Cerul, Codrul și Pârăul

Sfaturi pentru destomnare. PAGINA DE POEZIE

2 octombrie, 20242 octombrie, 2024 vlad

Sfaturi pentru destomnare

Lasă copilul din tine
Să zburde pe-aleea cu frunze
Cât soarele încă mai ține
Și nu a plecat să se-ascunze!

Culege castane lucioase
Și uită-le prin buzunare,
Furnir pentru intime case
Cu țepii lăsați la intrare!

Prin foi ruginite pășește,
Ia-n șuturi tablouri fanate
Și-n tine le reconstruiește
Cu tușe puțin îngroșate!

E toamnă și lumea nu știe
De vin monotonele ploi
Sau zilele de-or fi senine
Măcar cât lumina din noi!

Te bucură-n taină de roade,
Miroase toți strugurii viei,
Perele prea cum-se-cade,
Miresmele poeziei!

Mai fierbe un ceai în ibric,
Citește-un rând din vechea carte
Și nu cugeta la nimic,
Nu plânge la frunzele moarte!

Sunt toate așa cum li-i scrisul,
Ce trece se-ntoarce-n cunună…
Tu nu te desprinde de visul
Ce toate le ține-mpreună!

Pe cerul cu forme noroase
Privește cum zboară în stoluri
Păsări spre lumi mai frumoase,
Iar cântecul lor lasă goluri!

Păstrează în gând ce apune
Și, când se așterne tăcerea,
Fii bulbul ce-n brazdă-și depune
Pe zile mai bune, puterea!

2 octombrie 2024, Sibiu, Vlad Pârău.

Muzică veche

Zidurile acestui oraș
Au mai auzit aceste muzici,
Doar oamenii s-au schimbat
Iar cântecul ori a mers după oameni,
Ori s-a ascuns în ziduri
Ca-ntr-o cutie de rezonanță
De unde se va-ntoarce
Cum se-ntoarce ecoul
Cândva
În urechile oamenilor
Ce vor trăi, vor iubi și vor asculta
Fiecare la timpul său.

18 septembrie 2024, Sibiu, Vlad Pârău.

Pe frigul ăsta

Pe frigul ăsta
Corzile vocale se subțiază
Cântecul abia răsună-n gâtlej
Ca ecoul într-un tub de orgă
Dintr-o catedrală fără duminici.
Pe frigul ăsta
Ochii sclipesc ciudat
Ca privirea bolnavă
De dor de viață și de vară,
Picurii s-au oprit, dar plouă în gene.
Pe frigul ăsta
Hainele devin bagaje
Ne-mbrăcăm cu tot calabalâcul,
Dar uităm să aprindem focul
Sub umărul stâng, de-unde bate
Cât un purice, inima.
Pe frigul ăsta
E timp de iubit, de sperat,
De citit, de țesut planuri
Să cădem la pace cu toți
Cum cade somnul pe câini și pisici
Amânând atacul și revanșa
Măcar până mâine,
Măcar până
Într-o zi cu soare!

14 septembrie 2024, Sibiu, Vlad Pârău.

Fără carapace
.
Aș vrea să-mi desfac nasturii de pe suflet
Și să-l azvârlu cât colo-n iarbă
Ca pe un pulover
Cu mânecile întoarse pe dinăuntru.
.
Aș vrea să-mi desfac de pe umeri chitara
Ca pe-o pereche de aripi de unică folosință,
S-o arunc în urmă ca pe povara
Cântecelor ce fac inima să plângă.
.
Aș vrea să-mi desfac de sub bărbie sfoara
Ce-mi leagă de cap constelații…
De ce să-mi răsară lumini în minte?
Doi ochi îmi sunt de-ajuns pentru lacrimi.
.
Aș vrea să-mi desfac de pe față masca,
Tot ce-am zâmbit vreodată era grimasă.
La patru ani mi-au pus leucoplast pe gură,
Dar, când l-au dat jos, dinții erau tot acolo.
.
Jos cu voi, pulovere, huse!
Pălăria și masca pe vânt să se ducă…
Din mine rămân doar cuvinte nespuse:
Veți crede în fum, voi fi doar nălucă.
.
Sibiu, 14 august 2024, Vlad Pârău.

Joc de soare care moare
.
Ce frumos apune soarele-n festin
De raze care joacă pe hotar
La orizont, la margini de destin
El strălucește îmbătat de har
Și spumegă pe ape ca un foc
Ce-ar vrea să mistuie în sine gheața,
Dar, tot încălzind, se stinge-n loc
Prins în capcana morții cu viața!
E-o horă de lumini și umbre-n cer,
Se dau finale bătălii de-o seară
Și-nvinșii se topesc, pe urmă pier,
Ca-n alte părți de lume să răsară.
O clipă mai persistă pe retină
Coroana scânteindă în apus;
Din globul ochiului, o stea deplină
Se-nchide-n pleoapă, căzătoare-n sus!
.
Sibiu, 7 august 2024, Vlad Pârău.

Întoarcere în timp

Zi de vară însorită
Pe câmpii şi peste dealuri,
Verdele de mai palpită
Sclipind zori de idealuri.

Vechi cătune transilvane
Se înşiră-n lung de drum,
Rupte parcă din profane
Cronici învechite-n scrum.

Câte o Bisericuţă
Sau un colţ de cimitir
Se dezvăluie o clipă
Inversând al vremii fir;

Dar şi ziduri învechite,
Catedrale ţărăneşti
Cu cetate-mprejmuite
Dau glas orgilor săseşti.

Şi se-aude-n toate-un cântec
Şi-o tăcere înţeleaptă:
Ce se vede nu-i ce este,
Iar ce este nu se-arată…

Un ţăran cu sapa-n mână
A rămas prin lan pe gânduri,
Brazda de pământ bătrână
E regatul dintre vânturi…

23 iunie 2015, Mediaş-Blăjel

Amor de Turnișor
.
Am iubit munții și apusurile-nsorite,
Am iubit florile de câmp
Și câinii care se luau după mine
În goana bicicletei.
Am iubit înălțimile
De pe care-mi plimbam ochii
Și mângâiam văile, șerpuitoarea apă
Și calea ferată cotind spre depărtări înverzite.
Am iubit dogoarea asfaltului
Și-aleile dintre blocuri, umbrite
De floarea salcâmului și a zarzărului
Pe care i-a tăiat primăria, doar eu
I-am păstrat înfloriți.
Am iubit muzica serii
Și garafa cu speranță, vorbele
Și chiar cearta pe vise deșarte,
Am iubit drumul spre casă pe două roți
Cu dinamul pus și sufletul rămas
În urma sensurilor giratorii
Ca un balon tras pe sfoară ce flutură-n spate,
Răcoarea și ceața și teama de-a trece
Pe podul cel vechi pe sub care curgeau neguri,
Grădinile tainice cu nuci și cabane
Și sus, printre frunze, doar stele
Crescute mai mult fără coajă,
Stele ce nu-ți vor cădea în cap
Toamna, când se scutură pomii.
Am iubit stația pustie de-autobuz
Și chioșcul de ziare cu geamul spart,
Semaforul atârnat pe-o bară
Din ochiurile căruia răsărea
Luna plină.
Și vântul de seară, și colbul ce urca la etaj
Și clopotul bisericii de la capătul liniei zece
De unde-n duminici ne chema
Sfântul Nicolae să ni-i arate
Pe morții căzuți în Primul Război
Pentru dreptul nostru de-a trăi, de-a zâmbi și de-a lăcrima.
Am iubit treptele de mozaic, multe și reci,
Ascensorul stricat trei săptămâni din patru,
Cafeaua plimbată-ntre blocuri
Și zarva dimineților grăbite.
Iar când nu mi-a mai rămas nimic de iubit,
Am pus chitara în cui,
Cărțile în gura sobei
Și te-am iubit PE TINE, în care
Toate se păstrează ca ieri.
.
Sibiu, 21 mai 2024, Vlad Pârău.

Cu găleata la Ocean
.
Ajută-mă să nu mai pierd
Focul din inimă aprins
În tot ce caut, tot ce dezmierd,
Păstrând cuprinsul necuprins!
Ajută-mă să Te găsesc
În rugăciune și-nchinare
Ca pe cărbunele cersc
Ce arde tainic dor de zare!
Rămâi, să nu te mai tot cer,
Să nu-nsetez, să nu sleiesc,
Să nu turbez, să nu disper
În tot aridul sufletesc!
Nu mă lăsa să Te tot cheltui,
Nu Te retrage niciodat’
Și luminează chiar și celui
Ce nu Te-a vrut ,nici căutat.
Dă-mi mie Apa-aceea Vie
Să nu tot vin să scot, să car,
Te rog precum samarineanca
Ce-a vrut din sete s-afle har.
În loc să schimb o baterie
Ce se aruncă goală, scursă,
Le ceasul inimii să-mi vie
Numai curentul de la Sursă!
Rămâi, să nu mai înserez
Secat ca apa din fântână,
Căci aș dori să Te păstrez
Nemicșorat în a mea mână!
Să n-am găleata ca un ciur
Din care curge-a sa strânsură,
Ci să mă-ndestulez de-azur
Fără opreliști sau măsură.
Să cresc de-aproape în departe
Din pisc în pisc pășind mereu,
Și să îmi faci și mie parte
De Tine-n mine fără „eu”!
.
Sibiu, 18 mai 2023, Vlad Părău.

Dorință ultimă
.
Aș vrea să Te păstrez pe totdeauna,
Să nu mă pierd în cercuri tot mai mici,
Să stau senin în fericirea una
Ce nu se șterge, nu pleacă de-aici.
.
Aș vrea să Te păstrez în veșnicie,
Să curgă-n mine sângele Tău viu,
Să nu mai fug cu îndărătnicie
Și să nu-ncerc de capul meu să fiu.
.
Aș vrea să Te păstrez la fel ca azi
În toate zilele de-acum-nainte,
Să mă ridici, cu mine să nu cazi,
Doar să mă ții și eu să Te țin minte.
.
Aș vrea să Te păstrez definitiv,
Să n-am de ce mă-ntoarce iar deșert,
Să fii în mine fără vreun motiv,
Să Te-am acolo ca pe-un lucru cert
.
Ca pe fitilul dintr-o lumânare,
Ca firul sub mărgele de colier,
Să fii în tot ce leag-asemănare,
Să Te resimt și să nu Te mai cer.
.
Rămâi, Te rog, să facem trei cabane:
Pe toate Ți le dau pe mână Ție,
Una-i a Ta, alta-i pentru persoane
Ce Te-nsoțesc în cer pe veșnicie.
.
Și-a treia, Doamne, s-o dai cu chirie
Să stau și eu în ea – pe datorie!
.
Sibiu, 17 aprilie 2024, Vlad Pârău.

Magnolii, tinere iubiri!
.
Au dat magnoliile-n floare
Și cupe de nectar întind
Spre ceru-nalt și suferind
Palpit-atracții trecătoare!
.
În parc, pe bănci, cu-o carte-n mână
Citesc, șoptind, domnițe brune
Cu ochii-n file ca pe rune
Tot descifrând slova păgână.
.
Iar vântul rochia le-nfoaie
Descoperind marmora pulpei
Și atrăgând ideea culpei
Ca la ieșirea din odaie.
.
Doar pălăria zboar-agale
Din creștetul vreunei copile
Și cade-n ierburi largi, subtile,
Ca o străină-ntre petale.
.
Pe câmpul scenă de război
Al descărnării veștejite
De foste flori neprihănite
De sub copacii tot mai goi…
.
Sibiu, 30 martie 2024, Vlad Pârău.

Părul fostei primăveri
.
E primul an în care floarea-ți
Nu înflorește nimănui
Și-a doua toamnă-n care pere
N-o să rodești tu, dulci-gălbui!
Țin minte cum urcam pe strade
Întârziind spre facultate,
Cum te găseam prea-plin de roade
Și cum le dăruiai pe toate.
Zdrobite pere-n caldarâm
Sau ne-ntinate de pe gard,
În nări îmi freamătă și-acum
Precum iubirile ce ard.
Și-n primăveri ne revărsai
Flori albe ca mirese-n soare,
Maidanul tot înmiresmai
În zile lungi de sărbătoare.
Dar te-au tăiat, să-și faca loc
Să pună rufe la uscat,
Credeau, ciuntind al tău noroc
Că vei fi iarăși înviat.
Tu te-ai retras în nenăscut
Și-ai amuțit mireasma ta.
Dar amintirea-ți din trecut
Colindă-n Rai cu fulgi de nea…
.
7 martie 2024, Sibiu, Vlad Părău

Fantomă de tractor, independența!
.
În orașul meu natal, Tractorul
Era o fabrică fără sfârșit și-un parc
Astăzi un mall tronează pe tot locul
De când am evadat din vechiul țarc
Și am plecat slujind la alți stăpâni
Într-o bejanie cu ștaif de libertate,
Prea complexați că suntem doar români
Și n-avem mașini ca-n străinătate.
Ai lor au continuat să mai producă
Vânzând desculților la supra-preț,
Pe credite, pe fonduri să ne-aducă
Nu „fiare vechi”, ci fiare cu dispreț.
După vreo 35 de ani de jafuri
Ne-a mai rămas pământul de sub noi,
Nu mai avem tractoare și nici TAF-uri,
Doar grâu, mălai și-o droaie de nevoi.
Dar și-astea trebuie ca să dispară,
Să facă loc la alții de export,
Așa decid cei care-au luat o țară
Ca pe-o mireasă dusă la avort.
Iar noi plecăm în continuare capul,
Că-i ordin mare de la stăpânire,
C-așa decis-a euro-satrapul
Să vândă alții grâu pentru oștire.
Dar celor fără alfabet latin
Li-i foame nu numai de cereale,
Ne-au tot mușcat din glie la Hotin,
La Herța, Cernăuți și către mare
Unde-au dragat cu sârg întreg Bugeacul
Că nu le convenea pe la Sulina,
Au vrut pe Dunăre să-și afle leacul
Și drumul spre comerț, bate-l-ar vina!
Întors-am creștinește iar obrazul
Măcar de le-ar fi lor de bine gestul!
Dar cei ce le-au făcut în est necazul
Stăpâni sunt pe pământ și le mulg șesul.
Degeaba cumpăr gloanțe pentru grâne,
Căci cei ce îi trimit să-și spargă țeasta
Pe ai lor fii, în lumea cea de mâne
Îi fac să-și uite țara, genul, casta!
De azi mai au produse la export,
Cândva își vor trimite doar badante,
Căci după „slava” vine „plata”, ort
Ce nu-l dai popii, ci-uniunii sufocante.
Dar toate astea merg pân-la o vreme
Când, prea lipsiți de graniți și tractoare
Se vor trezi îngropați în probleme,
Căci curcubeul nu dă de mâncare!
Și-atunci, și ei, și noi, bogați caduci
Desculți, ne-om aburca în șa pe cal
Ca altă dată hoarda de haiduci
În marșul lor spre un Apus global
Și foc om pune noii Rome care
Ne-a amăgit cu desfrânări străbunii,
O vom călca pe dânsa în picioare
Ca pe-o mărgea de sticlă a minciunii.
Săraci, dar liberi, cum vom jubila
Dezlegați de lanțul neputinței
Și neatârnarea ne-o vom lua
Ca pe o cunun-a biruinței!
La trap, în care cu roți de tractor
Ne vom întoarce la agricultură
Să cultivăm o țară și-un popor
Și să-ngropăm un stârv: democratură.
.
Sibiu, 16 ianuarie 2024, Vlad Pârău.

Chemarea infinitului
.
Ecoul pescărușilor în zbor
De dincolo de fulgi de nea răzbate,
Sălbaticele primăveri îi dor,
Le cheamă și se cheamă pe-nserate.
.
Eu trec pe sub copacii troieniți,
Aud chemări de dincolo de fum
La zbor înalt de îngeri zgribuliți
Tânjește pasu-mi înghețat pe drum.
.
Și merg-nainte, felinaru-i stins
Îmi iau lumina numai din zăpadă,
Târăsc din urmă dorul necuprins
Și țurțuri de pe-aripi încep să-mi cadă…
.
Sibiu, 13 ianuarie 2024, Vlad Pârău.

Uniunea aeriană

Refren:
Uite Schengen, nu e Schengen!
Hai, mai mergeți la plimbare
Voi, cu Uniunea voastră!
Noi, cu vechile hotare!
1.
Țara noastră mulsă bine
V-a fost o pradă ușoară:
Ați distrus fabrici, uzine,
Ați închis centrale, mine…
.
Multe le-ați acaparat
Precum Dacia, Petrom,
Altele le-ați dărâmat
Și ați pus în loc un mall.
2.
Gaze, ape, bogății
Toate s-au privatizat
Și, de-atuncea, să te ții:
Toate sunt de importat.
.
Cufundați în datorii,
Pe-mprumut ni- i traiul mâini,
Dăm comenzi, scamatorii,
Comisioane la stăpâni.
3.
Românii cu facultate
Nu au orizont în viață:
Ca TIRiști și ca badante
Pleacă-n Vest, fără speranță.
.
Și, în locul lor, în țară
Va munci „lumea a treia”
Pe o pâine mai amară,
Pândind să plece și-aceia!
4.
Ne mai bagă Vestu-n seamă
Doar când ne pune la plată:
Cheltuieli pe vaxi-zeamă,
Pe carbon și pe armată.
.
Piața noastră-i piața lor,
Dar noi nu cumva să vindem!
„S-a-ntâlnit hoțul cu prostul”
Și li-i teamă că ne prindem!
5.
Nici fărâmă de respect
Nu se cheltuie pe slugi,
Le tratezi cu flit, reject
Și continui să le mulgi.
.
N-am văzut peste Carpați
Austostradă încotrova,
Nu vom fi noi integrați
Nici măcar cu Est-Moldova!
6.
Și, acum, suprema farsă:
Ne stârnesc vechea-așteptare,
Dar condiții noi revarsă
Pentru drepturi ordinare!
.
Libertățile-s de ei
Prin șantaj „facilitate”,
Fiindcă pentru căței
Nu se dă egalitate.
.
Sibiu, 13 decembrie, Vlad Pârău.

Noul normal

.

A fugit nebunul din spital
Drept de-a lungul liniei ferate,
Îmbrăcat în alb ca-n ideal
Oscilând de-o parte și de-o parte.
.
După el, un paznic rotofei
Asudând în geaca-i ca de smoală,
Se zorea pe linii cu temei
De operațiune specială.
.
Peter Pan, brancardierul verde
Fluturându-i la șold ecusonul,
Alerga și el ca cel ce pierde
Trenul după ce-a greșit peronul.
.
Iar, în urma cetei, ca ataș
Se ivise sora Mimișor,
Care se-ndrepta spre „amoraș”
Ca să-l certe că nu stă ușor.
.
Între timp, eroul cu halat
Își luase câmpii pe-alt teren,
Căci, după atâta alergat
Se temea să nu prindă vreun tren!

Și, după un râu învolburat,
Ajungând la market în parcare
S-a-ntâlnit cu cei ce toba bat:
Hai în trupa noastră, frățioare!
.
Costumat în ursul cel mai brun,
Când în patru labe, când în două,
Și-a făcut intrarea, biet nebun,
Într-o minunată lume nouă…
.
7 decembrie 2023, Sibiu, Vlad Pârău.

Trăgătorul de fire
.
S-a suit un om cu cască
Să tragă de fire-alene
Lumina sărbătorească
Vreo două luni mai devreme!
Nu e hoț, da-i mincinos
Și-n fereastra ta se-anină
Să te mintă el frumos
Că Crăciunul stă să vină!
L-a pus coana Primărie
Să-ți monteze becuri, na!
Frunza-n pomi e încă vie,
Dar, pe sârmă, fulgi de nea!
Chiar și cioara de prin parc
Fu luată de năbădăi:
Tot ce-a fost despre dovleac
Azi e despre zurgălăi!
Și-uite-așa se schimbă tema,
Ei cu panglici, noi cu „Ura!”.
CRIZA roade CRIZAntema,
Noi ne zicem partitura!
Când politica ne-adoarme
Doar curentul se scumpește;
Ca să fie bani de arme
Vom petrece mai… orbește!
C-așa-i europenește…

Sibiu, 14 noiembrie 2023, Vlad Pârău

Cutia de nisip
.
Ții minte-acea cutie care
Se vindea prin bazar la mare
Cu nisip împodobită
Și-o scoică-n vârf cu clei lipită?
Ca cel mai simplu suvenir
Voiai s-o ții de pamplezir
Într-o vitrină sau pe masă
Un an întreg s-ai marea-n casă!
Cutie de fotografii
Sau poate de bijuterii,
Era cadoul fără timp,
Naivă monedă de schimb!
Eu mi-am păstrat caseta aia
Cu iz de plajă de Mamaia
Și-am scris cu pixul pe hârtie,
În orice zi o poezie.
În taină le-am depozitat,
Un vraf de foi am adunat,
Închis în ladă-n fel și chip,
Cu scoici pe margini și nisip!
Iar când mi-am uitat obiceiul
Și praf mi-a năpădit condeiul,
În nopțile cu lună plină
Simțeam cutia cum suspină,
Cu zvon de sare, iz marin,
Și-un val revărsat din senin,
Iar din pereții nisipoși
Țipau prin beznă albatroși…
.
21.08.2023, Sibiu, Vlad Pârău.

Solară de seară
.
Îmbrățișarea soarelui de-apus
Cu razele dispuse-n diademă
E parcă răstignirea lui Iisus,
Lumina triumfând peste gheenă.
Însângerat amestec de nuanțe
Plutind peste penumbra generală,
El nu se raliază-n toleranțe
Cu negura abisului de smoală!
Ci se ridică în proiecții largi
Umplând tot orizontul de văpaie,
Un soare muribund pe care-l spargi
Spre a se recompune-n vâlvătaie.
Și chiar de norii îl vor copleși
Lăsând din focul lui câteva raze,
El se va ridica în zori de zi
Biruitor, din rouă și topaze!
.
Sibiu, 17.08.2023, Vlad Pârău.

Merită salvată partea frumoasă din noi
.
Poate că mâine va ploua
Și vântul ne va-mprăștia,
Dar, totuși, în noi putem salva
Partea-nsorită din ziua de azi.

Poate la anul va fi război
Și vor muri mulți dintre noi,
Dar, totuși, în frați putem salva
Fapta bună din timpul de pace.

Poate lovi-va o foamete,
O molimă nouă sau un pârjol,
Dar, totuși, în scris putem salva
Chipul frumos al lumii de ieri.

Poate curând ori mai târziu
Vom fi țărână sau mormânt viu,
Dar, totuși, în Cer putem salva
Inima caldă ce ne-a-nsuflețit.

Și de-o să se lase beznă grea
Și-o cruntă tăcere peste ea,
Zburând, se va-ntoarce ca pasărea
Ecoul de cânt de pe buza mea.

Poate tăcere, poate plecare,
O zi vine sigur la fiecare,
Dar merită lăsată în urmă o floare
Ca amintirea care nu doare.

Așa să trăim, așa să ne trecem,
Căci lumea nu stă și-n ea nu petrecem,
Dar, totuși, un Nume putem să rostim
Prin Care cu toții să ne-nveșnicim!

Sibiu, 13 iulie 2023, Vlad Pârău.

Grădina de vară
.
Să stai și să privești lumina lină
Îmbrățișând domol tot raiul de verdeață
Cum se retrage precum seva din tulpină
Mergând prin noapte înspre dimineață.
S-auzi, voioase, glasuri de copii
Cum se întrec, roind, pe biciclete
Dând roată la havuzuri viorii
Și-oprindu-se cu stropi să se desfete.
Să vezi cum rozele-și închid spre somn
Cărnosul uger asudat de rouă,
Cum pudice petale se răstorn
Din floarea veche hrănind țăr’na nouă.
Și să auzi, difuz, orchestra monotonă
A greierilor presărați prin fân,
Executându-și partitura lor cazonă
Ca la o nuntă fără de stăpân.
Afund, în ierburi, bântuie ariciul
Amușinând miresme tăinuite
Și nelăsându-ne decât indiciul
Căciulii lui de țepe lustruite.
Iar dacă luna pare prea înaltă
Și ne-nfioară câte-o adiere,
E ca să știm că inima tresaltă
În fața necuprinsului plin de mistere…
.
Sibiu, 2 iulie 2023, Vlad Pârău.

De Sânziene

Fiece poartă din ulița mare
Și-a aninat câte-o cruce din fire de floare.
Tinerele-și pun sânziană sub pernă
Sperând să-și viseze iubirea eternă,
Iar nevestele-și pun câte-un brâu înflorit
Și se-aruncă de-a dura prin fânul cosit.
Baba strânge din codri, din loc neumblat
O plantă de leac descântată curat.
Și-n larga poiană-nfiorată sub lună
O horă de zâne despletite se-adună –
Pocit cine-o vede, muțit cine-o spune,
De dragoste ars ca de-o mândră minune.

Se zice că-n zori, pe la orele mici
Cerul se deschide și poți să prezici
Întâmplări ne-ntâmplate și încă se pare
Că omul pricepe chiar și graiul de fiare.
Pe o pânză dalbă, nepurtată de lele
Se-adună din noapte o apă de stele,
Noroc să aducă la cea sau la cele
Ce-obrazul cu dânsa urmează să-și spele.
Despletite, desculțe, îmbrăcate în iie
Purtând pe cap cununi nu de păpădie,
Fete fecioare se duc să le-arunce
Pe casă, să vază de-or rămâne tot prunce
Sau anul ce vine-o veni în peție
Ursitul s-o ieie, tot dânsul s-o ție.
În apa de munte ce-aleargă la vale
Se lăiesc mândre fete grăbindu-se-agale,
Căci feciorii-s plecați să aprindă pe deal
Roți de foc, cap de vară-n străvechiul Ardeal.
Să tot vrei să trăiești, să iubești, să nu mori,
Să culegi de pe creste focuri vii pe comori!

Sibiu, 25 iunie 2023, Vlad Pârău.

Ziua cea mai lungă

A trecut un zvon de vară
Peste ploile de-afară
Ce în suflet dau să-mpungă:
Azi e ziua cea mai lungă.

Soarele pe cer adastă
Tentând nemurirea noastră
Ce la stele-ar vrea s-ajungă:
Azi e ziua cea mai lungă.

Lunca freamătă de viață
Și prin sălcii vânt se-agață,
Floricele am în pungă,
Azi e ziua cea mai lungă.

Toată lumea e pe-afară,
În parc cântă o fanfară,
Fac baloane fără ciungă:
Azi e ziua cea mai lungă.

Și de-ar fi să plec pe sate
Să mă scutur de păcate
Cum se mulge oaia-n strungă,
Fie-n ziua cea mai lungă!

Sibiu, 21 iunie 2023, Vlad Pârău.

Pe strada mea cu flori de tei

Pe strada mea cu flori de tei

Te rătăcește, vrei, nu vrei,

S-adulmeci vechiul lor parfum

De peste drum, de peste drum!

Pe strada mea cu flori de tei

Tu vino seara cu idei

Cum să culegi într-o desagă

Mireasma dragă, cât de dragă!

Pe strada mea cu flori de tei

Arunc-o piatră-n geam de vrei

Ca să cobor, să ți-i descânt

De freamăt sfânt, de freamăt sfânt!

Pe strada mea cu flori de tei

Se bat cotoii între ei,

Tresar sub streașină, trezit:

Tot n-ai venit, tot n-ai venit!

Pe strada mea cu flori de tei

Vor trece multe-alte femei,

Dar florile, în urma lor

Vor fi covor, uscat covor!

Pe strada mea fără de tei

Avem parcări și țevi și-ulei,

Dar poezia s-a tăiat

De când și Muza-a emigrat

Din lumea mea cu flori de tei…

(13 iunie 2023, Sibiu, Vlad Pârău)

Crezul lui Toma

Mă îndoiesc de axioma

Divinității, precum Toma,

Dar credincios de nu aș fi,

De Cine m-aș mai îndoi?

Ești fericit cât poți să crezi,

Cât nu, te cheamă: „Vino, vezi!”…

De te-ndoiești, strigă sub stele:

„Ajută necredinței mele!”

(25.05.2023, Sibiu, Vlad Pârău.)

V-ar mai putea interesa și…

Sub teii înfloriți…