Duminica a doua după Rusalii, a Sfinților Români. Despre Chemarea primilor Apostoli și chemarea pe care Dumnezeu o adresează fiecăruia dintre noi, cu părintele Petru Pantiș de la Sibiu. Citiți revista Familia Ortodoxă!
În duminica a doua după Rusalii, numită și „a Sfinților Români” (după ce în precedenta am marcat Duminica Tuturor Sfinților), este rânduit să se citească în bisericile ortodoxe la Sfânta Liturghie un pasaj despre Chemarea primilor Apostoli, din Evanghelia de la Matei, capitolul 4, versetele 18 – 23; pe lângă acesta, se mai citesc alte câteva fragmente de la Matei: 5, 14 – 16; 10, 32 – 33, 17 – 18, 22 despre Lumina faptelor bune și mărturisirea lui Hristos. Duminică, 26 iunie 2022, a predicat la Catedrala Mitropolitană din Sibiu părintele Petru Pantiș. Reproducem din filmarea cuvântului său de învățătură câteva idei de căpătâi.
Evanghelia: „Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Voi sunteți lumina lumii. Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă, nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tătăl vostru Cel din ceruri. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Feriți-vă de oameni, că vă vor da pe mâna soboarelor de judecată și în sinagogile lor vă vor bate cu biciul; la dregători și la împărați veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și păgânilor; și veți fi urâți de toți pentru numele Meu, dar cel care va răbda până la sfârșit acela se va mântui” (Ev. Matei 5,14-16; 10,32-33, 17-18,22).
Tâlcuirea părintelui Petru Pantiș. VIDEO: (articolul continuă dedesubt)
„Suntem, prin darul lui Dumnezeu, în duminica a doua după Pogorârea Sfântului Duh, în mireasma și darurile acestea specifice Cincizecimii… Astăzi prăznuim nu toți sfinții știuți și neștiuți ai lumii acesteia, ci, de vreo 30 de ani, din 1992, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a gândit și a hotărât – într-un mod inspirat, zic eu – ca totdeauna în duminica a doua după Pogorârea Sfântului Duh să cinstim cu un accent mai deosebit, cu o prețuire aparte, sfinții neamului nostru românesc: toți sfinții români, știuți și neștiuți. Iar faptul că am afirmat că a fost inspirată această hotărâre a Sf. Sinod ne-a arătat-o și Evanghelia de astăzi, în care am auzit despre chemarea primilor Ucenici. Și știm că printre primii chemați să ucenicească Domnului au fost două perechi de frați: Petru și Andrei, Iacov și Ioan. Și, în același timp, știm sau ar trebui să știm că unul dintre aceștia, Sfântul Andrei, a propovăduit și a încreștinat geto-dacii și pe cei care trăiau la Gurile Dunării, în Dobrogea de astăzi, în provincia numită pe atunci Moesia. (…)
Câteva gânduri despre chemarea pe care ne-o face Dumnezeu fiecăruia în parte
Nu e destul să fim bine educați, să fim niște oameni cuminți, niște oameni morali, trebuie să înțelegem că suntem chemați a fi sfinți. Adică, din momentul în care noi zicem că suntem credincioși ai lui Hristos, ai Sfintei Treimi, și, mai ales, primim Botezul, din momentul acela să știm că ne asumăm o mare responsabilitate, anume aceea de a-L arăta pe Dumnezeu și Iubirea Lui lumii în care trăim…
Să știți că Dumnezeu face chemările în funcție de structura și de starea și de dispoziția noastră lăuntrică. Am mai spus-o și-n alte rânduri aici în catedrală, nu există om pe fața pământului care să poată să spună, conștient și responsabil și cu argumente, că nu a avut nici o chemare din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu în multe feluri și în multe chipuri, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, îl cheamă pe om, încearcă să-l atragă spre El, spre Dragostea Lui, să-l momească – de aceea merge analogia cu pescuitul, că la pescuit nu se poate fără momeală (…)
În felul acesta, dragii mei, Dumnezeu, prin Hristos și prin ucenici vrea să ne momească, adică să ne atragă pe fiecare dintre noi ca să dorim Dragostea Lui și să gustăm din Viața Lui. De asta zic că nimeni nu poate să spună că nu a avut sau nu a primit o chemare din partea lui Dumnezeu. Știm cum ne cheamă Mântuitorul. Ați văzut, pe apostoli i-a chemat zicându-le: Veniți după MIne și vă voi face pescari de oameni! Interesant este răspunsul apostolilor: „îndată” sau „în clipa aceea”! Deci, în momentul când Domnul i-a chemat, au lăsat tot – Iacov și Ioan pe Zevedeu, tatăl lor – și au mers după Hristos.
Ei, în felul acesta, să știți, ne cheamă și pe noi și toată umanitatea este chemată de Mântuitorul Hristos să-L urmeze atunci când zice: Veniți după Mine! Luați asupra voastră jugul Meu și Eu vă voi odihni pe voi, căci povara Mea și jugul Meu este ușor! Veniți după Mine toți cei însetați și împovărați! Atenție: nu e vorba numai de setea de apa lumii acesteia, nu e vorba numai de setea după băuturi din lumea aceasta, nu e vorba numai de poveri și de greutăți ale lumii acesteia, ci e vorba, dragii mei, de setea și foamea după Dumnezeu, care nu pot fi stăvilite și săturate decât de Iubirea lui Dumnezeu. De asta, vedeți, oricâtă mâncare am avea, oricâtă băutură am avea, nu ne săturăm, ci, dimpotrivă, ne îmbătăm sau ne îmbuibăm. Și de asta nu ne satură nimic din lumea aceasta, indiferent câți bani am avea sau câte resurse, conturi în bancă și mai știu eu ce infrastructură din aceasta economică am avea, omul nu poate să se sature cu acestea, pentru că omul este făcut pentru Dumnezeu și numai Iubirea și Dragostea lui Dumnezeu îl pot adăpa și îl pot hrăni cu adevărat. De aceea ne cheamă Domnul să venim, să mergem după El, în sensul de a-L asculta pe El, de a-L imita pe El, de a săvârși cele plăcute Lui. Și, în felul acesta, prin smerenie și în blândețe, vom găsi mare odihnă duhovnicească, mare odihnă sufletească în inimile noastre!
Au fost mulți pe timpul Mântuitorului care au vrut să-L urmeze pe Domnul. S-a dus unul și I-a zis: Vreau să te urmez oriunde vei merge! Și i-a răspuns Domnul: vulpile au vizuini, păsările cerului, cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul!
E o mare responsabilitate și nu e comod să-L urmezi pe Hristos! Căci s-ar putea, urmându-L pe Hristos, să nu-ți mai găsești niciodată locul în lumea aceasta și pe pământul acesta și, aș zice eu, în cultura și în civilizația aceasta. Deci nu e chiar simplu să mergi după Hristos!
Alții, iarăși, au fost foarte atrași de Hristos și unul i-a zis: Doamne, vreau să Te urmez! Vă aduceți aminte de omul acela care a fost vindecat. Și Domnul i-a zis: Nu, tu du-te în cetatea ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu! Iată, un alt fel de ucenicie, un alt fel de apostolat!
De aceea, să nu vă îndoiți: fiecare dintre d-voastră, fiecare dintre noi are chemare lui din partea lui Dumnezeu, dar important este să și-o găsească, să și-o identifice și, bineînțeles, să se simtă împlinit de Dumnezeu prin ceea ce face”, a explicat pr. lector dr. Petru Pantiș.
Acesta i-a îndemnat pe credincioși să citească revista „Familia Ortodoxă” fie online, fie în format tipărit, pentru a fi conectați la actualitatea și la informațiile ortodoxe sănătoase și corecte. El a citat un interviu cu un jurnalist și scriitor irlandez, Paul Kingsnorth, convertit la creștinismul ortodox, precum și un interviu cu o doamnă doctor psihiatru din București, Galina Răduleanu, despre cum poate omul contemporan să-și urmeze vocația de creștin și chiar să ajungă sfânt.
Apostolul acestei duminici a fost tâlcuit de același părinte Petru Pantiș la finalul Vecerniei (slujbei de seară) oficiate la Catedrala Mitropolitană din Sibiu.
Apostol: „Fraților, slavă, cinste și pace oricui face binele: iudeului mai întâi, și elinului. Căci nu este părtinire la Dumnezeu! Câți, deci, fără lege au păcătuit, fără lege vor și pieri; iar câți au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecați. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepți la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptați. Pentru că, atunci când păgânii, care nu au lege, din fire fac ale legii, aceștia, neavând lege, își sunt lor înșiși lege; ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conștiinței lor și prin judecățile lor, care îi învinovățesc, sau îi și apără, în ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor” (Ap. Romani 2, 10-16).
Tâlcuirea părintelui Petru Pantiș poate fi ascultată după minutul 46:50 al înregistrării slujbei vecerniei. VIDEO: