Antihristoșii noștri cei de toate zilele. Opinia părintelui Călin Sămărghițan

Un articol postat de Pr. Călin Sămărghițan public pe Facebook la data de 11.05.2023.

Remarc o tendință la „puținii intelectuali mărturisit ortodocși” (cum se autodenumesc ei) de a se împopoțona cu cărțile scrise de ei despre Ortodoxie. Respectivii sunt foarte convinși că ei sunt vocea Ortodoxiei și nu alții. Au pretenția că știu întotdeauna precis ce e bine pentru Ortodoxia românească, ei au copilărit cu Iisus și au fost primii dintre Apostoli. Dar deschizi cărțile lor și cauți cu lumânarea și nu găsești nimic ortodox în ele. Nu găsești o referire la Sfinții Părinți, nu găsești un citat din Stăniloae, nicăieri nici o idee a altui ortodox. Sunt cărți întregi cu locuri comune, intelectualiste, reci și calpe, care nu au nimic cu duhul ortodox. Teologia lor este lăutărească; după ureche. Duhul filocalic e cvasi-absent, iar cine a citit măcar 20 de cărți ortodoxe simte aceasta imediat.

Citatele lor sunt din filosofi și teologi occidentali, limbajul este unul atât de străin spiritualității răsăritene, de ai impresia că sunt sectari complet rupți de Sfânta Tradiție. Până la ei nu s-a spus nimic bun pe la noi. Peste ei nu mai există nimic altceva. Apofatismul atât de specific gândirii bizantine le este complet străin. Smerenia (și mai ales smerenia vieții) le lipsește cu desăvârșire. La orgoliul lor de „intelectuali ortodocși” nu le ajungi nici cu cea mai lungă prăjină. Clamează iubirea creștină și respectul persoanei, dar ce găsești la gura lor sunt mostre de colocvialisme stradale dintre bande de cartier.

E cel mai limpede semn că nu au citit lucrări ortodoxe. Sau dacă au citit, nu au fost pătrunși de nimic. Nu cred că au parcurs Filocalia, căci s-ar fi văzut în limbaj, în expresie, în stilul de abordare al unei problematici. În spirala pe care Ortodoxia autentică o face în jurul unei idei, pentru a o privi din toate părțile. Încă o dată: Stăniloae le este complet străin (și unii au făcut zilele acestea exact un simpozion Stăniloae).

Se mai remarcă ceva: întrebuințează doar numele Iisus, nu Hristos, nu Hristos Mântuitorul. Semn că le este rușine de Hristos Domnul, și aici e încă un lucru bun. Pentru ei Iisus nu e Hristosul („Cel uns” de sus), nu! Iisus e doar un pământean puțin mai deștept decât ei. Atât! Nu e Mântuitor, nu e Fiul lui Dumnezeu, nu e Dumnezeu adevărat. Nu au atribute pentru Hristos, dar au un vagon de atribute pentru ei înșiși.

Ei vorbesc acum de Sinodul de la Niceea, dar nu dau un nume al vreunui teolog de acolo. Nici măcar unul singur. Vreun citat din vreun Sfânt Părinte de acolo? Nimic! Cauți cu lumânarea ortodoxie în cărțile lor „ortodoxe” și dai doar peste un limbaj filosofic, intelectualist, deloc profund, deloc subtil, deloc teologic, dar bine lustruit la exterior.

Doar ei peste tot! Citează din ei înșiși. Exemplifică doar cu ei înșiși, cât sunt ei de puri și de imaculați, când știm cu toții din ce cloacă politică au ieșit. Aceștia vor să ne convingă că doar ei sunt vocea Ortodoxiei adevărate. Hristos Însuși începe cu ei și Se sfârșește cu ei. Ei asta spun: noi vi-L oferim pe Iisus, nu Sfinții Părinți. Noi Îl știm pe Iisus, noi vi-L arătăm. Noi suntem apostolii viitoarei Românii, iar voi sunteți proștii care trebuie să ne ascultați, că uite ce cărți frumoase și ortodoxe (sic!) am scris!

Iar Hristos are o imensă răbdare și cu ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *