Dr Mircea Pușcașu de la Bucovina Profundă, în dialog cu Av Florentin Țuca la podcastul Pe Drept Cuvânt: Noi, ca neam, suntem o înlănțuire de bunici. Până la Decebal sunt 40 de bunici și ultima verigă din lanțul ăsta ești tu. VIDEO

După ce l-a avut invitat pe avocatul Dr. Florentin Țuca în podcastul său „Dialoguri la Marginea Lumii”, a fost rândul medicului Mircea Pușcașu să participe la podcastul juristului, „Pe Drept Cuvânt”.

În dialog cu Florentin Țuca, Mircea Pușcașu a vorbit despre revoltele pe care le simțim în tinerețe, despre nevoia noastră de sens (ca semnificație), despre drumul curat al vocației, despre învățămintele culese de la sfinții închisorilor comuniste și despre fondul eroic în creștinism. În plus, povestindu-și experiența de membru al comitetului sucevean de organizare al Referendumului pentru Familie (octombrie 2018), liderul Asociației „Bucovina Profundă” a vorbit despre șansele de dăinuire ale poporului român și despre ce ne poate aduce viitorul.

Totodată, Mircea Pușcașu a reușit câteva pledoarii memorabile: despre libertatea și demnitatea umană, despre neamul românesc – înțeles și simțit ca succesiune de bunici -, și despre importanța miturilor naționale: dacă e să ne dezvoltăm ca români, avem nevoie de eroi și modele. Articolul continuă sub (VIDEO):

Fondator al asociației Bucovina Profundă și coordonnator al programenlor educaționale ARCUS și ROST, membru al platformei civice Starea de Libertate și vicepreședinte al Federației ProVita, Mircea Pușcașu este (și) un excelent avocat al românismului și al virtuților creștine.

Florentin Țuca este Managing Partner la Casa de Avocatură Țuca Zbârcea & Asociații. Are o vastă experiență profesională în calitate de consultant/expert în elaborarea de proiecte legislative critice în diverse domenii (Privatizări, Concesiuni, Bănci, etc.) și în arbitraj intern și internațional, în special în litigii rezultate din încălcarea tratatelor bilaterale de investiții. Este doctor în Drept (2007) cu o teză despre parteneriatele public-private. A fost asistent universitar la Facultatea de Drept timp de trei ani.

Publică frecvent articole de interes pentru societatea civilă, atât pe blogul personal florentintuca.ro, cât și în diverse reviste și publicații, inclusiv online.

Este autorul volumelor de eseuri „Gâlceava cu juristul din mine” (Editura Humanitas, 2014) și „Adevărul în căutare de minister” (Editura Universul Juridic, 2021).

Publicația noastră a selectat câteva citate aproximative din discuția lui Mircea Pușcașu cu Florentin Țuca. Le numim aproximative întrucât au fost notate în goana ascultării podcastului și mai pot conține mici șlefuiri sau omisiuni. De aceea, vă invităm să nu le luați ad litteram, ci să urmăriți înregistrarea din videoclipul de mai sus!

Dumnezeu are o discreție a Lui, nu te forțează. Pe măsură ce te apropii de El, cea mai mare minune e regăsirea ta și a sensurilor din tine. Valorile pe care tu le căutai sunt deja Acolo.

La un moment dat, ceva din tine nu mai corespunde cu (alt)ceva din tine și, atunci, îți dai seama că trebuie să renunți la ceva.

Neamul, ca o ședință cu bunicii

Cum explici celorlalți Neamul? Poți explica foarte bine copiilor folosindu-te de emoțiile lor primare: mama, bunicii. Există o legătură de dragoste în toate gesturile și amintirile astea, o legătură care transcende moartea. Noi, ca Neam, suntem o înlănțuire de bunici. Până la Decebal sunt 40 de bunici și ultima verigă din lanțul ăsta ești tu. Lanțul tău și lanțul meu și lanțul celorlalți fac Neamul Românesc și noi, toți, suntem un fel de verișori de gradul 16.

Mirosul de gutui din casa cea buna a bunicilor

Mit înseamnă poveste și noi, oamenii, nu ne putem reprezenta realitatea decât sub formă de poveste.

La fel cum să aduci o ofensă drapelului național e o infracțiune, tot așa și să aduci o ofensă istoriei naționale – ba chiar una mai mare.

Ne putem adresa celor din trecut.

La sfârșitul istoriei, noi vom fi judecați ca neamuri: ne-am împlinit potențialul?

”Pentru mine, Romania este sabia lui Ștefan cel Mare și Sania cu Zurgălăi a Nadiei Comăneci.” – Florentin Țuca, metaforă făcută pe când era în clasa a cincea.

„Sfinții închisorilor reprezintă șansa noastră de a ne conecta cu fondul martiric, eroic al Neamului.” – Mircea Pușcașu.

Dacă un om pe care-l apreciezi are niște valori, aceste valori se molipsesc.

Ortodoxia e viața cu Dumnezeu, e firea lucrurilor.

Problema noastră e că noi nu conștientizăm prezența lui Dumnezeu, nu că El ar fi absent. E absent doar din preocupările noastre. Conștientizare fizică, nu teoretică: sa-L simt pe Dumnezeu prezent aici, acum și să mă comport ca atare.

„Noi ne spunem o poveste despre realitate și aderăm la ea ca la viața noastră”

Noi trăim într-o poveste cu sfârșit cunoscut. Dacă nu-ți convine realitatea, îți faci tu o narațiune concurentă. Iar astfel de narațiuni sunt de origine demonică. Istoria paralelă creștinismului e o istorie a culturii morții.

Nimeni care schimbă structura realității nu rămâne nepedepsit. Realitatea se întoarce ca un elastic care îl lovește peste ochi.

Trebuie să ne definim tot timpul și să nu uităm cine suntem (2021)

Noi, oamenii, suntem purtătorii Chipului lui Dumnezeu și acesta presupune Libertate și Demnitate.

R.O.S.T. = Rădăcini + Orizonturi + Strategii + Tare-ca-piatra

Să-ți creezi un grup de sprijin ca să devii tu însuți o cetate de nezdruncinat! Asociația („Bucovina Profundă”, n.r.) ca atare era un grup de prieteni, iar Bucovina era nu un nume, ci o stare de spirit! Bucovina este o esență de România – esența de care eram eu atașat!

Există o criza de timp a adolescenților, ba chiar o criză de conștiință, iar în jur de 45-50 de ani, o altă criză de conștientizare, asa-numita criză de la jumătatea vieții.

F.Ț.: Cum îi poți cere un sfat lui Mircea Pușcașu sau să beneficiezi de programele lui educaționale?

M.P.: Bucovinaprofunda.com și Mirceapuscasu.ro/rost

Cum se întrevede viitorul?

Văd în oameni un simț al adevărului și o putere de a rezista tacit.

Neamul nostru e campion la rezistat. Dat fiind și comunismul, noi am văzut că autoritățile nu ne vor întotdeauna binele și am rezistat la povestea asta foarte bine.

Am întrebat la un moment dat pe un bătrân din închisorile comuniste, Eugen Dimitriu, când ni se pregătea de la U.E. nu știu ce mare grozăvie, ce-o să ne facem ca ne dispare Neamul, or să ne cotropească ăștia… Mi-a răspuns: fii serios, măi, băiete! Ce sunt ăștia la scara de 3.000 de ani a Neamului meu? Sunt nimica, or să le uite numele toată lumea, nici nu merită să-i pomenești!

Și, mai mult, noi am rezistat chiar și fără statalitate, noi am rezistat sub 3 imperii deodată, sub cele mai incredibile vicisitudini și intersecții ale nebuniei istoriei, într-o unitate perfectă: noi, de la cel din Satu-Mare până la cel din Dobrogea vorbim aceeași limbă și simțim românește la fel.

Oamenii nu sunt cei pe care-i vedem pe sticla (televizoarelor). Oameni sunt cei peste care istoria trece ca apa și ei rămân ca pietrele. Și noi așa suntem, tari ca piatra! Și în continuare cred că o să fim tari ca piatra.

Este o istorie de la șarpele din Eden care ne spunea gogoși, așa sunt povești acum care s-au cristalizat din aceeași tradiție a minciunii. Trăim astăzi cu povestea golemică a inteligenței artificiale… Ei sunt din această poveste, noi trebuie să știm că nu suntem din această poveste, noi suntem din alta, care are început și are sfârșit. Și noi știm că începutul poveștii este „la început a făcut Dumnezeu Cerul și pământul’ și finalul este momentul în care va veni Hristos și, cu un dos de palmă, va șterge tot răul și-l va arunca în prăpastia istoriei. Contează ca, în momentul final, noi să fim în barca lui Dumnezeu, în barca binelui, a frumuseții, a nobleții sufletești, a frățietății, a dragostei dintre noi. E suficient să fim în aceasta poveste, nu trebuie să luptăm foarte mult cu celelalte povești, doar să le arătăm cu degetul, cum râd copiii de o minciună sau de ceva caraghios. Le arătăm povestea cu degetul, le-o spunem tuturor, să râdă toți de ea, și noi trăim în povestea cea adevărată și știm capitole întregi scrise de Ștefan cel Mare, de Mihai Eminescu și de la facerea lumii până în prezent. Iar capitolul cel mai important e capitolul pe care-l scriem noi cu viața noastră. Și trebuie să ne-ntrebăm ce-o să scriem noi în următoarele 5 pagini ale istoriei lumii în care scriem noi cu viața noastră.

Cum vor dormi caraghioșii care au suprimat Referendumul pentru Familie

Florentin Țuca: Județul Suceava a fost singura comunitate în care Referendumul a trecut pragul de 30 la sută necesar validării.

Mircea Pușcașu: Cred că a fost un cumul de factori acolo, la Suceava, unde au fost 30,6 și media națională, doar 20,2 (sau așa ceva).

Dacă tu ai la dispoziție televiziuni, partide și încerci să spui minciuni cu ele ca să descurajezi oamenii să meargă la un referendum de tipul ăsta, iți dai seama cât de puternic e Adevărul dacă tu te chinui cu niște resurse economice, logistice de așa anvergură ca să suprimi Adevărul. Ei sunt caraghioși că au suprimat Referendumul pentru Familie. Și cei care-au făcut asta au făcut-o cu bună-știință.

„Urăsc oamenii care îi sacrifică pe alții”

Și cei care au acceptat pactul știind că întrebarea-i clară, doar că ei se pot preface că n-au înțeles-o. Oamenii ăștia nu neapărat să spun că vor da seama în fața Judecății lui Dumnezeu sau în fața judecății istoriei, ei or să dea seama în fața judecății cu propria persoană: noaptea, când se pun cu capul pe pernă, când ei știu că au spus lumii, prin acest aparat fantasmagoric al televiziunilor și partidelor, o minciună ca să suprime un adevăr. Ei au făcut asta, e urât!

Am avut senzația dureroasă că mi-a murit 80 la sută din popor

În comisia de organizare (a Referendumului), deși era un efort grozav, simțeai că faci ceva bun. Ei, mă așteptam la o prezență la vot de 60 sau 65 la sută; când am văzut ca a fost 20 în țară și 30 la Suceava, două luni nu mi-am revenit și nu (mai) eram așa optimist cum sunt acuma și simțeam cumva că mi-a murit 80 la sută din popor. Am avut această senzație dureroasă: poporul ăsta pe care eu îl simt ca pe frații mei și pe care-l iubesc am simțit că a murit cumva. Și cineva mi-a spus: nu, nu au murit, da-s muribunzi, trebuie să stăm cu ei, chiar dacă spun prostii, ca lângă niște frați care-s bolnavi, dar o să le treacă! Bolnavi de această minciună spusă de alții.

Mi-aduc aminte când stăteam în centrul orașului, aveam un cort în care vorbeam cu oamenii, împărțeam pliante – nu eu, eram mulți care făceam asta. Au fost oameni care veneau și-i scuipau pe voluntarii de-acolo: sunteți de-ai nu știu cărui partid politic! Au fost în felul ăsta manipulări.”

De interes, pe aceeași temă:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *