26 noiembrie: Pomenirea Cuviosului Alipie Stâlpnicul și a Cuviosului Iacov Pustnicul. Sfântul Stelian, ocrotitorul copiilor. Cuviosul Nicon, propovăduitorul Pocăinței
Pomenirea Cuviosului Alipie Stâlpnicul
.
Alipie s-a născut la Adrianopol, o cetate din Paflagonia, și încă din pruncie s-a dăruit slujirii lui Dumnezeu. El a fost diaconul Episcopului Teodor și a slujit în biserica acelei cetăți. Dar, însetând după viața pustnicească de rugăciune și cugetări dumnezeiești, Alipie a mers să viețuiască într-un cimitir elinesc din afara cetății, de care oamenii fugeau cu îngrozire din pricina mulțimii arătărilor drăcești din acel loc. Alipie a așezat în cimitir o cruce și a zidit o biserică închinată Sfintei Eufimia, care i se arătase într-o vedenie. Lângă biserică, a ridicat un stâlp înalt, a urcat pe el și a viețuit acolo 53 de ani în post și rugăciune. Nici batjocura oamenilor, nici răutatea dracilor nu au putut să-l clatine sau să-l abată din făgașul său.
Alipie a răbdat lupte fără de număr mai vârtos de la draci, care nu doar că se sileau să-l înfricoșeze cu năluciri, ci încă îl și băteau cu pietre, nedându-i pace multă vreme, nici ziua, nici noaptea. Dar viteazul Alipie se apăra de puterea lor cu semnul crucii și cu numele lui Iisus. Până în sfârșit, i-a biruit pe draci și ei au fugit de la dânsul.
Oamenii au început să-l cinstească și să vină la dânsul pentru rugăciune, mângâiere, povață și tămăduire. De o parte și de alta a stâlpului său s-au zidit mai pe urmă două mănăstiri, una pentru bărbați și alta, pentru femei. În aceasta din urmă au viețuit maica și sora sfântului. De pe stâlpul său, Sfântul Alipie îi povățuia pe monahi și pe monahii cu graiul și cu însăși pilda vieții sale. El a luminat tuturor ca soarele din ceruri, arătându-le calea mântuirii. Acest plăcut al lui Dumnezeu era covârșit de atâta har, încât strălucea adesea de slavă dumnezeiască, ce se înălța deasupra lui în chip de stâlp de lumină. Sfântul Alipie a fost mare și puternic făcător de minuni și în timpul vieții, și după adormirea sa. El a trăit o sută de ani și s-a săvârșit în anul 640, pe vremea împăratului Heraclie. Capul său odihnește la Mănăstirea Kutlumuș din Sfântul Munte. VIDEO: (articolul continuă mai jos)
Pomenirea Cuviosului Iacov Pustnicul
.
Iacov era de neam din Siria. El a fost un ucenic al Sfântului Maron (pomenit la 14 februarie) și a trăit pe vremea Sfântului Simeon Stâlpnicul. Drept acoperământ avea doar cerul, iar drept merinde, linte înmuiată. El a săvârșit minuni mari, înviind și morți în numele lui Hristos. Împăratul Leon s-a povățuit cu dânsul asupra Sinodului de la Calcedon din anul 451. Sfântul Iacov s-a săvârșit cu pace în anul 457.
.
Pomenirea Cuviosului Stelian
.
Stelian a trăit pe vremea Sfântului Alipie, trăgându-se ca și el tot din părțile Paflagoniei. El L-a iubit nespus de mult pe Iisus Domnul și, pentru iubirea aceasta, s-a dat pe sine la mari nevoințe și osteneli. Pentru a nu-l despărți ceva de iubirea Domnului său, Sfântul Stelian s-a lepădat de toate. Mai înainte de a se săvârși, îngerii au venit să ia sufletul său, iar fața îi strălucea ca soarele. Stelian a fost mare făcător de minuni și înainte, și după moartea sa. El este cunoscut drept grabnic-ajutător al copiilor bolnavi și al familiilor fără de prunci.
.
Pomenirea Cuviosului Nicon, Propovăduitorul Pocăinței
.
Nicon s-a născut în Armenia. Deșteptându-se cu duhul la cuvintele Domnului: Tot cel ce a lăsat… tată sau mamă… însutit va lua și viață veșnică va moșteni (Matei 19, 29), el a lăsat cu adevărat toate pentru Hristos și a intrat într-o mănăstire, făcându-se monah. Când s-a desăvârșit în toate faptele cele bune, Sfântul Nicon a ieșit din mănăstire și a început să propovăduiască Evanghelia în mijlocul norodului. El obișnuia să strige neîncetat: „Pocăiți-vă!”, drept pentru care a și fost numit ” Propovăduitorul pocăinței”. Sfântul Nicon a străbătut toată Anatolia și Peloponezul propovăduind Evanghelia. El a săvârșit minuni cu rugăciunea, în numele lui Hristos, iar la urmă s-a sălășluit cu pace întru odihna iubitului său Domn. Sfântul Nicon s-a săvârșit în Sparta în anul 998.
.
Cântare de laudă la Sfântul Alipie Stâlpnicul
.
Slobod de toate, slobod de lume,
De grijile vieții și de asuprirea patimilor,
Adâncindu-se în rugăciune și în cugetările dumnezeiești,
Sfântul Alipie și-a agonisit slavă.
.
El s-a suit pe un stâlp înalt,
Pe cât mai departe de pământ, pe atât de Dumnezeu mai aproape!
Adâncindu-se în rugăciune și în cugetări dumnezeiești,
Sfântul Alipie și-a agonisit slavă.
.
De bubuie tunetul, el nu va lovi,
Căci Domnul abate fulgerul de la dânsul,
Adâncindu-se desăvârșit în rugăciune și cugetări dumnezeiești,
Sfântul Alipie și-a agonist slavă.
.
Strălucit-a cu rugăciunea ca luminatul de soare,
Iar numele său a rămas neștirbit peste veacuri.
Cugetând la Dumnezeu, s-a făcut ca unul fără de moarte,
Minunatul Alipie, plăcutul lui Dumnezeu.
.
Mare stâlp strălucește acuma în ceruri,
E sufletul cel luminat al Sfântului Alipie.
Și acum se roagă neîncetat pentru noi,
Alipie Stâlpnicul, ieri ca și astăzi.
.
Încă și acum pune pe fugă duhurile rele,
Iar noi ne veselim de Sfântul Alipie.
.
Cugetare
.
Mulți păgâni învățați s-au făcut părtași Bisericii lui Hristos și au primit botezul, tocmai pentru că Biserica a propovăduit viața cea fără de moarte ca pe un lucru adeverit, iar nu ca pe o născocire a minții omenești.
Sfântul Clement Romanul a cercetat toată filosofia greacă, dar sufletul său a rămas tot neîmpăcat și deșert. Pe când era un tânăr de 24 de ani, el a voit din tot sufletul să afle dacă mai este vreo altă viață, mai bună decât aceasta. Din filosofie nu a aflat decât părerile feluritor oameni, dar nu o mărturie adeverită. El plângea după frații și părinții săi pierduți pe mare și era muncit neîncetat de îndoiala dacă avea să-i mai vadă vreodată în vreo altă viață. Dar Dumnezeu, Care pe toate le vede, i-a îndreptat pașii către un om ce i-a grăit despre creștini și despre credința lor în viața de dincolo de mormânt. Tânărul Clement s-a tulburat atât de tare la auzul acestor cuvinte, încât a plecat de îndată din Roma și s-a sălășluit în Iudeea, pentru ca acolo, în leagănul credinței creștine, să se încredințeze deplin dacă este o viață dincolo de mormânt.
Auzind propovăduirea Apostolului Petru, întemeiată cu totul pe Învierea lui Hristos din morți, Clement a lepădat iscodirile filosofiei și a primit din toată inima credința creștină. El s-a botezat și s-a dăruit cu totul slujirii Bisericii lui Dumnezeu.
Precum a fost atunci, așa este și astăzi: cel ce are credință tare în Hristos cel Înviat și cunoștința limpede a vieții de dincolo de moarte, precum și a judecății, se hotărăște lesne a plăti prețul intrării în viața aceea, prețul fiind împlinirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, ed. Egumenița, 2010, pag. 701 – 705)
De interes, pe teme similare:
One thought on “26 noiembrie: Pomenirea Cuviosului Alipie Stâlpnicul și a Cuviosului Iacov Pustnicul. Sfântul Stelian, ocrotitorul copiilor. Cuviosul Nicon, propovăduitorul Pocăinței”