Manifestare de Ziua Culturii în Cimitirul Bellu din Capitală. Cel mai bun mod de a-l cinsti pe Mihai Eminescu este să-l citim, a spus Mihai Tîrnoveanu de la Calea Neamului. Pompiliu Diplan de la Starea de Libertate a citit poezia DOINA, iar Dan Grăjdeanu de la Frăția Ortodoxă, o pledoarie eminesciană pentru Biserica noastră. VIDEO
Câteva sute de români din Capitală și din alte colțuri ale Țării s-au adunat duminică în prima parte a zilei la mormântul scriitorului și gazetarului Mihai Eminescu din Cimitirul „Bellu” din București, pentru a cinsti Ziua Culturii Române și împlinirea a 173 de ani de la nașterea poetului național.
„Doamne ajută, fraților! Ne-am adunat astăzi aici pentru a cinsti memoria Românului Absolut, Mihai Eminescu, așa cum îl numea Petre Țuțea, pentru că Mihai Eminescu este, într-adevăr, românul care a făcut strategia națională. Eu cred că cel mai bun mod de a-l cinsti pe Mihai Eminescu este să-l citim pe Mihai Eminescu – și nu doar poeziile lui extraordinare, ci, mai ales, opera sa politică, jurnalistică, prin care a ilustrat doctrina națională. Îi rog pe liderii organizațiilor care participă astăzi să vină mai aproape: Honor et Patria, Camarazii, Asociația „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei”, Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu”, Frăția Ortodoxă „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, Grupul „Neam, Onoare, Identitate”, Starea de Libertate, Legitimă Apărare, Asociația „Calea Neamului” – care a venit de la Brașov și de la Covasna – și, ca să nu pierdem timpul, îl rog pe Dan Ciprian Grăjdeanu, liderul Frăției Ortodoxe, să dea citire unui fragment din scrierile lui Mihai Eminescu, fragment care relevă atitudinea lui Mihai Eminescu despre Biserica Ortodoxă Română.
Disprețuind Biserica noastră națională și înjosind-o, atei și francmasoni cum sunt ei toți, ei ne-au lipsit de arma noastră cea mai puternică în lupta națională. Disprețuind limba prin împestrițări și prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate. Disprețuind datinile drepte și vechi și introducând la noi moravurile statelor în decadență, ei au modificat toată viața noastră publică și privată în așa grad încât românul ajunge a se simți străin în țara sa proprie. Odinioară, o Biserică plină de oameni, toți având frica lui Dumnezeu, toți sperând la El la mântuire și îndreptându-și viețile după învățăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă și după plăceri materiale a omorât sufletele. Biserica lui Matei Basarab și a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a poporului, ea, care domnește puternică dincolo de granițele noastre și azilul de mântuire națională în țări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor luptătoare amenință toată clădirea măreață a civilizației creștine. De aceea, Biserica Ortodoxă Română trebuie să rămână mama neamului românesc! (Mihai Eminescu, în lectura lui Dan Grăjdeanu, n.r.)
Pentru că poezia „Doina” de Mihai Eminescu devine din ce în ce mai periculoasă – și am să vă spun de ce -, într-unul dintre procesele pe care le am eu la tribunal intentate de organizațiile maghiare, procurorul a dat Neînceperea Urmăririi Penale pentru o speță, iar pentru altă speță care privește recitarea în public a poeziei „Doina” a decis continuarea cercetării penale pentru a se vedea în ce context a fost citită poezia „Doina”, dacă locul era adecvat și dacă contextul era adecvat. Bine-nțeles, părerea noastră, a tuturor, este că orice loc și orice context este adecvat pentru a recita poezia „Doina”, chiar la Sfântu-Gheorghe, chiar în fața Palatului Cotroceni atunci când am militat pentru menținerea limbii române ca unică limbă oficială în statul român. Acuma, să vedem ce va decide judecătorul!”, a explicat dr. Mihai Tîrnoveanu de la Calea Neamului. La eveniment a fost prezent și Pompiliu Diplan, care a dat citire poeziei „Doina”. VIDEO Starea de Libertate: (știrea continuă dedesubt)
Mihai Tîrnoveanu: „Prezent, 15 ianuarie ora 12, Cimitirul Bellu, pentru Mihai Eminescu!
Eu cred că Mihai Eminescu este tot ceea ce Avram Iancu nu a mai apucat să spună, să lupte si să doinească si tot ceea ce Brâncuși nu a mai apucat să facă cu pietrele din Carpați. Eu cred că Mihai Eminescu este tot ceea ce Burebista și Decebal, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazu, Stefan cel Mare și Sfânt, Vlad Țepeș și Constantin Brâncoveanu nu au mai apucat să facă dacă ar mai fi domnit..și mai cred că Eminescu este tot ceea ce Octavian Goga nu a mai apucat să scrie, tot ceea ce întreaga Generație naționalistă interbelică nu a mai apucat să izbândească și mai cred că Mihai Eminescu este rugăciunea Sfinților Închisorilor pe care ei nu au mai apucat să o spună și luptele vitejilor anticomuniști din munți pe care nu au mai apucat să le ducă. El este tot ceea ce ar fi scris Iancu Jianu si Pintea și toți haiducii, tot ce ar fi scris Tudor Vladimirescu și toate scrisorile negăsite ale țăranilor în opinci militare din Armata Română trimise către soții, copii și părinți din tranșeele care au făcut România Mare. Mihai Eminescu este strategia națională a unui neam întreg, el începe odată cu Veacul și va continua cu el. Prin Eminescu suntem nemuritori, căci el este Timpul românesc ce începe odată cu Facerea Lumii.
Cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Lui!
Aceasta este Lupta noastră.
Astazi ora 12, la Cimitirul Bellu vor fi prezente: Honor et Patria, Calea Neamului, Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință, Starea de Libertate, Grupul Neam Onoare Identitate (N.O.I), Legitimă Apărare, Camarazii România, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei” – Mihail S. Târnăveanul.
DOINA (Necenzurată) de Mihai Eminescu
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Calea noastră ne-o aţin
Şi Muscalii şi Calmucii
Şi nici Nistrul nu-i înneacă
Săraca ţară, săracă!
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveşte-nvaţă pruncii
Şi sub mână de jidan
Sunt românii lui Ştefan.
Că-ndărăt tot dă ca racul
Fără tihnă-i masa lui
Şi-i străin în ţara lui.
Din Braşov pân’la Abrud
Vai ce văd şi ce aud
Stăpânind ungurul crud
Iar din Olt până la Criş
Nu mai este luminiş
De greul suspinelor
De umbra străinilor,
De nu mai ştii ce te-ai face
Sărace român, sărace!
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier
Zboară paserile toate
De neagra străinătate
Numai umbra spinului
La uşa creştinului
Codrul geme şi se pleacă
Şi izvoarele îi seacă
Săraca ţară, săracă!
Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vază zi cu anii
Şi să-i scoată ochii corbii
Să rămâie-n drum ca orbii
Cine ne-a adus pe greci
N-ar mai putrezi în veci
Cine ne-a adus Muscalii
Prăpădi-i-ar focul jalei
Să-l arză, să-l dogorească
Neamul să i-l prăpădească,
Iar cine mi-a fost mişel
Seca-i-ar inima-n el,
Cum duşmanii mi te seacă
Săraca ţară, săracă!
Ştefane, Măria ta,
Lasă Putna, nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija gropilor
Dă-o-n seama popilor
La metanii să tot bată,
Ziua toată, noaptea toată,
Să se-ndure Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău…
Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn cântând
Şi Moldova adunând
Adunându-ţi flamurile
Să se mire neamurile;
De-i suna din corn odată
Ai s-aduni Moldova toată
De-i suna de două ori
Vin şi codri-n ajutor;
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Daţi în seama ciorilor
Ş-a spânzurătorilor.
Ştefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta
Că te-aşteaptă litvele
Să le zboare tigvele
Să le spui molitvele
Pe câţi pari, pe câţi fuştei
Căpăţani de grecotei
Grecoteii şi străinii
Mânca-le-ar inima câinii
Mânca-le-ar ţara pustia
Şi neamul nemernicia
Cum te pradă, cum te seacă
Săraca ţară, săracă!
Această variantă a „Doinei” , extrem de puțin cunoscută astăzi, este preluată din cartea Mihai Eminescu – poezii tipărite în timpul vieții, vol. III, note și variante, ediție critică îngrijită de Perpessicius, cu reproduceri după manuscrise, Editura Fundației Regale, Bucureşti, 1944.
Despre Neasemuitul Mihai Eminescu, în însemnările lui Claudiu Iordache
