Cerul, Codrul și Pârăul

Două piețe din Sibiu, văzute prin ochii unui sibian mutat în Germania. Ioan Sperling: Cândva a avut loc o schimbare tăcută în care pragmatismul a luat locul frumosului, tendință care se menține până azi

16 mai, 202316 mai, 2023 vlad

Piața Mare din Sibiu

Am prins zilele trecute câteva ore de soare și, după o oră de plimbare pe corso, m-am oprit pe o bancă din Piața Mare a Sibiului.
Destul de repede, uitându-mă la copiii care alergau după porumbei, m-au năpădit amintirile… Și eu m-am jucat, copil fiind, în Piața Mare, atâta doar că, pe vremea copilăriei mele, Piața nu era un câmp pavat cu pietre de granit, ci un rai verde plin de flori, de care orașul se îngrija să rămână așa tot anul!

Erau vremurile „fericite” ale socialismului când magazinele erau pline, se construia, lumea era mulțumită (cât putea fi de mulțumită în condițiile socialismului)!
Cândva a avut loc o schimbare tăcută în care pragmatismul a luat locul frumosului și tendința aceasta nu doar se menține până în zilele noastre, ci se accentuează!
Ceaușescu avea nevoie de un loc de adunare a „boborului” în fața căruia să laude „realizărili” socialismului, așa că florile au fost sacrificate, cenușiul luând locul, ca peste tot în lagărul socialist, culorii!
După moartea lui Ceaușescu, în Piață a apărut o mică placă comemorativă în cinstea martirilor revoluției din 89,

apoi, pe măsură ce puterea politica a Sibiului a trecut sub administrarea Forumului German, a dispărut Gheorghe Lazăr din Piață (cu drapelul tricolor cu tot, că prea era impozant) și a reapărut (bine că nu în carne și oase) Samuel Bruckenthal! (și o statuie mai modestă a lui Lazăr pe locul celei impozante) Cutremurătoare schimbare!
De altfel, tot Sibiul a cedat pragmatismului: fațadele cu flori sau ornamentele au fost înlocuite/ascunse de reclame, diversitatea de magazine a făcut loc restaurantelor, care s-au întins ca niște caracatițe pe trotuar, toate având terase acoperite cu geamuri de plexiglas, toate oferind, mai mult sau mai puțin același meniu și făcând din unul dintre cel mai frumoase orașe europene, o tarabă improvizată imensă!

România lucrului bine făcut…praf!
Într-un fel, mă asemăn foarte mult orașului în care m-am născut; nimeni nu dă doi bani pe ce am fost, iar valoarea noastră nu este măsurată decât prin folosul actual adus! Folos actual foarte redus, sau inexistent!
Dar în amintirile mele și ale orașului, mai există încă frumosul, bunul gust, culoarea, armonia, chiar dacă pentru lumea pragmatică de astăzi ele nu au valoare! Eu, cei de vârsta mea, suntem singurii care putem face o comparație între ce a fost și ce este, între frumos și pragmatism, pentru că le-am trăit pe amândouă! Iar frumusețea este o valoare pe care pragmatismul nu o poate produce niciodată pentru că el are o altă scală de valori!

Un articol publicat de Ioan Sperling pe Vrăbiuțe.blog la data de 15 mai 2023.

Piața Cibin

–o poezie de Ioan Sperling–

O aromă întâi ne cheamă,
de mici buni și de pastramă!
Ne oprim. Mâncăm, bem vin…
și intrăm!
Piața Cibin!

Munți de varză îndesată,
ceapă în funii adunată,
cartofi mari și deformați,
struguri galbeni parfumați,
prune albastre cât un ou,
roșii inimă de bou,
nuci întregi sau cocoșei,
alune pe ales de vrei,
pătlăgele, usturoi,
din nuiele măturoi,
linguri de la Slăvitești
și alte lucruri rudărești,
slană bună afumată
groasă, de o palmă lată,
telemea de la Săliște
și burduf ce dă să piște,
brânză grasă frământată,
în coaje de brad băgată,
un munte de castraveți,
coșuri mari cu ciuciuleți,
pătrunjel, morcovi, gulii,
papagali în colivii,
afine, mure, cătină,
miere bio de stupină,
grămăjoare mici de hrean,
pentru țuică un cazan,
oale, cratițe, tigăi,
și fasole în păstăi,
mere, pere, suc de soc,
levănțică, busuioc,
pâine caldă din cuptor,
o mulțime de popor,
vorbă multă în dialect,
românește cu accent,
peste tot găleți cu flori,
pe la colțuri cerșetori,
lume multă, înghesuială,
strigăte și târguială,
ăsta-i pulsul din piață
la Cibin de dimineață,
prin Sibiu dacă veniți
să intrați! N-o ocoliți!

4.09.2019