Ion Cristoiu prevede Unirea României cu Republica Moldova, dar fără Transnistria. Va fi despăgubit Chișinăul cu Nordul și Sudul Basarabiei? VIDEO
Întrebându-se dacă „Va intra intra în Schengen România fără Bulgaria?”, în jurnalul său video din seara zilei de 16 noiembrie, istoricul clipei Ion Cristoiu „scapă” informația „pe surse” că Olanda ar pregăti acceptarea României în Spațiul Schengen de la 1 ianuarie 2023 sau, cel târziu, din primăvara anului viitor. Discuția despre aeroporturi, despre care maestrul consideră că vor fi lăsate în urmă față de aderarea terestră, este cel puțin surprinzătoare, deoarece, până acum, nu o dată s-a fluturat oferta inversă, a acceptării României în Schengen doar cu aeroporturile și a întârzierii aderării terestre. Dar, sursele și timpul vor dovedi care va fi scenariul agreat de Occident în cazul țării noastre.
Cel mai interesant lucru este că gazetarul mai „scapă” o informație, anume că anumiți lideri politici se gândesc serios să folosească fereastra de oportunitate deschisă înainte de aderarea României la Spațiul Schengen pentru realizarae unificării Bucureștiului cu Chișinăul, dar fără Transnistria. Iar asta, pe de o parte pentru că Republica Moldova a primit în acest an acceptul pentru aderarea la U.E. în procedură accelerată, la pachet cu Ucraina, iar pe de altă parte pentru că s-au intensificat bombardamentele rusești care afectează și R. Moldova, Occidentul punându-și problema costurilor apărării statului artificial din stânga Prutului în cazul înrăutățirii situației de securitate, situație care ar fi cu totul alta dacă Basarabia s-ar contopi în România, care este deja membră U.E. și NATO.
Elefantul din încăpere pe care nu-l vede nimeni rămâne însă Transnistria, pentru că o decuplare a ei de Republica Moldova ar duce automat la ridicarea problemei despăgubirii Basarabiei pentru județele din nord și din sud care i-au fost luate de URSS cu prețul alipirii Transnistriei. Or, aceste județe fac parte astăzi din Ucraina, a cărei „integritate teritorială în granițele consfințite internațional” este apărată cu habotnicie de capii politici de la București, care pun interesul „colectiv” deasupra celui național. Asta în timp ce, pentru teritoriul dintre Prut și Nistru, o dublă pierdere teritorială (atât decuplarea de Transnistria, cât și neretrocedarea județelor nordice și sudice confiscate de sovietici cu prețul Transnistriei), ar putea face indezirabilă Unirea cu Țara-Mamă (după cum ne-a demonstrat-o cu asupra de măsură atitudinea republica-moldovenilor în cele 3 decenii de după destrămarea URSS, când au preferat să reducă la maximum sentimentele unioniste de dragul „statalității și integrității teritoriale”, adică de frica ruperii de Transnistria).
„Am citit știrea și am ciulit urechile că Olanda va trimite o comisie să verifice nu-știu-ce pentru ca să fie de acord cu intrarea (României) în Spațiul Schengen. În momentul în care am citit asta, am zis: DA, intrăm în Spațiul Schengen, pentru că asta (comisia) e un pretext. Pentru că, dacă voiau (să nu intrăm), nu trimiteau nici o comisie – mă, nu vrem! Faptul că, tot așa, un comisar a zis: gata, intrați! … Din sursele mele și din presupunerile mele, vom intra numai noi, Bulgaria nu va intra pentru că nu va intra și noi vom intra de la 1 iauarie (2023) terestru și naval, nu cu aeroporturile. Deci vom intra după 3 luni cu aeroporturile. Așa știu eu din surse.
Dacă nu intră Bulgaria, noi vom avea o foarte mare problemă. Pentru că, dacă intră și Bulgaria, atunci avem o mare parte din graniță ocrotită de bulgari, adică bulgarii răspund de… Pe când așa, noi vom avea graniță Schengen cu Ucraina, cu (Republica) Moldova, cu Bulgaria, cu Serbia, deci foarte greu de administrat!
Am aflat că unii lideri politici din România … se gândesc că acum ar fi momentul ca (Republica) Moldova să se unească cu România. Dacă până acum mi se părea un proiect bizar, acum nu mi se pare atât de neîmplinibil. Adică, pentru Occident ar fi cea mai bună soluție, pentru că una e să aperi numai (Republica) Moldova… deci o Moldovă, dar fără Transnistria – cred că și rușilor le-ar conveni! Una e să aperi o Moldovă (independentă), tu, ca Occident, să dai banii ăia, și alta este să o aperi și pe ea integrată cu România. Nu știu în ce măsură, dar eu cred că, așa cum și Schengen-ul depinde de război, se poate (și Unirea). Deci, de data aceasta, eu, care am zis că e un vis, eu zic că s-ar putea. Nu știu, adică cred că e o fereastră de oportunitate pentru că eu, dacă aș fi occidental, american, aș spune: bă, cum să-i apărăm pe ăia (pe republica-moldoveni), au Transnistria? Îi unim cu ăia (cu românii) și gata, apărăm România Mare! Ar fi o chestie: și intrăm în Schengen și și”… (facem reunificarea României), a explicat Ion Cristoiu în jurnalul său video din 16 noiembrie 2022. (Toate însemnările dintre paranteze ne aparțin – n.r.) VIDEO: (articolul continuă dedesubt)
Chestiunea pe care n-o dezbate, însă, gazetarul Ion Cristoiu și care reprezintă un tabu pentru (aproape) toată clasa politică românească de dincoace de Prut este faptul că județele de est ale României, transformate de sovietici în „Republica Sovietică Socialistă Moldovenească” (viitoarea Republica Moldova) după anexarea din 1940, au fost ciuntite și împărțite între structura statală „moldavă” și cea ucraineană. Astfel, Nordul Basarabiei (Hotinul) și Sudul Basarabiei (Bugeacul) au fost alipite de sovietici Ucrainei, Chișinăul primind „la schimb” o rămășiță din Transnistria (și nu toată Transnistria istorică). Schimbul a fost deosebit de inechitabil, deoarece în schimbul unei fâșii lunguiețe și inconsistente situate de partea cealaltă a Nistrului, Basarabiei i-au fost luate două teritorii (la nord și la sud) însumând cel puțin 5 județe românești.
Revenind în prezent, dacă Occidentul ar vrea să separe Basarabia de Transnistria pentru a o uni cu Țara-Mamă, ar trebui să găsească o metodă de a repara dauna istorică de la momentul ZERO al înstrăinării Basarabiei, anume să încerce retrocedarea județelor basarabene din nord și sud. Însă o atare manevră ar deranja „integritatea teritorială a Ucrainei în granițele consfințite internațional”, o dogmă de la care nu se abat președintele Klaus Iohannis, ministrul de externe Bogdan Aurescu ș.cl.
Însă adevărul istoric nu ar trebui să țină seama de vruturile lui Zelenski sau ale lui Iohannis sau chiar ale lui Putin ori Biden ori Von der Leyen, ci de adevăr pur și simplu. Pentru că o văduvire a Basarabiei și de ce a câștigat în locul a ceea ce i s-a luat, dar și de ceea ce a pierdut în schimbul a ceea ce i s-a dat (în 1940), ar fi profund injustă și de natură să facă neprofitabilă Unirea cu Țara-Mamă, ba chiar ar alimenta sentimentele anti-românești (și eurofobe) sau „statalist-moldoveniste” ale unei părți a populației din stânga Prutului. Astfel încât România, dacă dorește Reunificarea, este pusă în fața următoarei dileme fără ieșire: fie primește întreaga Republică Moldova „în granițele ei recunoscute internațional”, adică la pachet cu enclava rusă militarizată Transnistria, fie va trebui să ridice pretenții teritoriale asupra Ucrainei pentru toate provinciile românești pe care aceasta le-a moștenit de la sovietici în ciuda rusofobiei sale ulterioare. Și, o dată cu această constatare, ne putem întoarce la spusele profesorului Andrei Marga: