putea fi mama ta, fiecare tată care nu s-a mai întors acasă
Regimul criminal i-a numit “huligani, agenți străini, iredentiști, inamici ai socialismului glorios și ai partidului comunist român”. Au fost împușcați pe străzi, omorâți în spitale, arși în crematoriu, iar cenușa le-a fost aruncată într-un canal. Criminalii trăiesc și sunt bine. Nici până astăzi n-au plătit pentru crimele lor.” Portalul Revoluției – Lista eroilor martiri ai
