Dumnezeu ne așteaptă să ospătăm cu El, să mâncăm împreună cu El și din El. Duminica a 28-a după Rusalii, a celor poftiți la Cină. Predica Părintelui Petru Pantiș din Sibiu. VIDEO
În duminica a XXVIII-a după Rusalii este rânduit să se citească în cadrul Sfintei Liturghii în Biserica Ortodoxă pilda celor poftiți la cină relatată de Evanghelia după Sfântul Apostol Luca. Este vorba despre „un om oarecare” ce a făcut „cină mare” și și-a trimis slujitorul „la ceasul cinei” să le spună celor chemați: „Veniți, că, iată, toate sunt gata!” Dar cei chemați au început să se scuze, invocând diferite pretexte lumești care, chipurile, i-ar fi împiedicat să onoreze invitația sau care, de fapt, au fost pentru ei mai importante decât prietenia, dragostea, cinstea și încrederea pe care le-o oferise cel ce le-a făcut chemarea. „Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei” a trimis slujitorul să poftească pe mulți oameni care nu erau de soi, dar care, prin însăși condiția lor, ar fi fost mai dispuși să accepte invitația la cină. Rămânând încă loc și după venirea acelora, slujitorul este trimis chiar și către străinii de pe drumuri și de pe la garduri să-i „silească” să intre la ospățul stăpânului, care demonstrează astfel, atât cu fapta cât și cu vorba, că „Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea.” O avertizare înfricoșătoare, valabilă pentru toate epocile și pentru toți destinatarii: la fel cum Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut, El n-are nimic a pierde din răutatea celor care Îi refuză generozitatea. Cei care exclud mâna întinsă de Dumnezeu sunt cei care SE exclud PE SINE din Împărăția Lui.
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți; și a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemați: Veniți, că, iată, toate sunt gata! Și au început toți, câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni. Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și ulițele cetății, și pe săraci și pe neputincioși, și pe orbi și pe șchiopi adu-i aici. Și slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, și tot mai este loc. Și a zis stăpânul către slujitor: Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Niciunul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea.” (Luca 14, 16-24)
„Fraților, când Hristos, Care este viața voastră, Se va arăta, atunci și voi, împreună cu El, vă veți arăta întru slavă. Drept aceea, omorâți mădularele voastre cele pământești: desfrânarea, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, în care păcate ați umblat și voi odinioară, pe când trăiați în ele. Acum, deci, lepădați și voi toate acestea: mânia, iuțimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de rușine din gura voastră. Nu vă mințiți unul pe altul, fiindcă v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, și v-ați îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește, spre deplină cunoștință, după chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este elin și iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate și întru toți, Hristos.” (Coloseni 3, 4-11)
Tâlcuirea părintelui Petru Pantiș de la Catedrala Mitropolitană din Sibiu:
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh
Zic vouă că nimeni dintre bărbații aceia care au fost chemați nu vor gusta din cina Mea.
Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți frați și surori întru Hristos Domnul,
Prin darul și prin mila lui Dumnezeu, ne găsim din punct de vedere al calendarului bisericesc în duminica a XXVIII-a după Pogorârea Sfântului Duh, închinată de Sfinții Părinți ai Bisericii și strămoșilor după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos și simțim, simt să mulțumesc Domnului pentru tot ce îngăduie în viețile noastre și ne rugăm să ne îndrepteze cum știe El mai bine pe fiecare dintre noi.
Și, iată, darul Evangheliei de astăzi este reprezentat de o frumoasă pildă, numită a Cinei celei Mari. Pilda aceasta Sfinții Părinți n-au așezat-o întâmplător și, ca orice pildă, ea ne dă niște informații, bineînțeles, pe înțelesul nostru, despre cum gândește Dumnezeu și cum iubește Dumnezeu și cum lucrează Dumnezeu în istorie și, bine-nțeles, și în viețile fiecăruia dintre noi, precum a lucrat și în viețile tuturor înaintașilor noștri.
Pilda aceasta, după cum spun cei care au interpretat-o – Sfinții Părinți, dar și alți teologi – are un caracter și istoric și eshatologic. „Istoric” știm ce înseamnă cred că majoritatea dintre noi, adică ea vorbește despre ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă în istorie și e posibil să se mai întâmple. În același timp, spuneam că are și un caracter eshatologic, adică pilda aceasta le-a vorbit celor de atunci prin gura Mântuitorului Hristos și nouă, celor de acum, despre cum gândește Dumnezeu viitorul istoriei și, prin aceasta, se înțelege umanitatea și lumea aceasta, creația aceasta întreagă. Și de asta au gândit și au așezat Sfinții Părinți această pildă – pentru că, iată, am trecut de jumătatea postirii pentru întâmpinarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și trebuie să înțelegem de ce S-a născut Mântuitorul Hristos și ce-a vrut de fapt Dumnezeu prin faptul că Și-a trimis pe Fiul Său Cel Născut din veci din Tatăl, L-a trimis să Se nască în timp, în istorie, din Fecioara Maria spre a noastră Mântuire, așa cum spunem în Crez.
Interesant este și contextul evanghelic al pildei acesteia. Că totdeauna – am mai spus-o și în alte rânduri – Mântuitorul nu vorbește la întâmplare și întotdeauna, în contextul în care a trăit, încearcă să răspundă ca să înțeleagă cei de atunci și cei de după, adică și noi, cei de astăzi.
În capitolul al XIV-lea, unde se găsește textul Evangheliei de astăzi, se spune despre Mântuitorul că este invitat la o cină în casa uneia dintre căpeteniile fariseilor. Și, acolo, Mântuitorul nu are o atitudine, să zicem, prea politicoasă. Îl invită căpetenia la o cină și Domnul începe cu niște remarci interesante, directe, și, cumva, care nu pot fi primite de cineva care îți oferă o cină. Zice: când faci prânz sau un ospăț, cum zicem noi, nu chema pe prietenii tăi, nici pe vecinii bogați, ca să nu te cheme și ei la rândul lor pe tine, ci tu, când faci un prânz sau un ospăț, cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe văduve, că aceștia nu pot să-ți răsplătească, dar, zice Domnul, ți se va răsplăti ție la Învierea Drepților.
Iată, vedeți, o învățătură interesantă despre felul cum ar trebui să înțelegem ca și creștini milosteniile, faptele bune sau pomenile, cum le mai spunem noi: întotdeauna trebuie să îi avem în primul rând în vedere pe cei de la care nu putem aștepta nimic în schimb. Și, bine-nțeles, sunt îngăduite și mese de prietenii, cumetrii din acestea specifice lumii noastre, tabieturilor și mentalităților noastre.
După ce zice Domnul că „ți se va răsplăti ție la Învierea Drepților”, cineva din cei prezenți, din ceilalți care au luat parte la cina aceasta din casa fariseului spune niște cuvinte interesante, zice: Fericit este cel care va mânca pâine sau va prânzi – după alte traduceri – în Împărăția lui Dumnezeu! Și, imediat după acest text, urmează pilda de astăzi, prin care Mântuitorul Hristos vrea să ne arate, așa cum spune monahul scriitor și gânditor Nicolae Steinhardt, că Dumnezeu este boier și rămâne boier până la capăt – atenție, nu vorbesc despre boierii din Evul Mediu, din Țara Românească sau din Moldova sau de nobilii de alte limbi din Transilvania! Vorbim de boieria în sensul vechi și autentic al cuvântului: acel stăpân, acel (om) avut, căruia îi place să dea și să dea din toată inima, nu cu zgârcenie și cu tot felul de calcule contabile.
Pilda începe cu aceste cuvinte, că un om oarecare a dat o cină și a trimis slujitorul să-i anunțe pe cei chemați că, iată, cina este gata, să vină la cină! Două lucruri aș vrea să accentuez din textul acesta: știm cu toții din viața de zi cu zi și, mai ales, cei care am crescut în familii normale și organizate, că cea mai mare bucurie pe care o aveai fie ca și copil, fie ca soț, fie ca bunic, era când toți erau strânși în jurul mesei, la o hrană care nu conta până la urmă cât și ce fel de conținut avea, cât era de bogată sau cât era de săracă, ci faptul că eram împreună și puteam să vorbim, să ne bucurăm și să mâncăm împreună. Asta arată, dragii mei, iubirea lui Dumnezeu, Care vrea și ne cheamă să ne împărtășim împreună și să ne bucurăm împreună – atenție! – nu atât de plăcerile și apetiturile mâncărurilor sau darurilor din lumea aceasta, cât mai ales de bucuria asta sufletească, de comuniunea aceasta, bucuria aceasta întru spirit care se naște atunci când oamenii se iubesc și sunt împreună.
Și, de aceea, Domnul, acest „om oarecare” simte să se bucure și nu vrea să-Și trăiască bucuria și slava singur, ci vrea să o împartă și să Se bucure cu noi, cu toți. Foarte interesant că nu-i spune numele, zice „un om oarecare”! Eu, când am citit cuvântul acesta, am zis: uite cât de smerit e Dumnezeu, nici măcar nu-Și dă numele sau nu vorbește despre Sine, deși tot ceea ce se întâmplă ține de El și are legătură cu El. Și m-am gândit eu: măi, de aici o fi fost inspirat și marele nostru gânditor și scriitor și poet Lucian Blaga! Dar ce păcat că l-a pierdut orgoliul și pe el, duhul sau dracul acesta al originalității care l-a făcut să-L numească pe Dumnezeu „Marele Anonim”! Cu toate acestea, Sfinții Părinți ne învață că Dumnezeu, într-adevăr, nu poate fi numit, pentru că este o mare taină și nu poți să-I dai un nume, dar, în același timp, atât cât se poate și cât ni s-a descoperit nouă și lumii, Dumnezeu are multe nume și multe numiri și numește problematica aceasta Sfântul Dionisie Areopagitul „Despre numele sau numirile divine, dumnezeiești”.
Una peste alta, Dumnezeu ne așteaptă să ospătăm cu El, să mâncăm împreună cu El și din El, din Viața Lui, din bucatele pe care El le oferă, adică harul sau energiile Sale dumnezeiești necreate! Și răspunsul invitaților îl știm. Eu o să scurtez, doar o să punctez învățăturile principale din pilda aceasta. Știm că unul refuză pentru că a luat o țarină, un ogor; altul, că și-a luat boi… Interesant, fiecare a avut câte o scuză și și-a cerut și iertare, exceptând al treilea, care s-a însurat – lucru perfect firesc, de altfel -, dar acela nu și-a mai cerut iertare. Cică și-a luat femeie și nu poate veni. Textul acesta arată că Dumnezeu mai întâi i-a chemat pe învățații și mai-marii poporului evreu, care știau despre ce este vorba, știau textele din profeți, știau prorociile, știau, aveau cunoștințe despre venirea lui Mesia și cum va veni Mesia, slujitorul Domnului – că slujitorul pe care îl trimite acest „om oarecare” nu este altul decât Hristos-Domnul Care, foarte interesant, slujindu-L pe Tatăl Se face și slujitorul și robul și servul umanității întregi.
Deci, este refuzat, și, atunci, Stăpânul îl trimite pe slujitor să iasă pe străzi și să caute pe cei săraci, pe cei neputincioși, pe orbi și pe șchiopi și să-i aducă la Cina Lui și, foarte interesant, slujitorul, după ce execută porunca aceasta, spune: „Doamne, tot mai este loc!”. Ce trebuie să înțelegem, dragii mei? Că Dumnezeu niciodată nu se satură de noi, adică ne iubește până la sfârșit și așteaptă răspunsul la invitație până când I se umple casa, pentru că aceasta este infinită, nu are limite, casa lui Dumnezeu nu are un anumit număr de locuri, cum este, de pldă, într-o casă de cultură, într-un cinematograf sau chiar și pe un stadion, (unde) există un număr limitat de locuri. În casa lui Dumnezeu, zice, sunt multe locașuri și Dumnezeu ne așteaptă și găsește pentru fiecare un locaș și vrea să sălășluiască – dacă binevoim și noi -, să sălășluiască în noi.
Dacă tot a mai fost loc, atunci îl trimite pe slujitor pe ulițe să-i silească și pe cei care sunt pe la garduri, prin tot felul de locuri, rătăciți care pe unde în lumea aceasta și, cumva, să-i silească să-I umple casa. Tâlcuirea o știți, este vorba de săracii și necăjiții poporului evreu și, bine-nțeles, în al treilea rând, cei chemați de după garduri și de pe toate ulițele sunt neamurile păgâne și religiile acelea care nu știau și nu cunoșteau pe Adevăratul Dumnezeu.
Ne putem întreba care este actualitatea pildei: ne privește sau nu ne privește (și pe noi)? Mai ales că noi, cumva, prin darul acesta al Ortodoxiei, în spațiul acesta românesc primim Botezul de copii și, cumva, am putea spune că suntem… pe calea Împărăției lui Dumnezeu și avem acces la această Cină, la acest ospăț dumnezeiesc, adică al întâlnirii și vieții cu Dumnezeu. Și, probabil, ne gândim că dacă tot noi credem, venim la biserică, ne împărtășim, mâncăm într-un fel sau altul la Cina aceasta pe care ne-o oferă Dumnezeu, la ospățul acesta al credinței. Totuși, lipsește sau nu lipsește ceva?
Și, atunci, dragii mei, răspunsul ni-l dă Evanghelistul Matei, unde vom găsi o pildă cumva asemănătoare, numită „Pilda Nunții Fiului de Împărat”. Acolo se vorbește tot despre o astfel de invitație, numai că nu este vorba de o invitație la cină, este vorba de o invitație din partea unui împărat la nunta fiului său. Și, tot așa, mulți refuză, chiar îi batjocoresc, bat, ucid pe cei trimiși și împăratul se supără și zice: ieși la drumuri, cheamă pe toți necăjiții, oropsiții ș.a.m.d., hindușii, budiștii, cheamă-i pe toți să guste, să vină la nunta Fiului Meu!
Și, foarte interesant, după ce au fost chemați toți, s-a umplut casa nunții aceleia, Stăpânul vine să-ți vadă invitații. Și se zice că, la un moment dat, găsește acolo pe un invitat care nu avea haină de nuntă. Și îi spune: Prietene – Dumnezeu are dragostea și politețea aceasta, El nu rănește niciodată prin cuvânt – prietene, cum ai îndrăznit să vii aicea fără haină de nuntă? Și, atuncea, este scos afară și aruncat afară cumva „prietenul” respectiv.
Aici este, dacă vreți, înțelesul sau actualitatea pildei care ne privește într-un mod direct: în funcție de sinceritatea noastră, de credința noastră, de dragostea noastră, de felul cum răspundem noi invitației din partea lui Dumnezeu, ne ospătăm, gustăm și ne hrănim din Viața lui Dumnezeu. Repet, este o hrană care constă din harul lui Dumnezeu, din pacea lui Dumnezeu, din lumina lui Dumnezeu, din bucuria pe care o dă Sfânta Treime și iubirea Sfintei Treimi!
Dar, să avem grijă: în momentul în care venim la Cina Lui, la ospățul Lui, să avem grijă cum este haina sufletului nostru: este curată, este pocăită, este întoarsă cu sinceritate către Dumnezeu sau a căzut într-un formalism, într-o obișnuință care ține cumva de simțul acesta al religiozității pe care fiecare suflet de om îl are?
De aceea, vedeți, este foarte important cum venim la biserică și, mai ales, la Sfânta Liturghie. Cum și cât dorim să ne hrănim din harul lui Dumnezeu și, mai ales, atenție, cei care ne împărtășim e foarte important să avem haina sufletului cât mai curată, cât mai albă, cât mai pregătită de această nuntire. Legătura dintre Dumnezeu și sufletul nostru se aseamănă cu legătura dintre Mire și mireasă și când cei doi se iubesc nu se mai diferențiază unul de altul, ci se contopesc.
Așa și noi, dacă venim la Dumnezeu cu sinceritate, cu iubire curată, cu smerenie, curăție, pocăință, Dumnezeu Se lasă gustat de noi și toată ființa noastră, până în adâncul inimii noastre, este copleșită de iubirea și de lumina dumnezeiască. Asta trebuie să înțelegem, am mai spus-o și o repet: nu e destul să fim buni, să fim cuminți, să fim la locul nostru, să fim niște creștini și niște cetățeni onorabili. Dumnezeu, dragii mei, ne vrea și ne invită să fim sfinți, să fim „dumnezei”, să fim ca El după har. Și asta nu se poate decât dacă răspundem cu DA, fără nici un pretext, fără nici un refuz – deși Dumnezeu acceptă și refuzul. Atenție, gândiți-vă ce libertate ne-a dat Dumnezeu, noi putem chiar și să-L refuzăm pe Dumnezeu. Dar, atenție: pierdem Veșnicia, adică refuzăm viața cu El, refuzăm să ne împărtășim din ospățul Lui și din iubirea Lui dumnezeiască, atunci nu vom gusta niciodată din ceea ce înseamnă iubire și slavă Dumnezeiască! Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Amin.”, a afirmat Părintele Petru Pantiș în predica rostită la Sfânta Liturghie din duminica a XXVIII-a după Rusalii, pe 11 decembrie 2022, la Catedrala Mitropolitană din Sibiu.
VIDEO: (începând cu min. 2:36:00)