23 aprilie: Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și a Sfântului Lazăr Noul Mucenic
1.Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe
Acest sfânt slăvit și biruitor s-a născut în Capadocia, ca fiu al unor părinți bogați și cinstiți. Tatăl său a luat mucenicie pentru Hristos, iar maica sa a plecat în Palestina. Când a crescut, a intrat în slujba ostășească unde, la cei douăzeci de ani ai săi, a fost pus tribun și așa a intrat în slujba împăratului Dioclețian. Când Dioclețian a pornit cumplita prigoană împotriva creștinilor, Gheorghe a venit înaintea lui și a mărturisit cu bărbăție că este creștin. Împăratul l-a aruncat în temniță și a poruncit să i se pună picioarele în butuci, iar pe piept să i se așeze o piatră grea. Apoi, împăratul a poruncit ca Gheorghe să fie legat de o roată sub care era așternută o o scândură plină de fiare ascuțite, iar roata să fie întoarsă până ce trupul său avea să se facă tot numai o rană plină de sânge. Mai pe urmă, l-au aruncat într-o groapă, lăsându-i doar capul afară și l-au uitat acolo trei zile și trei nopți. Apoi, un vrăjitor i-a dat lui să bea o băutură dătătoare de moarte.
Dar, în toate aceste munci, Gheorghe se ruga neîncetat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îl tămăduia de îndată și îl izbăvea de moarte, spre mirarea cea mare a întregului norod. Atunci când a mai înviat și un mort cu rugăciunile sale, mulți au primit credința creștină. Între aceștia era și Alexandra, soția împăratului Dioclețian, mai-marele preoților păgâni, plugarul Glicherie, încă și Valerius, Donatus și Therinus.
La urmă, împăratul a poruncit ca și Gheorghe, și împărăteasa Alexandra să fie tăiați cu sabia. Fericita Alexandra a murit înainte de a i se tăia capul, iar Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul în anul 303.
Nenumărate sunt minunile ce s-au făcut la mormântul său. El s-a arătat adesea, și în vis, și aievea celor care, de atunci până astăzi, l-au chemat și au cerut ajutorul său.
Arzând de dragostea lui Hristos Domnul, Sfântul Gheorghe nu a socotit lucru anevoios ca, pentru dragostea sa, să lepede toate: dregătorie, averi, cinstiri împărătești, prieteni și chiar lumea toată. Tot pentru dragostea sa, Dumnezeu l-a învrednicit de cununa slavei celei nestricăcioase în cer și pe pământ și de viața cea veșnică a Împărăției Sale. Încă Domnul i-a dat putere și tărie spre a ajuta celor din primejdii și nevoi, care îl cinstesc și cheamă numele său.
2.Pomenirea Sfântului Lazăr Noul Mucenic
Acest nou mucenic Lazăr era după naștere bulgar din Gabrovo. El a lăsat de tânăr locul nașterii sale și a plecat în Anatolia, unde păzea oile într-un sat numit Soma. Fiind creștin, Lazăr a stârnit ura turcilor împotriva sa și a fost aruncat în temniță de un agă oarecare. După ce chinuitorii cei neomenoși l-au muncit multă vreme, Lazăr, răbdând cu bărbăție aceste pătimiri pentru dragostea lui Hristos, tânărul mucenic a fost ucis în ziua de 23 aprilie a anului 1802, având pe atunci douăzeci și opt de ani. Domnul l-a primit în curțile Sale cele veșnice, slăvindu-l în cer și pe pământ. Minuni fără număr s-au săvârșit la moaștele Sfântului Lazăr.
Cântare de laudă la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
Sfântul Gheorghe, de pe un cal înalt,
De balaur o izbăvi pe fecioară.
Sulița sa purta semnul Crucii,
Arma cea sfântă și nebiruită.
Cu arma sa, el pe balaur ucise,
Iar pe fecioară vie și teafără o dădu părintelui său.
Cu bunătatea sa pe Însuși Dumnezeu și L-a făcut datornic,
Iar Dumnezeu i-a dăruit în schimb cununa slavei.
Sfântul Gheorghe, cu bărbătească inimă,
Își împărți la săraci toate averile sale,
Lepădând cinstirile și slava lumii
Pentru numele lui Hristos Biruitorul.
Îmbrățișat-a chinurile, de bună-voia sa a ales pătimirea,
Trupul său s-a zdrobit ca sufletul să se mântuiască.
Cu bunătatea sa pe Însuși Dumnezeu și L-a făcut datornic,
Iar Dumnezeu i-a dăruit în schimb cununa slavei.
Gheorghe, sfântul și purtătorul de biruință,
Merge și acum purtând sulița sa în chipul Crucii,
Păzind dreptatea și pedepsind strâmbătatea.
Oricine îl cheamă pe dânsul cu lacrimi și credință,
Oricine se roagă lui cu sufletul plin de căință
Sfântul Gheorghe aleargă degrabă în ajutorul său.
Cu bunătatea sa pe Însuși Dumnezeu și L-a făcut datornic,
Iar Dumnezeu i-a dăruit în schimb cununa slavei.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. 1 (ianuarie – iunie), ed. Egumenița, 2010, pag. 491 – 493.