UE deschide negocierile de aderare cu două state fără frontiere bine delimitate: Republica Moldova și Ucraina. Urmează transnistrizarea Europei sau dezmembrarea statelor candidate?

La cererea Comisiei UE, Consiliul UE a votat pe 15 decembrie 2023 pentru deschiderea negocierilor de aderare cu Republica Moldova și Ucraina, oferind și Georgiei statutul de stat candidat la aderare și convenind să deschidă cât mai repede și negocierile cu Bosnia – Herțegovina (o cerere expresă în acest sens fiind formulată de Austria, care are relații privilegiate cu fosta republică iugoslavă). Ungaria, care considera, prin vocea premierului Viktor Orban, primirea Ucrainei în UE ca pe o eroare strategică, a renunțat la veto-ul său, dar s-a abținut de la vot, spre deosebire de celelalte 26 de state UE, care au votat în cor pentru deschiderea negocierilor de aderare cu Chișinăul și Kievul.

„Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a transformat deja profund UE.

Acest summit are o dimensiune istorică: am convenit să deschidem negocierile de aderare cu Ucraina și Republica Moldova și să acordăm statutul de candidat Georgiei.

Am decis, de asemenea, să deschidem negocierile cu Bosnia și Herțegovina, odată ce va fi atins gradul necesar de conformitate”, a scris președintele Consiliului UE, Charles Michel, pe rețeaua X (Twitter) vineri, 15 decembrie 2023.

Decizia a fost primită cu mare entuziasm atât la Chișinău, cât și la Kiev.

„Dragi cetățeni, vă invit să sărbătorim Moldova Europeană. Să ne bucurăm împreună de un pas istoric pentru destinul țării noastre. Am reușit să obținem încrederea Uniunii Europene, am păstrat unitatea și am muncit cu toții foarte mult pentru ca Moldova să câștige șansa unui viitor mai bun pentru toți cetățenii.
Îndemn toate instituțiile, toți partenerii noștri, toți antreprenorii din Moldova să vorbească despre integrarea europeană, să promoveze parcursul nostru european și să transformăm întreaga Moldovă într-un stat european”, a scris președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, vineri, pe Facebook.

„Prin unitatea Ucrainei consolidăm unitatea întregii Europe” (Zelenski)

„Astăzi, există o decizie de deschidere a negocierilor de aderare la UE. Acest pas va fi urmat de alții. Aceasta este o muncă titanică – să integrezi statul, toate instituțiile, toate normele în Uniunea Europeană. Dar o vom face. Ucraina a dovedit în mod repetat de ce suntem capabili. Va fi o altă decizie victorioasă – va veni vremea când vom putea sărbători aderarea Ucrainei la UE”, a afirmat președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, pe Facebook.

Cu toate acestea, marele elefant din încăpere pe care nu-l vede nimeni este faptul că UE dorește – sau, cel puțin, se preface că-i dornică – să integreze două state care nu au frontiere bine definite. Ne amintim că România, pentru a fi primită în UE și NATO, a fost silită să semneze tratate de bună vecinătate cu toți vecinii ei – cel mai dureros, și cu cei estici, recunoscând singură valabilitatea consecințelor Pactului Ribbentrop – Molotov chiar și după destrămarea URSS, adică abandonând de bunăvoie pretențiile asupra Bucovinei, Basarabiei (Moldovei de Est), Herței, Hotinului, Bugeacului și Insulei Șerpilor, teritorii naționale integrate cu forța de URSS în componența unor republici sovietice (cea moldavă și cea ucraineană). Mai mult, România a trebuit să acorde largi drepturi minorităților etnice, să facă reforme juridice, constituționale și economice – unele dintre ele, dureroase sau dăunătoare interesului național. Ba să mai și plătească anumite „șpăgi” statelor occidentale interesate de cumpărarea unor active din România sau de atribuirea unor contracte de mari lucrări publice în țara noastră.

Între timp, Republica Moldova a cenzurat televiziuni și a desființat partide și trăiește într-o perpetuă stare de urgență. Ucraina persecută minoritățile etnice (inclusiv pe români, maghiari, polonezi, cehoslovaci), nu respectă libertatea religioasă, nu este aliniată standardelor alimentare și de mediu europene și este cea mai coruptă țară din regiune (Mafia Ucraineană vă spune ceva? Traficul de persoane, arme, țigarete? Dar asasinatele politice?). Mai mult, Kievul a desființat toate partidele politice și nu va ține alegeri în 2024 sub pretextul războiului, deși se revendică a fi un bastion al democrației în acest colț de Europă.

Cum poate, pragmatic, să integreze UE două state fără frontiere precise?

Dar, trecând peste toate aceste detalii și considerând că UE e gata să-și abolească toate standardele doar pentru a le da ucrainenilor un crez în plus în lupta contra Rusiei (căci Ucraina este miza extinderii, nu Republica Moldova! De ce credeți că cele două republici nu sunt pomenite în ordine alfabetică, așa cum era cazul Bulgariei „și României”, ci este pomenită Ucraina „și R. Moldova”?), presupunând că UE e gata să pună căruța înaintea boilor și să integreze cele două republici fără a le trece prin foaia de parcurs aplicabilă tuturor celorlalte candidate, totuși rămâne problema teritorială: poate UE să primească în sine două țări ale căror granițe nu se știe clar unde se termină? Ignoră politicienii de la Bruxelles acest aspect important sau se fac intenționat că nu-l bagă-n seamă, sperând să provoace altceva sau, de fapt, să blocheze mai târziu aderarea invocând acest criteriu?

Republica Moldova, cu sau fără Transnistria

În vara anului 1992 se încheia războiul ruso-român din Republica Moldova, prin care autoproclamata „Republică Nistreană” (Transnistria) a urmărit să se emancipeze de sub tutela Chișinăului pentru a preveni o foarte probabilă – în epocă – unire cu România.

Pe 17 septembrie 2006 are loc Referendumul pentru Independența Transnistriei – măsluit sau nu de regimul prorus de la Tiraspol-, al cărui rezultat a fost de peste 98% pentru independența față de Chișinău și o posibilă integrare în viitor în Federația Rusă.

A doua zi după ce Republica Moldova a depus cererea de aderare la UE în martie 2022, Transnistria a cerut separarea de statul moldav.

Ca să fie treaba și mai complicată, Transnistria are pe teritoriu trupe ruse de „menținere a păcii” și e „fericita” posesoare a celui mai mare depozit de arme și muniții sovietice din Europa. Vor intra și acestea în UE? Rămâne de văzut!

Ucraina ține cu dinții la integritatea sa teritorială

Scenariul cu proclamarea independenței prin referendum, patentat de ruși în Transnistria, a fost replicat și în Ucraina, unde autoproclamatele republici Zaporojia, Herson, Luhansk și Donețk au avut referendumuri de unificare cu Federația Rusă în toamna anului 2022, câștigate cu brio de partea pro-rusă. Singurul impediment e că aceste referendumuri, desfășurate în timp de război, nu au legitimitate internațională. Nimeni dintre statele civilizate nu s-a grăbit să recunoască aceste plebiscituri, în afară de Rusia, care a trecut încă de a doua zi la integrarea acestor provincii în Federație (amenințând restul lumii cu faptul că, acestea devenind teritoriu național, Rusia e îndreptățită de Constituție să și-l apere inclusiv cu armament nuclear).

Totodată, peninsula Crimeea, care încă apare pe harta lumii ca făcând parte din Ucraina, a fost unită încă din 2014 cu Federația Rusă. Vorbim de o provincie profund integrată cu Imperiul răsăritean, care a trăit în această paradigmă „eurasiatică” în ultimul deceniu.

La recentul discurs de sfârșit de an, președintele rus Vladimir Putin a afirmat că Odesa este oraș rusesc și că Rusia ar trebui să integreze întregul litoral ucrainean în virtutea unor antecedente istorice și a distribuirii etnice a populației. Cu toate că încă nu au trecut la vest de Nipru, e logic de presupus că rușii, care țintesc Odesa încă din primele zile ale războiului, ar putea urca și pe Nistru către Tiraspol pentru a-i salva pe rusofonii de acolo (cu toate că 60% din populația Transnistriei este românofonă) de la a fi făcuți sendviș între două state membre UE, cel moldav și cel ucrainean.

1.O integrare cu tot cu probleme teritoriale

În aceste condiții, elefantul din încăpere e că UE pornește negocierile de aderare cu două state fără frontiere stabile. Ce are de gând Bruxelles-ul: să integreze Transnistria? Dar Crimeea? Să facă din Zaporojia și Herson republici care să fie membre ale UE și ale Federației Ruse în același timp?

2.O integrare prin extirparea problemelor teritoriale, adică prin pierderea teritoriilor

Sau, dimpotrivă, UE e conștientă de aceste diferenduri teritoriale și a dat un semnal Chișinăului și Kievului că a venit vremea să se dezbare de aceste teritorii, jertfind integritatea teritorială de dragul integrării europene? Dar Chișinăul și Kievul sunt conștiente că li se cere această jertfă și sunt dispuse să plătească prețul? Răspunsul e: categoric NU.

3.O integrare de jure și alta de facto

Ar mai fi posibilă și o a treia cale, de-a dreptul utopică, dar niciodată de ignorat pentru un monstru al supra-realismului precum UE: integrarea celor două foste republici sovietice pe hârtie în granițele recunoscute internațional (cu tot cu Transnistria și Crimeea ș.cl.), dar stabilirea frontierei UE pe granițele până la care se exercită de facto controlul Chișinăului și Kievului. Asta ar însemna importul în UE a două state cu conflicte înghețate sau fierbinți pe teritoriul lor. Și ar duce la transnistrizarea Uniunii Europene.

4.Integrarea accelerată e doar un stimulent pentru câștigarea războiului

O a patra cale, mai puțin serioasă, dar deloc neglijabilă, e ca UE să fi blufat efectiv, cu unicul scop de a le da ucrainenilor o brumă de speranță care să-i îndârjească în războiul aproape pierdut cu Rusia. Dacă băieții își fac treaba și îi alungă pe ruși cât mai la est, după tranșarea conflictului fie printr-o victorie, fie prin negocieri de pace, Ucraina se va trezi că urgența politică a trecut și UE redevine exigentă, amânând integrarea sine die, ca în cazul Turciei, pe motivul neîmplinirii reformelor sau pentru nestârpirea corupției. Vă mai amintiți de celebra „foaie de parcurs” a României, capabilă să amâne integrarea până la bifarea tuturor obiectivelor trasate?

Dar, să nu fim răi, ci să considerăm că UE chiar e sinceră și serioasă, și-a potrivit ceasul și începe cu „precizie germană” avansul pe calea integrării Ucrainei și Republicii Moldova. Procesul de negociere poate, însă, dura vreo 10 ani buni – în cel mai optimist scenariu. UE se va regăsi, cu Ucraina în componență, în situația șarpelui boa care a înghițit un elefant, desenat de Micul Prinț, personajul cărții lui Antoine de Saint-Exupery. În acest interval de timp, fie șarpele boa crapă de boala pântecelui, fie elefantul înghițit se sfărâmă în bucăți. Unele putând fi digerate, dar altele trebuind scuipate afară. Timpul ne va lămuri care dintre variante va fi cea mai plauzibilă. Și, să nu uităm niciodată, mai există și un factor imprevizibil: Dumnezeu, soarta, istoria care ne poate rezerva surprize.

Articol publicat inițial de Vlad Pârău pe ROexit.info

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *