De ce punem telefonul între noi și sfinți? De ce nu încercăm să ne facem amintiri în suflet? Opinie Cornelius Florin Stoica
O opinie de Cornelius Florin Stoica, publicată cu acordul autorului.
Pelerinajul Sfintei Cuvioase Parascheva este un pelerinaj care nu are cum să nu îți aducă emoție în suflet. De la copii, tineri studenți care vin să se roage Sfintei Cuvioase Parascheva, oameni de alte confesiuni care au venit la ortodoxie, până la oameni bolnavi și vârstnici care își duc neputințele așa cum știu doar ei. Anul acesta, din dragostea Sfintei Cuvioase Parascheva și din rânduiala lui Dumnezeu, am participat la procesiunea scoaterii moaștelor din Catedrală și așezarea lor în baldachinul frumos amenajat. Întreaga procesiune este pur și simplu plină de emoție. Nu ai cum să rămâi împietrit la așa ceva, oricât de necredincios ai fi, darmite să fii credincios și să simți emoția?
Însă un lucru mă îngrijorează foarte tare. Nu am să înțeleg niciodată de ce punem intermediar între noi și sfinți, între noi și Dumnezeu, între noi și rugăciune. Știu că voi supara multă lume cu aceste cuvinte și îmi asum până la ultimul punct. Din nefericire, la această procesiune am văzut puțini oameni. De ce? Pentru că restul erau stative pentru telefoane. Telefonul, acest intermediar între ochii trupești și sfinție, adică sfinția la care au ajuns sfinții și, în loc să vedem cu ochii noștri această sfințenie reprezentată prin moaștele sfinților, punem un intermediar între noi.
De ce există acest interpus între sfinți și oameni? De ce nu încercăm să ne facem amintiri în suflet? Să fim trăitori cu toată ființa noastră, nu preocupați de imagine, de cel mai bun cadru și așa mai departe. Da, sunt oameni dedicați pentru așa ceva. Acei oameni ai instituțiilor de presă care transmit informația mai departe. Dar, ca simplu credincios, de ce ai fi preocupat mai mult de telefon decât de rugăciune? De ce ai filma/fotografia imagini pe care oricum nu le vei mai viziona aproape niciodată? Doar ca să te lauzi pe rețelele de socializare că ai fost? Poate doar să arăți familiei și prietenilor? Unii nici nu vor simți emoția. Pentru oamenii bolnavi care nu pot ajunge? Mai bine am înălța o rugăciune pentru ei și am duce o iconiță sau untdelemn de la candela sfântului respectiv.
Dacă astăzi ar avea loc o minune, am lua repede telefonul să imortalizăm momentul. Dacă ar vorbi acum Dumnezeu cu noi, am înregistra repede dialogul. Și de ce toate acestea, când Dumnezeu ne spune mereu să fim discreți, smeriți și mai ales să nu ne mândrim? Sfinții făceau minuni iar apoi fugeau de laude, faimă, aplauze și omagii. Astăzi, dacă cineva ar face o minune, și-ar face selfie. Mergem la împărtășit, ne facem poze. Am face selfie și cu Dumnezeu. Și oare de ce toate acestea?
Încep să regret că telefonul a devenit mai inteligent decât ar fi trebuit. Telefonul ar fi trebuit să rămână doar pentru apeluri telefonice și atât. Astăzi ne consumă timpul, trăirea și, până la urmă, și viața.
One thought on “De ce punem telefonul între noi și sfinți? De ce nu încercăm să ne facem amintiri în suflet? Opinie Cornelius Florin Stoica”