Cerul, Codrul și Pârăul

Cum să nu iubești Austria? Se întreabă sluga Vienei transformată în monument de președintele României. CARICATURA ZILEI

14 decembrie, 2022 vlad

Anul trecut prin septembrie-octombrie se inaugura în Piața Mare din Sibiu în prezența președintelui Iohannis statuia baronului Samuel von Brukenthal, un sas ajuns „guvernator” al Transilvaniei de sub ocupația austro-ungară. Reprezentantul Vienei în teritoriul unde românii majoritari erau considerați „tolerați” și nu aveau drepturi politice egale cu „națiunile conlocuitoare” (sași, secui și unguri) a fost prezentat 300 de ani mai târziu, într-un oraș din România „liberă”, drept un mare umanist, filantrop și intelectual „luminat”. Câteva zeci de români veniți din toate colțurile țării au protestat în mod repetat împotriva acestei statui a ocupantului în mijlocul unui oraș românesc căruia i-a fost interzis chiar și-n Anul Centenar al Marii Uniri să-și amplaseze un bust al lui Avram Iancu, eliberatorul românilor din Transilvania. Acești protestatari au fost etichetați drept „extrema dreaptă”, urmăriți și amendați, ba chiar a existat un anume sibian care s-a făcut om-afiș și s-a învârtit prin zonă cu un mesaj de felul „Brukenthal, te iubim”, „Noi suntem europeni, nu extremiști!”. Poliția locală din cadrul Primăriei Sibiu, poliția românească, a fost pusă luni de zile să stea de gardă la statuia reprezentantului ocupanților după ce aceasta a fost „vandalizată” într-o noapte cu vopsea roș-galben-albastră. Suntem europeni și punctum.

Ei bine, în decembrie 2022 s-a pus problema ca România să fie primită în sfârșit în Spațiul Schengen, acolo unde îi este locul încă din 2011, dar unde nu ar fi ajuns, probabil, niciodată dacă războiul din Ucraina nu ar fi accelerat extinderea UE către Est, făcând ca țara noastră să devină mai apropiată de „miez” decât noile colonii „europene”. Nici în cel de-al doisprezecelea ceas, această integrare nu a fost posibilă, din cauză că s-a trezit guvernul Austriei să se opună față de România și Bulgaria, argumentând în mod mincinos că anume pe aici ar trece valul de migranți ce vin din Turcia către Germania.

Paranteză: pentru orice român suveranist, neaderarea României la Schengen ar trebui să însemne o mare bucurie, deoarece astfel ne mai păstrăm o brumă de Independență față de noul Imperiul, granițele fiind un atribut al statelor suverane. Prin intrarea noastră în Schengen, primul lucru ar fi dispariția frontierei terestre cu Ungaria, fapt ce va fi exploatat la modul colonialismului economic de avizii noștri vecini, care nu s-au împăcat niciodată cu Tratatul de la Trianon, UDMR-ul nesărbătorind nici până azi Ziua Națională a României (1 Decembrie, Unirea Transilvaniei), deși se află în Guvernul României aproape neîntrerupt din 1990 încoace. Practic, intrarea României în spațiul Schengen ar fi simultană cu intrarea (Austro-)Ungariei în „Spațiul Karpathen” (și, de data aceasta, Imperiul nu va asimila doar Transilvania, ci întreaga Românie, până la Constanța). Cine poate să înțeleagă, să înțeleagă!

Cu toate că amânarea (la calendele grecești, probabil, a) integrării noastre în Schengen, asimilată de Puterea de la București drept un mare eșec, este în fapt o bornă a Independenței României, o pleiadă de români „patrioți” din opoziția controlată a îmbrățișat steagul mâniei împotriva firmelor austriece din România, deși „eșecul” este al puterii anti-românești de la București și deși naționaliștii n-ar trebui să regrete ratarea intrării în Schengen, care ar pune CRUCE ideii de stat național definit de națiune, limbă, popor și, DA, frontiere! Desigur, ca la un semn, a intrat în acțiune și falanga pro-europeană din România, care a lipit din nou eticheta „extremismului” pe acești protestatari și a început să ne explice, doct, cum, de fapt, firmele austriece consolidează economia română – care e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire -, de aceea noi ar trebui să fim mai politicoși cu ocupantul, chiar dacă el ne-a trântit aspirațiile de integrare „europeană” aprofundată.

Nu vreau să intru în această temă falsă. DA, e justificat să nu hrănim cu bani românești firmele străine, dar de ce ne-am trezit abia acum? Trebuia să cumpărăm și să facem afaceri doar cu românii, evitând ORICE firmă străină, nu doar pe cele deținute de austrieci. NU, boicotul firmelor austriece nu e de condamnat, sunt de acord că e și el un început de autohtonism financiar. Dar de ce dăm noi, suveraniștii, cu fundul de pământ că n-am intrat în Schengen, care Schengen este moartea suveranismului? Recunosc, mă depășește chestiunea, fiecare ar trebui să aleagă cu inima și cu tricolorul românesc. Iar asta nu doar acum, ci în tot restul timpului în care nu ne gândeam la tema „Schengen” și în care ne ridicam idoli ai ocupației străine în România.

„Ce mi-e Pfizer, ce mi-e Brukenthal?” a fost poate una dintre cele mai inspirate lozinci protestatare de la Sibiu în toamna anului 2021. Deviza lunii decembrie 2022 ar trebui să fie „Ce mi-e Schengen, ce mi-e UE, ce mi-e Austro-Ungaria?”. Sunt totuna – desființarea suveranității naționale.

Istoria are și ea simțul umorului. Nu poți să nu râzi de felul în care acum un an șeful informal al PNL tăia panglica la inaugurarea statuii ocupantului austriac în orașul românesc Sibiu, pentru ca, un an mai târziu, anumiți europarlamentari PNL să sfâșie cămașa de pe ei și să devină anti-austrieci înfocați din motive de Schengen, altfel spus, naționaliști puși în slujba globalismului. Statuia lui von Brukenthal, reprezentantul Vienei în colonia Iobăgia, e tot acolo, în Piața Mare. Dacă acum un an protestatarii erau amendați pentru că cineva a pus pancarta „criminal de români” pe bustul „guvernatorului” autorității de ocupație de acum 3 secole, ne-am gândit că cel mai amuzant protest e să-l reabilităm pe „baron” și să-i lipim mesajul „Cum să nu iubești Austria?”. Mai ales că un alt sas de vază și baron local cu 6-7 case obținute „din meditații”, dintre care fix casa pierdută la proces era închiriată pe bani mari în Centrul Sibiului taman băncii austriece Raiffeisen, a venit să ne explice și el că România nu boicotează Austria. Ce mi-e Samuel, ce mi-e Werner?