27 noiembrie: Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Iacov Persul. Cei 17 Cuvioși Mucenici din India. Cuviosul Pinufrie. Cuviosul Natanail
Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Iacov Persul
.
Iacov s-a născut din părinți creștini în cetatea creștină Elapa (sau Vilat), fiind crescut în credința creștină și luându-și de soție tot o femeie creștină. Împăratul persan Iezdegheherd l-a îndrăgit pe Iacov pentru darurile și iscusința lui și l-a făcut boier la curtea sa. Înșelat de cinstirile împărătești, Iacov a adus jertfe idolilor cărora le slujea împăratul. Aflând aceasta, maica și femeia sa i-au trimis o scrisoare, mustrându-l și plângându-l ca pe un lepădat de Dumnezeu și un om mort sufletește. Însă, la sfârșitul scrisorii, l-au rugat cu lacrimi să se pocăiască și să se întoarcă la Hristos. Tulburat de această scrisoare, Iacov s-a pocăit cu amar și a mărturisit cu bărbăție înaintea împăratului credința sa în Hristos Domnul.
Cuprins de mânie, împăratul l-a osândit la moarte printr-o muncire nespus de cumplită: tot trupul său avea să fie tăiat, bucată cu bucată, până la ultima sa suflare. Chinuitorii au împlinit întocmai porunca ticălosului împărat și i-au tăiat lui Iacov mai întâi degetele de la mâini, apoi pe cele de la picioare, mai pe urmă picioarele și brațele, apoi umerii, iar, la urmă, capul.
Pentru fiecare mădular ce i se tăia, mucenicul întors la pocăință Îi aducea mulțumire lui Dumnezeu. Din rănile sale ieșea bună-mireasmă ca dintr-un chiparos. Astfel, căindu-se de păcatul său, acest bărbat minunat și-a încredințat sufletul lui Hristos, Dumnezeul său, sălășluindu-te împreună cu El întru Împărăția Cerurilor. Iacov a pătimit pe la anul 400. Capul său se află la Roma, iar o parte din moaștele sale odihnesc în Portugalia, unde acest sfânt mucenic este prăznuit în ziua de 22 mai.
.
Pomenirea celor 17 Cuvioși Mucenici din India
.
Acești monahi au luat pătimiri pentru Hristos din mâna împăratului indian Avenir. Aprinzându-se de mânie împotriva Bătrânului Varlaam pentru că îl botezase pe fiul său, Ioasaf, împăratul Avenir a trimis ostași pe urmele lui. Cum pe bătrân nu l-au putut afla, ostașii au prins alți 17 monahi și i-au adus înaintea împăratului. Acesta i-a osândit la moarte, punând să li se scoată ochi, să li se taie limbile, să li se zdrobească mâinile și picioarele, iar la urmă să li se taie capetele. Însă, chiar și așa, credința creștină s-a întărit tot mai mult în împărăția Indiei prin sângele acestor viteji ostași ai lui Hristos.
.
Pomenirea Cuviosului Roman Făcătorul de Minuni
.
Roman a dus viață de nevoințe în apropierea cetății Antiohiei. El nu a aprins niciodată foc sau candelă în chilia sa. Cuviosul Roman s-a săvârșit cu pace, fiind mare făcător de minuni și în timpul vieții, și după moartea sa. El este puternic mijlocitor pentru femeile sterpe care îl cheamă în ajutor cu rugăciunea.
.
Pomenirea Cuviosului Pinufrie
.
Pinufrie a fost un mare pustnic egiptean care a trăit în vremea Sfântului Ioan Cassian (pomenit la 29 februarie). El a viețuit în veacul al patrulea și și-a săvârșit nevoința umblând din loc în loc și fugind necontenit de lauda oamenilor. Cuviosul Pinufrie a avut mulți ucenici care s-au sârguit să urmeze pilda cea înaltă a dascălului lor.
.
Pomenirea Cuviosului Natanail
.
Natanail a fost un monah din pustia Nitriei. El se ruga lui Dumnezeu ziua și noaptea, fiind luminat cu descoperirile cele dumnezeiești. Vreme de 38 de ani, Cuviosul Natanail nici nu a ieșit din chilia sa, nici nu a pășit vreodată pragul ușii. El s-a săvârșit întru Domnul în veacul al șaselea.
.
Cântare de laudă la Sfântul Mucenic Iacov Persul
.
Făcătorul nu dă pieirii sufletele ce se pocăiesc,
Ci pe acestea le iubește mai presus de toate.
Iacov lepădat-a pe Hristos, Dumnezeul cel Viu,
Pentru nelegiuitul împărat și laudele sale.
Maica și soția aspru l-au mustrat:
„Toate bogățiile pământului se risipesc ca spuma.”
Iacov s-a căit atunci cu amar,
Iar mai pe urmă și-a mărturisit taina:
„Creștin eram și încă sunt creștin,
Nebuni și neputincioși sunt dumnezeii voștri!”
Astfel grăi Iacov înaintea împăratului,
Pe față grăi și în adevăr rămase statornic.
Împăratul luă de la dânsul toate darurile cele slăvite,
Și-l îmbrăcă pe minunatul Iacov în chinuri,
Încât mucenicul se făcu tot numai rană și sânge.
Chinuitorii s-au repezit la dânsul ca vulturii la stârv,
Smuls-au din trup mădularele viteazului ostaș al lui Hristos,
Tăiat-au în bucăți trupul Sfântului Iacov,
Dar Sfântul Iacov se roagă acum lui Dumnezeu în Rai
Ca norodul creștinilor să biruie toată urgia.
.
Cugetare
.
Când chinuitorii i-au tăiat Sfântului Iacov degetul mâinii drepte, el a zis: „Și vița se taie astfel, ca să odrăslească mlădiță tânără la vremea cuvenită”. Tăindu-i-se și cel de al doilea deget, a zis: „Primește, Doamne, și a doua ramură din livada Ta!”. Când i s-a tăiat și al treilea deget, a zis: „Binecuvântez pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh!”. Tăindu-i și al patrulea deget, a zis: „Cel ce primești laudă de la cele patru fiare [închipuirea celor patru evangheliști], primește și pătimirea acestui al patrulea deget!”. La tăierea celui de-al cincilea deget, a zis: „Săvârșească-se veselia mea, ca la nunta celor cinci fecioare înțelepte!”. Tăindu-i-se cel de-al șaselea deget, a zis: „Mulțumesc Ție, Doamne, Cel Ce în ceasul al șaselea Ți-ai întins pe Cruce preacuratele Tale mâini!”. Tăindu-i-se cel de al șaptelea deget, a zis: „Asemenea lui David, care de șapte ori în zi Te-a lăudat, așa și eu Te laud cu jertfirea acestui al șaptelea deget care pentru Tine se taie!”. La tăierea celui de-al optulea deget, a zis: „Tu Însuți, Doamne, ai primit în a opta zi tăiere împrejur!”. Fiindu-i tăiat și cel de-al nouălea deget, a zis: „În ceasul al nouălea Ți-ai dat Duhul Tău în mâinile Tatălui, o, Hristoase al meu, iar eu întru durerea acestui al nouălea deget al meu Îți aduc mulțumire!”. La tăierea celui de-al zecelea deget, a zis: „În psaltire cu zece strune Îți cânt Ție, Dumnezeule, și Îți mulțumesc că m-ai învrednicit a răbda tăierea celor zece degete ale mâinilor mele, pentru cele zece porunci scrise pe cele două table!”. O, credință și dragoste preaminunată! O, sufletul cel slăvit al ostașului lui Hristos!
.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, ed. Egumenița, 2010, pag. 706 – 709) VIDEO TRINITAS TV: