Jurnalistul american Seymour Hersh dezvăluie implicarea lui Biden, Blinken, Nuland și Sullivan în detonarea gazoductelor Nord Stream. Gonzalo Lira: SUA nu doar că au distrus infrastructură rusească, ci au și sabotat economia germană
Jurnalistul american octogenar Seymour Hersh, distins cu Premiul Pulitzer în 1970, a publicat miercuri, 8 februarie 2023, un articol pe contul lui de Substack în care demonstrează că distrugerea conductelor „Nord Stream” ce alimentau cu gaz rusesc Germania a fost opera Statelor Unite. Cu alte cuvinte, acesta contrazice atât propaganda sterilă care afirmă că rușii și-ar fi aruncat singuri în aer propriile conducte de gaz, precum și ipoteza lansată de gazetarul român Ion Cristoiu cum că Marea Britanie ar fi stat în spatele sabotajului gazoductelor.
El aduce dovezi că bombardarea acestor conducte submarine a fost ordonată de președintele Joe Biden: el a dorit distrugerea acestora și a făcut tot ce-i stătea în putere ca s-o vadă fapt împlinit. Subalternii săi care au dus planul la îndeplinire au fost consilierul american pe securitate națională, Jake Sullivan, secretarul de stat Anthony Blinken și subsecretarul de stat Victoria Nuland.
Se pare că Jake Sullivan a fost omul-cheie pentru întreaga operațiune. Potrivit relatării jurnalistului Seymour Hersh, Sullivan s-a folosit de foști agenți din forțele speciale americane pentru amplasarea bombelor care aveau să detoneze conductele de gaz rusesc. El a întrebuințat pensionari ai forțelor speciale pentru a eluda legislația SUA, care impunea informarea Congresului înaintea inițierii oricăror acțiuni clandestine. Dar, având în vedere că personalul super-specializat nu mai era activ în cadrul structurilor americane, informarea Congresului nu mai era necesară.
Cel care a ordonat sabotajul conductelor Nord Stream a fost președintele Joe Biden, care-și pusese semnătura pe acest ordin încă din toamna anului 2021 – adică mai devreme cu câteva luni de începerea „operațiunii militare speciale” rusești din Ucraina și cu vreun an înainte de exploziile propriu-zise de la conductele ruso-europene.
Potrivit analistului Gonzalo Lira, aceste dezvăluiri duc la următoarele concluzii:
„1.În toamna anului 2021, Administrația Biden era decisă că va provoca Rusia să declanșeze războiul din Ucraina (iar asta în ciuda întâlnirii dintre Biden și Putin în Elveția din iunie 2021, n.r.) Nu există nici un alt motiv decât stimularea războiului ucrainean pentru care Administrația Biden să se fi preocupat atât de intens de atacul terorist de la conductele de gaz ruso-germane. Distrugerea acestor obiective economice și strategice de pe urma cărora beneficia cel puțin o țară aliată nu reprezintă altceva decât un act de terorism finanțat și coordonat de SUA. Cu cât americanii acuză pe oricine altcineva de acest atentat nu fac decât să demonstreze că „hoții strigă hoții” și „teroriștii strigă teroriștii”. Faptul că ei planificau acest atentat încă din toamna anului 2021 arată că alimentau intrarea Rusiei în război și că escaladarea și provocările ulterioare, care au dus finalmente la declanșarea invaziei, n-ar fi putut fi preîntâmpinată orice-ar fi făcut rușii în direcția contrară (și ne amintim că aceștia chiar au dus o activitate diplomatică internațională asiduă în toamna anului 2021, prezentându-și viziunea și condițiile pentru pace, dar nefiind luați în serios de cancelariile occidentale).
2.Singurii pe care sabotajul conductelor Nord Stream îi afectează dramatic sunt nemții. După dezvăluirile jurnalistului Seymour Hersh, nimeni din Germania nu mai poate spune că autorul bombardării conductelor este necunoscut. Reputația lui Seymour Hersh, independența lui financiară și vârsta lui înaintată îl califică pentru a nu fi suspectat că ține partea vreunei tabere. Deci, dezvăluirile sunt reale și nemții nu se mai pot preface că aliatul lor cel mai mare, SUA, n-a încercat în mod direct să le distrugă economia națională – pentru că asta au reușit să facă americanii prin atacul terorist al conductelor de gaz Nord Stream. Deci nu mai este vorba doar că SUA au distrus bunuri aparținând rușilor, ci au și pus la cale distrugerea economiei germane, în consecință.
Aceste dezvăluiri ar putea avea efecte devastatoare în Germania și întreaga Europă. Căci cum altfel ar putea vedea un cetățean sau politician german distrugerea acestor conducte decât ca pe o faptă de război a SUA împotriva economiei germane? Cum credeți că acest lucru nu va afecta percepția Germaniei asupra Statelor Unite – și nu doar a Germaniei, ci și al restului Europei, ba chiar a restului lumii? Nemții – și nu doar ei – își vor da seama că americanii sunt gata să-și saboteze și, posibil, chiar să-și pună pe butuci un aliat apropiat de dragul urmăririi propriei agende geo-politice. Cum credeți că restul lumii va percepe acest lucru? Cum credeți că Japonia sau Australia vor privi la faptul că SUA n-au nici cea mai mică ezitare în a arunca Germania peste bord de dragul de a lovi prin ricoșeu economia rusească? Aveți impresia că australienii sau japonezii vor fi încântați să fie aruncați în linia întâi ca mieii la junghiere într-un război americano-chinez care se prefigurează în 2025? Nu prea cred! Mai degrabă vor evalua situația și se vor întreba serios dacă vor să fie la rândul lor aruncate peste bord de americani atunci când vor porni împotriva Chinei la fel cum Germania a fost aruncată peste bord în manevra americană contra Rusiei?
Întregul plan al americanilor de a distruge gazoductele Nord Stream a fost unul nebunesc din cauza pericolelor politice și diplomatice pe care îl implică. Restul lumii nu va mai avea deloc încredere în Statele Unite și nu vor mai fi gata să meargă alături de SUA până într-acolo încât să se războiască împotriva Chinei. Statele Unite se izolează singure pe plan internațional în așa hal încât nu vor mai putea să-și amelioreze reputația pentru mulți ani, dacă nu chiar decenii de acum înainte. Și fiecare stat-prieten pe care americanii îl au în prezent va continua să le zâmbească în același timp în care, pe la spate, își va căuta mijloace de a ieși de sub dominația și, implicit, amenințarea lor. Căci, cu așa prieteni ca americanii, cine mai are nevoie de dușmani?”, explică Gonzalo Lira, un sud-american stabilit în estul Ucrainei, în cea mai recentă analiză a sa de pe YouTube.
Dezvăluirile lui Seymour Hersh: Cum a distrus America gazoductul Nord Stream
„Deși oficiosul The New York Times a catalogat distrugerea gazoductului ca fiind un „mister”, Statele Unite au executat o operațiune maritimă clandestină care a fost ținută secretă – până acum.
Centrul de scufundări și salvări al Marinei SUA se află într-o locație la fel de obscură ca și numele său, în josul a ceea ce a fost cândva un drum de țară în zona rurală a orașului Panama City, un oraș stațiune în plină expansiune din sud-vestul statului Florida, la 70 de mile sud de granița cu Alabama. Complexul centrului este la fel de banal ca și locația sa – o structură de beton monoton de după cel de-al Doilea Război Mondial, care are aspectul unui liceu profesional din partea de vest a orașului Chicago. O spălătorie cu monede și o școală de dans se află vizavi de ceea ce este acum un drum cu patru benzi.
De zeci de ani, centrul pregătește scafandri de mare adâncime foarte calificați care, odată repartizați în unitățile militare americane din întreaga lume, sunt capabili să facă scufundări tehnice pentru a face atât lucruri bune – folosind explozibili C4 pentru a curăța porturile și plajele de resturi și de muniție neexplodată – cât și lucruri rele, cum ar fi aruncarea în aer a platformelor petroliere străine, murdărirea supapelor de admisie pentru centralele electrice submarine, distrugerea ecluzelor de pe canalele de transport maritim cruciale. Centrul din Panama City, care se mândrește cu a doua cea mai mare piscină interioară din America, a fost locul perfect pentru a-i recruta pe cei mai buni și mai taciturni absolvenți ai școlii de scufundări care au reușit vara trecută să facă ceea ce fuseseră autorizați să facă la 260 de picioare sub suprafața Mării Baltice.
În iunie anul trecut, scafandrii Marinei Militare, care operau sub acoperirea unui exercițiu NATO de la mijlocul verii, cunoscut sub numele de BALTOPS 22, care a fost larg mediatizat, au plantat explozibilii declanșați de la distanță care, trei luni mai târziu, au distrus trei dintre cele patru conducte Nord Stream, potrivit unei surse cu cunoștințe directe despre planificarea operațională.
Două dintre conducte, cunoscute sub denumirea colectivă de Nord Stream 1, furnizau Germaniei și unei mari părți a Europei de Vest gaze naturale rusești ieftine de mai bine de un deceniu. O a doua pereche de conducte, denumită Nord Stream 2, fusese construită, dar nu era încă operațională. Acum, în condițiile în care trupele rusești se concentrează la granița ucraineană și în contextul celui mai sângeros război din Europa din 1945 încoace, președintele Joseph Biden a considerat că gazoductele sunt un mijloc prin care Vladimir Putin poate folosi gazele naturale ca armă pentru ambițiile sale politice și teritoriale.
Solicitată să comenteze, Adrienne Watson, o purtătoare de cuvânt a Casei Albe, a declarat într-un e-mail: „Acest lucru este fals și complet fictiv”. Tammy Thorp, o purtătoare de cuvânt a Agenției Centrale de Informații (CIA), a scris în mod similar: „Această afirmație este cu totul și cu totul falsă”.
Decizia lui Biden de a sabota gazoductele a venit după mai mult de nouă luni de dezbateri extrem de secrete în interiorul comunității de securitate națională de la Washington cu privire la modul cel mai bun de a atinge acest obiectiv. În cea mai mare parte a acestui timp, problema nu a fost dacă să se întreprindă sau nu misiunea, ci cum să se facă fără niciun indiciu evident cu privire la cine este responsabil.
A existat un motiv birocratic vital pentru a se baza pe absolvenții școlii de scufundări în condiții extreme a centrului din Panama City. Scafandrii erau doar din Marina Militară, iar nu membri ai Comandamentului american pentru Operațiuni Speciale, ale cărui operațiuni secrete trebuie să fie raportate Congresului și comunicate în prealabil conducerii Senatului și Camerei Reprezentanților – așa-numita „Gașca celor opt„. Administrația Biden făcea tot posibilul pentru a evita scurgerile de informații, deoarece planificarea a avut loc la sfârșitul anului 2021 și în primele luni ale anului 2022.
Președintele Biden și echipa sa de politică externă – consilierul pe probleme de securitate națională Jake Sullivan, secretarul de stat Tony Blinken și Victoria Nuland, subsecretarul de stat pentru politică – au fost vocali și consecvenți în ostilitatea lor față de cele două conducte, care treceau una lângă alta pe o distanță de 750 de mile pe sub Marea Baltică, de la două porturi diferite din nord-estul Rusiei, în apropiere de granița cu Estonia, trecând pe lângă insula daneză Bornholm înainte de a ajunge în nordul Germaniei.
Traseul direct, care ocolea orice nevoie de tranzit prin Ucraina, a fost o binecuvântare pentru economia germană, care s-a bucurat de o abundență de gaze naturale rusești ieftine – suficient pentru a-și face să funcționeze fabricile și pentru a-și încălzi locuințele, permițând în același timp distribuitorilor germani să vândă gazul în exces, cu profit, în toată Europa de Vest. O acțiune care ar putea fi atribuită administrației Biden ar încălca promisiunile SUA de a minimiza conflictul direct cu Rusia. Secretul era esențial.
Încă din primele sale zile, Nord Stream 1 a fost văzut de Washington și de partenerii săi anti-ruși din NATO ca o amenințare la adresa dominației occidentale. Holdingul din spatele acestuia, Nord Stream AG, a fost înființat în Elveția în 2005, în parteneriat cu Gazprom, o companie rusă cotată la bursă care produce profituri enorme pentru acționari și care este dominată de oligarhi cunoscuți ca fiind în slujba lui Putin. Gazprom a controlat 51% din companie, iar patru firme energetice europene – una din Franța, una din Olanda și două din Germania – au împărțit restul de 49% din acțiuni, având dreptul de a controla vânzările în aval ale gazului natural ieftin către distribuitorii locali din Germania și Europa de Vest. Profiturile Gazprom au fost împărțite cu guvernul rus, iar veniturile statului din gaz și petrol au fost estimate în unii ani la 45% din bugetul anual al Rusiei.
Temerile politice ale Americii erau reale: Putin ar fi avut acum o sursă majoră de venit suplimentară și foarte necesară, iar Germania și restul Europei de Vest ar fi devenit dependentă de gazele naturale ieftine furnizate de Rusia – diminuând în același timp dependența europeană de America. De fapt, exact asta s-a întâmplat. Mulți germani au văzut în Nord Stream 1 o parte a eliberării faimoasei teorii Ostpolitik a fostului cancelar Willy Brandt, care ar permite Germaniei postbelice să se reabiliteze pe ea însăși și alte națiuni europene distruse în cel de-al Doilea Război Mondial prin, între alte inițiative, utilizarea gazului rusesc ieftin pentru a alimenta o piață și o economie comercială prosperă în Europa de Vest.
Nord Stream 1 a fost suficient de periculos, în opinia NATO și a Washingtonului, dar Nord Stream 2, a cărui construcție a fost finalizată în septembrie 2021, ar fi dublat, dacă ar fi fost aprobat de autoritățile de reglementare germane, cantitatea de gaz ieftin care ar fi fost disponibilă pentru Germania și Europa de Vest. De asemenea, cea de-a doua conductă ar furniza suficient gaz pentru mai mult de 50% din consumul anual al Germaniei. Tensiunile erau în continuă escaladare între Rusia și NATO, susținute de politica externă agresivă a administrației Biden.
Opoziția față de Nord Stream 2 s-a aprins în ajunul învestirii lui Biden în ianuarie 2021, când republicanii din Senat, conduși de Ted Cruz din Texas, au adus în mod repetat în discuție amenințarea politică a gazului natural rusesc ieftin în timpul audierii de confirmare a lui Blinken în funcția de secretar de stat. Până atunci, un Senat unificat reușise să adopte cu succes o lege care, după cum i-a spus Cruz lui Blinken, „a oprit [conducta] în stadiul de proiect”. Va exista o presiune politică și economică enormă din partea guvernului german, condus la acea vreme de Angela Merkel, pentru a pune în funcțiune cea de-a doua conductă.
Ar putea Biden să le țină piept germanilor? Blinken a răspuns afirmativ, dar a adăugat că nu a discutat despre detaliile punctelor de vedere ale viitorului președinte. „Cunosc convingerea sa fermă că Nord Stream 2 este o idee proastă”, a spus el. „Știu că el ne-ar cere să folosim toate instrumentele de convingere pe care le avem pentru a-i convinge pe prietenii și partenerii noștri, inclusiv Germania, să nu meargă mai departe cu ea”.
Câteva luni mai târziu, când construcția celui de-al doilea gazoduct se apropia de finalizare, Biden a clipit. În luna mai a aceluiași an, într-o răsturnare de situație surprinzătoare, administrația a renunțat la sancțiunile împotriva Nord Stream AG, un oficial al Departamentului de Stat recunoscând că încercarea de a opri conducta prin sancțiuni și diplomație „a fost întotdeauna o încercare de lungă durată”. În culise, oficiali ai administrației Biden l-ar fi îndemnat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care se confrunta pe atunci cu amenințarea unei invazii rusești, să nu critice această mișcare.
Au existat consecințe imediate. Republicanii din Senat, conduși de Cruz, au anunțat blocarea imediată a tuturor nominalizărilor lui Biden în materie de politică externă și au amânat luni de zile, până în toamnă, adoptarea legii anuale a apărării. Mai târziu, Politico a descris răzgândirea lui Biden cu privire la cel de-al doilea gazoduct rusesc ca fiind „singura decizie care a pus în pericol agenda lui Biden, probabil mai mult chiar decât retragerea militară haotică din Afganistan”.
Administrația Biden se clătina, în ciuda faptului că a obținut o amânare a crizei la jumătatea lunii noiembrie, când autoritățile de reglementare în domeniul energiei din Germania au suspendat aprobarea celei de-a doua conducte Nord Stream. Prețurile la gazele naturale au crescut cu 8% în câteva zile, pe fondul temerilor tot mai mari din Germania și din Europa că suspendarea conductei și posibilitatea tot mai mare a unui război între Rusia și Ucraina ar duce la o mai mult decât nedorită iarnă petrecută în frig. Washingtonului nu i-a fost clar care este poziția lui Olaf Scholz, proaspăt numit cancelar al Germaniei. Cu câteva luni mai devreme, după căderea Afganistanului, Scholtz susținuse public, într-un discurs la Praga, apelul președintelui francez Emmanuel Macron pentru o politică externă europeană mai autonomă – sugerând în mod clar o mai mică dependență de Washington și de acțiunile sale mercantile.
În tot acest timp, trupele rusești s-au acumulat în mod constant și amenințător la granițele Ucrainei, iar, până la sfârșitul lunii decembrie, peste 100.000 de soldați erau în poziția de a ataca din Belarus și Crimeea. Alarma creștea la Washington, inclusiv o evaluare a lui Blinken potrivit căreia aceste efective ar putea fi „dublate în scurt timp”.
Atenția administrației s-a concentrat din nou asupra Nord Stream. Atâta timp cât Europa rămânea dependentă de conductele rusești cu gaze naturale ieftine, Washingtonul se temea că țări precum Germania vor fi reticente în a furniza Ucrainei banii și armele de care avea nevoie pentru a învinge Rusia.
În acest moment de neliniște, Biden l-a autorizat pe Jake Sullivan să reunească un grup inter-agenții pentru a elabora un plan.
Toate opțiunile urmau să fie puse pe masă. Dar numai una singură avea să apară.”
Citiți continuarea articolului jurnalistului Seymour Hersh pe Substack!
2 thoughts on “Jurnalistul american Seymour Hersh dezvăluie implicarea lui Biden, Blinken, Nuland și Sullivan în detonarea gazoductelor Nord Stream. Gonzalo Lira: SUA nu doar că au distrus infrastructură rusească, ci au și sabotat economia germană”