Duminica a XII-a după Rusalii, a Tânărului Bogat. SĂ FIȚI TINERI LA SUFLET, ne îndeamnă Părintele Ioan Cojanu de la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Alba Iulia
Sfântul Evanghelist Matei îl numește „bogat” pe tânărul din Evanghelia de astăzi. De obicei, tinerii sunt frumoși, veseli, întreprinzători, dar mai puțin bogați, pentru că, în această perioadă a vieții, ei caută să își agonisească o altfel de bogăție, nu materială, ci intelectuală sau chiar spirituală, cum am putea spune ca să împăcăm cele două zone ale inimii și minții. Sfântul Evanghelist Marcu merge mai departe atunci când relatează același episod și detaliază cum Îl privea acest tânăr pe Hristos, dar și cum îl privea Hristos pe el: Când l-a auzit ce I-a răspuns, Hristos l-a privit cu drag.
Tânărul acesta este parcă mai liber. În primul rând, el arată o libertate față de patimi. Când Hristos îl provoacă, întrebându-l dacă știe poruncile și enumerându-le pe cele care îi vizează pe tineri, El lasă cinstirea părinților și iubirea aproapelui la urmă. Hristos Se referă mai ales la primejdiile în care se află tinerii: să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi – de obicei, acestea se găsesc împreună la tineri. Domnul mai spune un cuvânt: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Tânărul știa poruncile, o știa și pe aceasta ce nu se afla în Decalog, iar singurul lui comentariu constă în a-I răspunde lui Hristos foarte frumos: „Toate acestea le-am păzit din copilărie”.
Un astfel de tânăr Îl cunoștea pe Domnul, motiv pentru care cuvintele de răspuns ale lui Hristos „De ce-Mi zici bun?” nu sunt un reproș atunci când tânărul Îl numește „Învățătorule bun”, chiar dacă, la prima vedere, Hristos pare că este nemulțumit de adresarea acestuia. Mulți dintre Sfinții Părinți spun că Sfântul Evanghelist Marcu a fost protagonistul acestui dialog, cel care L-a provocat pe Hristos. Gândiți-vă că, mai înainte, Hristos a fost înconjurat de copii, ba mai mult, le-a spus ucenicilor: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți!”, apoi a luat un copil în brațe, l-a pus în mijloc și a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu. Știm că numele evreiesc al Sfântului Marcu era Ioan. El se afla printre copii, dar și printre cei mari, căci deja crescuse. Și noi avem o astfel de problemă atunci când trebuie să-i transferăm pe copii între cei mari, fiindcă unii vor mai repede, alții se sfiesc, și nu mai știi care dintre ei este printre copii, care printre tineri. Și eu am avut problema aceasta, căci înălțimea mi-a furat copilăria, dar nu-mi pare rău.De ce se spune că tânărul era bogat? Nu neapărat pentru că avea avere, ci pentru că provenea dintr-o familie bogată și, ca și astăzi, îl cunoșteai după ținută că era bogat. Al doilea semn era acela că vorbea frumos și al treilea semn, mai important și mai adânc, era cel al cunoașterii Scripturii. Al patrulea semn, cel mai adânc, era faptul că avea Decalogul nu numai în minte, ci și în inimă, și în acțiunile lui, așa cum a spus: „Toate acestea le-am păzit”. Este foarte important faptul că poruncile trebuie păzite. Nu ele ne păzesc pe noi. Dacă tu le păzești, da, atunci te păzesc și ele. Noi socotim că, atunci când ni se spune „să nu faci ceva”, este ca și când ni se pune un gard, dincolo de care nu avem voie să trecem. Nu, dragii mei. Când ți se spune să nu ucizi, trebuie să păzești acest cuvânt în inima ta și el te va duce la nivelul cunoașterii adevărate și la măsura bărbatului desăvârșit, fără ca să ucizi pe cineva. Pentru că unui om matur nu-i mai vine să ucidă, dacă n-a ucis. Dacă a ucis, este mai ușor să ucidă iar. Dacă n-a desfrânat, e mai ușor să nu desfrâneze. Dacă a fost obișnuit să îi cinstească pe oameni, este mai ușor să îi cinstească atunci când va ajunge să și înțeleagă ce înseamnă să cinstești pe cineva. Dacă îi cinstești pe alții, te cinstești pe tine, așa cum de altfel s-a și întâmplat în Evanghelia de astăzi. Vedeți, copiii n-au spus ceva, nu se spune că Hristos a avut un dialog cu ei, dar El a vorbit când a fost provocat de un tânăr care se afla printre copii și care știa să îi cinstească pe cei mai mari decât el și poate pe toți. Este foarte important să îi cinstești pe toți, căci înseamnă că cinstirea este convingerea ta și o ai în inimă. Iar acest tânăr, care a știut cum să se poarte, nu a atras numai atenția, ci și cinstirea dată de Hristos.
Tânărul din Evanghelia de astăzi Îl avea pe Dumnezeu în inimă, păzea poruncile, păzea Cuvântul lui Dumnezeu și păzea ca nu cumva să Îl piardă pe Hristos din inima lui. Este modelul tânărului creștin, al celui care trăiește cu Hristos. În viața Sfântului Evanghelist Marcu se spune că, tânăr fiind, după ce Îl întâlnise pe Hristos și purta Cuvântul lui Dumnezeu în inimă, mergea cu tatăl său prin pustiul Iordanului și acolo au venit la ei doi lei. Tatăl său i-a spus: „Fiule, fugi! Măcar tu să scapi tu”. Și atunci el i-a răspuns: „Cum să fug, când eu Îl am pe Hristos, Care poate să scoată răutatea din aceste fiare?” În momentul în care a spus cuvintele acestea, cei doi lei au căzut la pământ și au murit. Tatăl lui a fost înfricoșat și a cerut să-i povestească despre Hristos, apoi s-a botezat. Acolo, în inimă, tânărul bogat Îl avea pe Hristos.
Dacă până acum m-am adresat tinerilor, acum vă atrag atenția vouă, celor care veniți la biserică și credeți în Hristos, cât de periculoasă este bogăția. Un astfel de tânăr poate fi doborât de bogăție. De aceea, Biserica spune într-o cântare: „Grija vieții m-a scos din rai”. Nu bogăția este rea, ci grija pentru bogăție. Avem nevoie de oameni bogați, dar nu de oameni care să se îngrijească numai de bogăție. Și să știți că nu sunt lipsiți de îngrijirea aceasta cei care se socotesc săraci. Nu este așa mare sărăcia în zilele noastre, însă nici bogăție nu este. În schimb este multă-multă grijă. De aceea, Sfântul Evanghelist Marcu, dacă îl vedem ca fiind personajul negativ care nu rezistă până la final, plecând de acolo, aude ce mai spune Hristos în urma lui: „Cât de greu este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!” Se pare că l-a ajutat pe Sfântul Evanghelist Marcu, pentru că mama lui, Maria, una dintre mironosițe, a oferit casa lor pentru a deveni casa Cinei celei de taină și foișorul cel de sus în care Se va coborî Sfântul Duh. Casa lui Marcu a devenit prima biserică. El n-a putut face ce a spus Hristos, să-și vândă averile și să le dea săracilor, apoi să-I urmeze Lui. Eu merg mai departe cu gândul: Tânărul s-a dus acasă întristat, fiindcă averea nu era a lui, ci a părinților. Se pare că nici n-a reușit să-i convingă s-o vândă. Dar iată că a mai existat o soluție. Nu după multe zile, Hristos i-a trimis vorbă lui Ioan Marcu: „Vreau să fac Paștile cu ucenicii Mei în casa ta”. Providențial! Bucurie mare pe Ioan Marcu! El a devenit apoi unul dintre cei mai tineri ucenici ai Domnului.
Tot Sfântul Evanghelist Marcu descrie în Evanghelia sa cum un tânăr, despre care nu spune că ar fi fost ucenic al lui Hristos, căci el oricum nu făcea parte din cei doisprezece, care se ținea de ucenici mai ales după ce au cinat în casa lui, atunci când toți s-au risipit și unul din ostași l-a prins de haină, aceasta fiind doar un cearceaf, cum am zice noi, s-a rostogolit și a fugit gol, ostașul rămânând doar cu haina în mână. Se pare că și de data aceasta tânărul nu a putut sta cu Hristos. Dar cum să rămână el, cel mai mic, dacă până și ucenicii au fugit cu toții?! A rămas în urma lui doar pânza în care era înfășurat. Aceasta I-a putut-o da lui Hristos. Se pare că a fost o lepădare a lui de cele lumești.
Eu așa îl văd pe tânărul din Evanghelia de astăzi: aflat într-o mare primejdie, aceea de a-L pierde pe Dumnezeu, pe Care Îl avea nu lângă el, ci în inima lui. El păzea cuvântul lui Dumnezeu. Mă înfioară ceea ce a spus: „Toate acestea le-am păzit din copilărie”. Nu că nu le-a făcut, ci le-a păzit. Tu ești Cuvântul lui Dumnezeu, Te-am păzit în inima mea, ca să nu Te pierd, și acuma iată că Te pierd. Mă duc la cei care sunt bogații mei, la cei care mă fac și pe mine bogat, și mă îmbracă frumos, și mă educă, mă duc la ei să-i conving. Dar Hristos este Cel care i-a convins foarte delicat, pentru că iată care a fost concluzia Lui: Nu numai cei ce se încred în bogății, ci nimeni nu poate să se mântuiască.
La evrei, cei bogați erau educați, erau și credincioși sau practicanți, cum se spune astăzi. Eu îmi amintesc de practica agricolă și nu pot să-i dau alt sens cuvântului „practicant”. Ce înseamnă să practici? Să trăiești. Noi abia așteptam să plecăm de la practică. Așa facem și acum: suntem practicanți și de-abia așteptăm să plecăm din biserică. Nici nu se termină slujba și începem să povestim, fiindcă ne-am stăpânit destul până atunci. Deci nu trebuie să fim astfel de practicanți, care abia așteptăm să se termine programul, ci să trăim. Tânărul nu era un credincios practicant, ci Îl păstra în inimă pe Dumnezeu și Cuvântul Lui, adică pe Hristos. Pe bună dreptate, unii dintre ucenici îl și știau pe tânărul acesta. Și Hristos intră în dialog cu el, pentru că îl cunoștea.
Acesta este tânărul de care avem nevoie, care să meargă acasă și să le transmită și părinților neliniștea lui: pot să-L pierd pe Dumnezeu și poruncile Lui dacă nu-L ascult. Haideți să-L ascultăm! Uite, au venit la poarta noastră doi ucenici, vor să facă Paștile cu noi. Haideți și pregătiți Paștile! Așa îl văd eu pe tânărul bogat. Și tinerii săraci, care și-au mâncat averea, ca și fiul risipitor, cu desfrânatele, cu drogurile, cu bețiile, sunt chemați, dar trebuie să aibă modele de tineri care au pregătire intelectuală, care sunt gospodari, harnici și au un statut material, dar care au și cunoștințe religioase. Eu așa le spun tuturor tinerilor pe care mi-i aduc aici părinții lor: Cunoști atât de multe lucruri și pe Dumnezeu nu te interesează să-L cunoști?
După ce tânărul spune: „toate acestea le-am păzit din copilărie”, ca și cei mici care sunt în jurul Tău, Doamne, Hristos îi răspunde: „Dacă vrei să fii desăvârșit…” A fi desăvârșit înseamnă a te ridica deasupra tuturor, a deveni apostol în casa ta. Aceasta le cer tinerilor care așa frumos răspund de la strană preotului din altar, adică Îi răspund lui Dumnezeu. În numele dumneavoastră, tinerii au zis astăzi „Doamne, miluiește!” și au dat toate răspunsurile la Sfânta Liturghie, pe care dumneavoastră, părinții, le-ați dat poate doar în gând sau în inimă. Așa că mare bucurie mi se face de câte ori citesc Evanghelia de astăzi și mai ales când am în preajma mea tineri, dar nu numai pe ei, ci și pe dumneavoastră, pe toți. Să fiți tineri la suflet! Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Duminica a XII-a după Rusalii – Tânărul bogat (4 septembrie 2022)