30 noiembrie: Pomenirea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, a încreștinat popoare din Grecia până în Dobrogea și Crimeea. Sfântul Frumentie, Luminătorul Abisiniei
Pomenirea Sfântului slăvitului și atotlăudatului Apostol Andrei, cel întâi chemat (+69)
.
Acesta a fost din Betsaida, orășel de pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, și fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dar, dacă a auzit, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan arătând cu degetul către Iisus și zicând: „Iată mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii!” (Ioan 1, 29), Sfântul Andrei, lăsându-l pe Sf. Ioan Botezătorul, I-a urmat lui Iisus, zicându-i fratelui său, Petru: „Am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește Hristos!” (Ioan 1, 41). Și, astfel, l-a tras și pe Petru spre dragostea lui Hristos. De aceea, Sfântului Andrei i se mai spune și Apostolul cel dintâi chemat al Domnului. Și se află în Scriptură și alte multe învățături despre dânsul.
Din zilele acelea, ca și ceilalți apostoli, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului, însoțindu-L pe drumurile Țării Sfinte, adăpându-se din izvorul nesecat al dumnezeieștilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorul. A fost martor faptelor minunate săvârșite de Domnul, s-a împărtășit din cuvântul dumnezeiesc, dătător de viață, al credinței celei noi, întemeiate de Hristos și, mai presus de toate, a văzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi și s-a întărit în credință în ziua Învierii.
La rândul ei, tradiția Bisericii ne spune că, după Înălțarea Domnului la Cer și după Cincizecime, Apostolii au tras la sorți și au mers în toată lumea pentru propovăduire. Atunci, acestui întâi chemat i-a căzut sorțul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia și Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre până la Dunăre și Scitia (adică Dobrogea noastră) și până în Crimeea.
Însă a umblat în aceste locuri nu în grabă, ci, în fiecare zăbovind și răbdând multe împotriviri și nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a întors la urmă din nou în Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie și, străbătând celelalte țări, a ajuns la ținutul Peloponezului, unde pe mulți i-a tras de la idoli la Hristos.
Tot prin Tradiție mai știm că Sfântul Andrei a avut și un sfârșit de mucenic, fiind răstignit la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei”. Dumnezeului nostru slavă!
Sursa: Proloagele, IPS Dr. Nestor Vornicescu, Arhim. Dr. Benedict Ghiuș, vol. I, pag. 282 – 283, ed. Bunavestire.
„Pe când mai era încă viu, Apostolul lui Hristos îi învăța de pe cruce învățăturile cele mântuitoare pe creștinii adunați împrejurul său. Poporul a voit să-l dea jos de pe cruce, dar el nu le-a îngăduit să facă aceasta.
Mai pe urmă, rugându-se lui Dumnezeu, Apostolul a fost înconjurat de o lumină mai presus de fire. Această lumină negrăită s-a arătat vreme de jumătate de ceas, iar, după ce s-a făcut nevăzută, Apostolul și-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.
Astfel și-a săvârșit alergarea sa pământească Apostolul cel Întâi Chemat, cel dintâi dintre cei Doisprezece Apostoli care L-au cunoscut pe Domnul și I-au urmat Lui.
Sfântul Andrei a pătimit pentru Domnul său în anul 62. Moaștele sale au fost duse la Constantinopol. Mai pe urmă, capul său a ajuns la Roma, iar o mână a sa, la Moscova.
.
Pomenirea Sfântului Frumentie, Luminătorul Abisiniei
.
Pe vremea împăratului Constantin cel Mare, un bărbat învățat din părțile Tirului, pe nume Meropie, a pornit spre India. El a luat cu sine pe doi frați creștini, pe Edesie și pe Frumentie. Când se aflau pe cale, corabia lor a fost lovită de o furtună și s-a izbit de coasta Abisiniei. Abisinienii cei sălbatici i-au ucis pe toți cei de pe corabie, lăsându-i în viață doar pe acești doi frați. Ei au rămas în Abisinia vreme de mai mulți ani și au izbutit să intre în slujba împăratului abisinian. Frumentie a început să propovăduiască învățătura lui Hristos mai întâi cu fereală, fiind însă încredințat că pământul acesta va aduce multă roadă credinței.
Mai pe urmă, acești doi frați au plecat cu două corăbii: Edesie spre Tir, la părinții săi, iar Frumentie spre Alexandria, ca să-l vadă pe Patriarhul Atanasie cel Mare. Frumentie i-a povestit patriarhului despre propovăduirea lor în Abisinia și i-a cerut păstori pentru cei nou veniți la credință. Atunci, Sfântul Atanasie l-a sfințit pe Sfântul Frumentie episcop.
Apoi, sfântul s-a întors în Abisinia unde, cu râvna și mulțimea minunilor sale, i-a adus pe toți abisinienii la credința creștină, cât timp a mai viețuit pe pământ.
Acest mare păstor al turmei lui Hristos, luminătorul Abisiniei, s-a săvârșit cu pace în anul 370 și a mers să se sălășluiască întru Împărăția Domnului său.
.
Cântare de laudă la Sfântul Apostol Andrei Cel Întâi Chemat
.
Sfântul Andrei cel luminat de Duhul
Si cel dintâi chemat între Apostolii lui Hristos,
Pe Domnul L-a binevestit ziua și noaptea,
Botezând poporul cu Crucea lui Hristos,
Asemeni grădinarului ce umblă printre straturi,
Așa umbla și dânsul prin sate și cetăți,
Altoind cu iscusință pomii cei sălbatici
Și turnând la rădăcina lor Apa cea Vie
Până ce, ajuns la capătul zilelor sale,
A văzut înainte-i Sfânta Cruce:
„Bucură-te, Cruce, de Dumnezeu sfințită,
Pe care Hristos te-a sfințit cu însuși trupul Său!
O, Cruce, dăruiește-mi odihnă
Și, din tina pământului, ia-mă la tine!
Ridică-mă la Dumnezeu, întru cele înalte,
Și fă ca de pe lemnul tău Însuși Hristos să mă primească,
Hristos, Care S-a răstignit pe tine pentru a mea mântuire”.
Ucenice al Sfântului Ioan Botezătorul,
Apostole al Mântuitorului Hristos,
O, Andreie, steaua cea mai întâi chemată,
Ajută-ne și nouă cu rugăciunile tale!
.
Cugetare
.
Zice Sfântul Ioan Gură de Aur: „Toate le sunt date Apostolilor”, adică toate darurile, toată puterea, toată plinătatea harului pe care Dumnezeu îl dă credincioșilor. Aceasta o vedem în viața marelui Apostol, a Sfântului Andrei cel Întâi Chemat: el a fost apostol, evanghelist, prooroc, păstor și dascăl (Efeseni 4:11). Ca evanghelist, a dus vestea cea bună a Evangheliei în cele patru colțuri ale pământului. Ca prooroc, el a vestit de mai înainte botezul poporului rus și strălucirea pe care avea să o aibă cetatea Kievului, ca vatră de viețuire creștină. Ca păstor, a întemeiat multe biserici, dându-le pravilă de viețuire. Ca dascăl, i-a învățat neobosit pe oameni până în ceasul răstignirii sale și încă de pe cruce i-a povățuit până la suflarea sa cea mai de pe urmă. Pe lângă toate acestea, s-a învrednicit și de darul muceniciei, tot un dar al Duhului Sfânt, care nu este dat oricărui om. Și, astfel, vedem întru acest apostol, ca și în ceilalți apostoli, plinătatea darului Duhului Sfânt. Și fiecare slujire mare pe care o împlinește un următor al lui Hristos trebuie pusă pe seama acestui dar.
Despre aceasta ne dă mărturie și viața Sfântului Frumentie. După ce s-a întors din Alexandria în Abisinia ca episcop sfințit, Sfântul Frumentie a început să lucreze minuni preamari, aducând la credință mulțime de popor. Cuprins de uimire, împăratul i-a zis: „De atâția ani locuiești în mijlocul nostru și niciodată nu te-am văzut săvârșind asemenea minuni. Cu ce putere faci aceasta?”. Atunci, Fericitul Frumentie i-a răspuns împăratului: „Aceasta nu este lucrarea mea, ci lucrarea darului preoției”. Atunci sfântul i-a spus împăratului cum a lăsat și părinți, și însoțire legiuită și lumea toată pentru dragostea lui Hristos și cum, prin punerea mâinilor Sfântului Atanasie, a primit darul preoției, iar, prin el, darul facerii de minuni.”
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, ed. Egumenița, 2010, pag. 720 – 723)
De interes, pe aceeași temă: