20 decembrie: Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul
20 decembrie: Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Purtătorul de Dumnezeu [Teoforul]
Acest sfânt bărbat este numit „Purtător de Dumnezeu” pentru că el a purtat necontenit în inimă și în gură numele Dumnezeului Celui Viu. Potrivit Tradiției, el a fost numit astfel pentru că a ținut în brațe pe Însuși Iisus Hristos, Dumnezeu Întrupat. În ziua în care îi învăța pe ucenici despre smerenie, El a luat un prunc și, punându-l în mijlocul lor, a zis: „Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția Cerurilor” (Matei 18, 4). Pruncul acesta a fost Ignatie. Mai pe urmă, el a ajuns ucenicul Sfântului Ioan Teologul, dimpreună cu Policarp, Episcopul Smirnei.
Ca Episcop al Antiohiei, Ignatie a păstorit bine Biserica lui Dumnezeu și a fost cel dintâi care a statornicit cântarea antifonică în Biserică, în care cântăreții sunt împărțiți în două cete astfel: când o ceată cântă, cealaltă tace, iar când cea dintâi tace, cealaltă cântă. Felul acesta de cântare i-a fost descoperit Sfântului Ignatie Teoforul de îngerii din ceruri.
Când împăratul Traian a pornit război împotriva perșilor, a trecut și prin Antiohia. Atunci a auzit despre Sfântul Ignatie și l-a chemat la sine, povățuindu-l să aducă jertfe idolilor. Traian i-a făgăduit că, de va face așa, îi va dărui dregătoria de senator. Dar, de vreme ce povețele și înfricoșările împăratului au rămas deșarte, Sfântul Ignatie a fost legat în lanțuri și trimis la Roma, însoțit de 10 ostași plini de cruzime, spre a fi aruncat la fiare.
Ignatie s-a bucurat că avea să pătimească pentru Domnul său și se ruga numai ca fiarele să i se facă mormânt și ca nimeni să nu-l oprească de la moartea aceasta. După o cale lungă și anevoioasă, pornind din Asia și străbătând Tracia, Macedonia și Epirul, Ignatie a sosit la Roma, unde a fost aruncat la lei, în circ. Leii l-au sfâșiat în bucăți și l-au înghițit, nemailăsând din trupul său decât oasele mai mari și inima.
Acest slăvit iubitor al lui Hristos Domnul a pătimit în anul 106 la Roma, în zilele împăratului Traian cel urâtor de Hristos. Ignatie s-a arătat adesea din cealaltă lume și a săvârșit minuni, ajutându-i încă și astăzi pe cei ce cheamă numele său.
Pomenirea Sfântului Daniil, Arhiepiscopul Serbiei
Daniil s-a născut din părinți bogați și iubitori de Dumnezeu, primind din tinerețe o educație aleasă. El a fost luat la curtea împăratului Milutin, dar, din iubirea sa cea mare pentru Dumnezeu, a fugit de acolo și a fost tuns în monahism la Mănăstirea Conciulsk de lângă Ibar. Mai pe urmă, a ajuns egumen al Mănăstirii Hilandar din Muntele Athos și a pătimit mult de pe urma jafurilor cruciaților latini. Sfântul Daniil a fost ales Episcop de Bania, apoi de Hum, iar, la urmă, Arhiepiscop al Serbiei.
De la începutul vieții și până la moarte sa, el a fost un aspru nevoitor, fiind învrednicit de darul cel mare al lacrimilor. El a mijlocit pacea între împărații Dragutin și milutin, iar, mai pe urmă, între împărații Milutin și Ștefan din Deceani. El a luptat cu osârdie împotriva latinilor și a bogumililor. Sub vegherea lui s-au zidit Mănăstirile Bania și Deceani și tot el a înnoit și a zidit multe alte biserici.
Sfântul Daniil a scris cartea neamurilor împăraților și sfinților sârbi. Slujind neobosit lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții, el s-a săvârșit cu pace în noaptea dinspre 19 spre 20 decembrie a anului 1338, pe vremea domniei Țarului Dușan. Daniil a fost un mare ierarh, nevoitor, ostenitor și iubitor al neamului său.
Cântare de laudă la Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul
O, ierarhe al lui Hristos, preaminunată pildă ai fost,
O, minunate ierarhe, n-ai fost din ceata vrăjmașilor lui Dumnezeu,
Nici dintre potrivnicii Lui care-au ucis pe Hristos,
Ci din ceata purtătorilor de Dumnezeu, iubitori de Hristos,
Sfinte Ignatie, de Dumnezeu purtătorule,
O, lauda noastră, pe tine te cinstim!
Traian împăratul ți-a pus înainte dregătorii și slavă,
Cerându-ți în schimb să te închini la idoli.
Pe împărat l-ai umplut de uimire, căci nu ai primit
A-L vinde pe Domnul nici pentru împărăția întreagă,
Ci ai mers bucuros la moarte, părinte de Dumnezeu purtător,
O, lauda noastră, pe tine te cinstim!
Când ai fost aruncat la fiare, ai așteptat în tăcere,
Roma căuta desfătare, voia să-și râdă de tine!
„Eu sunt grâul lui Dumnezeu!”, grăit-ai atunci,
„Prin dinții fiarelor mă macin ca să mă fac pâine curată!”
Unde este acum Traian? În vreme ce tu sălășluiești în ceruri,
Tu ești cântare îngerească și al nostru dascăl.
Sfinte Ignatie, de Dumnezeu Purtătorule,
Pe Hristos roagă-L să ne dăruiască acum Pâinea Vieții!
CUGETARE
Sfinții mucenici au ars ca niște văpăi nestinse pentru dragostea lui Hristos. Dragostea aceasta le-a ușurat durerile și le-a îndulcit ceasul morții. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur despre Sfântul Ignatie: „El și-a jertfit trupul la fel de lesne cum și-ar lepăda cineva haina.” Mergând la Roma spre a sa moarte, Ignatie se temea de un singur lucru: ca nu cumva creștinii să împiedice mucenicia sa pentru Hristos prin rugăciunile lor către Dumnezeu sau în alt chip. De aceea îi ruga neîncetat și prin epistole, și prin viu grai, să nu facă aceasta. „Iertați-mă”, zicea el. „Eu cunosc ce-mi este de folos. Acum încep a mă face ucenic al lui Hristos, când nu mai voiesc nimic din cele văzute sau nevăzute, decât numai pe Hristos să-L dobândesc. Să vină peste mine toate muncile cele drăcești: foc și crucificare, fiare, sabie, sfâșierea trupului, zdrobirea oaselor mele și smulgerea mădularelor mele, numai pe Iisus Hristos să-L dobândesc. Mai bine îmi este a muri pentru Hristos decât a împărăți peste toate marginile pământului… Dragostea mea este țintuită pe Cruce și nu arde în mine foc iubitor de vreun lucru materialnic.”
Când a fost adus în circ, el s-a întors către popor și a grăit aceste cuvinte: „Bărbați romani, să știți că nu pentru vreo faptă rea sunt pedepsit acum, nici nu sunt osândit la moarte pentru oarecare nelegiuire, ci numai pentru Dumnezeul meu, de a Cărui dragoste sunt cuprins și pe Care fără saț Îl doresc. Eu sunt grâul Lui și dinții fiarelor mă vor măcina, ca să mă fac Lui pâine curată.” Fiind sfâșiat de fiare, pronia dumnezeiască a rânduit ca inima sfântului să rămână întreagă, împreună cu oasele. Când necredincioșii au despicat inima sfântului, au aflat înlăuntru, scris cu litere de aur, numele lui Iisus Hristos.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, iulie – decembrie, ed. Egumenița, pag. 813 – 816
One thought on “20 decembrie: Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul”