12 decembrie: Sfântul Spiridon, episcopul Trimitundei, Făcătorul de minuni. Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru, Patriarhul Ierusalimului. Sfântul Mucenic Sinesie din Roma
12 decembrie: Pomenirea Sfântului Spiridon, episcopul Trimitundei, Făcătorul de minuni
Insula Cipru a fost deopotrivă locul nașterii și locul în care acest sfânt preaminunat a slujit Biserica lui Dumnezeu. Spiridon s-a născut din părinți simpli, lucrători ai pământului, și tot astfel, în simplitate și smerenie, a viețuit și el până la moartea sa. În tinerete, el s-a însoțit cu femeie și a avut copii, dar, după moartea soției, s-a dăruit cu totul slujirii lui Dumnezeu.
Pentru evlavia sa cea neasemuită, Sfântul Spiridon a fost ales episcop al cetății Trimitunda. Dar nici după ce a fost sfințit episcop nu și-a schimbat felul cel simplu al viețuirii, ci își creștea dobitoacele ca și mai înainte și își lucra singur pământul. Din roadele ostenelilor sale, sfântul oprea prea puțin pentru sine și cea mai mare parte o dăruia săracilor.
Sfântul Spiridon a săvârșit minuni mari prin puterea lui Dumnezeu: a adus ploaie în vremea secetei, a oprit curgerea apelor, a înviat mai mulți morți, l-a tămăduit pe Împăratul Constantie de o boală cumplită, a văzut și a auzit îngerii lui Dumnezeu, a vestit de mai înainte cele ce aveau să fie, a citit tainele din inimile omenești, i-a adus pe mulți la credința cea adevărată și încă multe alte minuni a făcut.
Sfântul Spiridon a fost unul din Părinții adunați la întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea [325], unde i-a întors pe mulți eretici la Ortodoxie prin simplitatea și limpezimea cu care înfățișa învățătura de credință, precum și prin puterea minunilor.
El se îmbrăca atât de simplu încât, odată, voind să intre la curtea împăratului, ce-l poftise la dânsul, un ostaș l-a lovit peste față, luându-l drept cerșetor. Dar sfântul cel blând și fără vicleșug a întors și celălalt obraz. El L-a slăvit pe Dumnezeu prin multe și mari minuni, folosind nu doar celor ce veneau la dânsul după ajutor, ci și întregii Biserici a lui Dumnezeu.
Sfântul Spiridon s-a săvârșit întru Domnul în anul 348. Moaștele sale cele făcătoare de minuni odihnesc în insula Corfu, slăvindu-L încă și astăzi pe Dumnezeu prin mulțimea minunilor.
Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Alexandru, Patriarhul Ierusalimului
Alexandru a fost mai întâi Episcop al Capadociei, dar, în anul 203, în vremea prigoanei pornite de Sever împotriva creștinilor, el a fost aruncat în temniță, iar apoi, trimis în surghiun. Mai pe urmă, a fost rânduit în scaunul patriarhal al Ierusalimului. El a întemeiat vestita Bibliotecă de la Ierusalim, de care s-a slujit Eusebius atunci când a scris „Istoria Bisericească”.
Pe vremea împărăției lui Decius, Sfântul Alexandru a fost muncit cu tot felul de chinuri, iar apoi a fost aruncat la fiare. Dar, rămânând viu și nevătămat de ele, sfântul a fost aruncat în temniță, unde și-a sfârșit viața cea pământească și s-a dus către Domnul, în anul 251.
Pomenirea Sfântului Mucenic Sinesie
Sinesie a fost un tânăr citeț din Roma, care propovăduia cu îndrăzneală adevărul lui Hristos și mustra închinarea la idoli. Pentru aceasta a fost dat la chinuri și i s-a tăiat capul pe vremea împăratului Aurelian.
CÂNTARE DE LAUDĂ la Sfântul Spiridon, Episcopul Trimitundei, Făcătorul de minuni
Luminătorul Ciprului și făclia Bisericii,
Sfântul Spiridon, apărătorul credinței,
Simplu și nevinovat ca un prunc,
Cu simplitatea sa a luminat lumea.
Ce trebuință este de mulțime de graiuri pentru a rosti adevărul?
Adevărul lui Dumnezeu este nespus de simplu:
Unul e Făcătorul, întru Sfânta Treime,
Tatăl și Fiul și Sfântul Duh.
Fiul S-a pogorât pe pământul cel plin de păcate
Și trup a primit din Preacurata Fecioară
Pentru a-i mânui pe oameni, El, Iubitorul de oameni.
Domnul a făcut mulțime de minuni,
Ca un Atotputernic, prin puterea Sa cea dumnezeiască.
Lege nouă a dat lumii,
Legea iubirii și a credinței.
Iar acum sălășluiește în ceruri, încununat cu slavă
Și adună roada ostenelilor Sale.
Roadele cele dulci ale ostenelilor Sale
Sunr sfinții bărbați și sfintele femei.
El este Piatra de mântuire a neamului omenesc,
Afară de dânsa nu este mântuire.
O, Spiridoane, luminătorule,
Ostașule al lui Hristos, roagă-te pentru noi!
CUGETARE
Nimic nu ne va folosi dacă nu vom fi îngăduitori și iertători cu slăbiciunile oamenilor. Căci în ce chip vom nădăjdui ca Dumnezeu să ne ierte pe noi, dacă noi nu-i iertăm pe alții?
Odată, Sfântul Spiridon a vândut unui negustor o sută de capre la prețul rânduit și i-a zis să-i dea mai întâi banii. Dar negustorul, știind că Spiridon nu număra niciodată banii, i-a plătit pentru 99 de capre și a tăinuit banii pentru una. Apoi Sfântul Spiridon i-a numărat negustorului o sută de capre. Când acela a vrut să plece, mânând caprele împreună cu slujitorii săi, una dintre ele s-a întors behăind. El o trăgea după sine, dar ea se întorcea iarăși la ocolul sfântului, nevoind să meargă împreună cu celelalte capre. Atunci sfântul a șoptit la urechea negustorului: „Vezi, fiule, nu în deșert se întoarce dobitocul. Oare nu cumva ai tăinuit prețul acestuia?” Atunci negustorul, rușinându-se, și-a mărturisit păcatul. Și, de îndată ce a plătit și banii ce-i tăinuise, capra a mers supusă împreună cu celelalte surate ale ei.
Altă dată, la stâna Sfântului Spiridon au venit niște tâlhari. După ce au luat câte oi au voit, au încercat să iasă din stână, dar o putere nevăzută îi ținea țintuiți la pământ, încât nu se puteau urni din loc. Făcându-se ziuă, episcopul a venit la stână și, văzându-i pe tâlhari, i-a mustrat cu blândețe și i-a povățuit ca, de atunci înainte, să se sârguiască a se hrăni din ostenelile lor, iar nu din tâlhărie. Apoi, a luat o oaie și le-a dat-o, zicând: „Luați aceasta pentru osteneala voastră, ca să nu fie în zadar privegherea voastră cea de toată noaptea!”. Și i-a slobozit cu pace.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, iulie – decembrie, ed. Egumenița, pag. 776-779.