Ioan Sperling: Ce sacrificăm pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. Gânduri de vrabie
Ne naștem fără să putem alege din ce părinți, în ce stare materială, în ce credință și asta ne formează într-un anumit fel!
Pentru mântuire însă lucrul acesta nu este important!
Dumnezeu nu este nedrept și, odată cu sufletul, a pus în noi, în fiecare, același talant și anume cel al dorului de El, al dorinței de mântuire, al veșniciei!
Și cel orfan și cel cu părinți și cel cu părinți iubitori și cei cu părinți doar cu numele și cel născut într-o familie credincioasă ca și cel născut între atei sau într-o credință/confesiune falsă, și cel bogat ca și cel sărac, cel sănătos ca și cel bolnav, băiat sau fată, toți trebuie să înmulțim, nu să ascundem, acest talant!
Pentru nimeni, indiferent de situația lui, nu este mai ușor sau mai greu să facă lucrul asta!
Toți, indiferent de ce au sau nu au, de cine sunt sau nu în viața pământească, trebuie să sacrifice ceva ca să se apropie, așa cum îi cere sufletul fiecăruia, de Dumnezeu!
Trebuie să se sacrifice pe el! Pe el așa cum l-a făcut familia, societatea, învățătura, bogăția, sănătatea sau lipsa lor și să devină cum dorește Dumnezeu să devină! Cum îi cere vocea sufletului, dacă o ascultă! Dacă nu a îngropat-o și pe ea lângă talant!
Pentru toți este la fel de greu sau la fel de ușor; tot ce avem sau nu avem pot să fie scară spre cer sau spre iad! Noi dăm valoarea și sensul a tot ce ne înconjoară! Nimic nu e bun sau rău de la sine ci, noi îl putem face una sau alta: piedică sau ajutor!
Cel ce nu are, nu a primit, se luptă cu viața de toate zilele, cu invidia, cu nemulțumirea, cu gândul că Dumnezeu este „nedrept”, iar cel ce le-a primit pe cele „bune” se luptă, la rândul lui, să se despartă de ele!
Unii reușesc să despartă de „pământ” și să se apropie mai mult de cer, de Dumnezeu decât alții, dar important este doar să fi înmulțit acest talant (comun tuturor), să fi muncit măcar o oră (în vie) pentru că Stăpânul, fiind bun, o să plătească la fel (un dinar) și celui care a adus roadă multă (unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci) și pe cel cu mai puțină!
Vai însă de cei care au stat toată „ziua” fără lucru! De cei care au ascuns acest talant sau l-au îngropat lângă drum, pe loc pietros, sau între mărăcini, căci aceștia vor fi aruncați în întunericul de afară! Acolo unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
Să luăm aminte!
Un articol publicat inițial de Ioan Sperling pe Vrăbiuțe.blog la data de 24.03.2023.
De același autor, pe site-ul nostru:
Pilda plății lucratorilor la vie este pilda la care eu unul fac cel mai des referiri, pentru că explică cel mai clar foarte multe și dă incredere celor ca mine care au venit târziu la credință si probabil nu o sa strânga asa multe roade ca cei veniți mai devreme!