Cerul, Codrul și Pârăul

Sărmană casă părintească,
Stai fără uși, fără ferești
Și iarba a-nceput să crească
Prin curtea fără de povești!
Doar hoții pragul ți-l mai trec
Să fure-o sapă sau o oală,
Ba chiar și lampa fără bec
Ce întunericu-și răscoală!
Pe rafturi n-a rămas nimic,
Doar bibelourile sparte!
Sertarele s-au pustiit,
Se fură tot – dar nici o carte!
Și, printre tomuri inutile,
Haotic arse pe podele,
Doar vântul înfioară file
Ce se întorc cu slova-n stele!
Un rând de țigle-a dispărut
Ca, pe sub el, pisici tărcate
Să-și facă tainic așternut
Prin podul plin de lăzi uitate…
Sărmană casă părintească,
De vine ploaie ori zăpadă,
Pereții-or să se năruiască
Și-or crește tufe prin ogradă!
Iar, de prin soba înnegrită,
Un foc n-o să mai dănțuiască…
Rămâi în beznă părăsită,
Sărmană casă părintească!

6 septembrie 2022, Vlad Pârău.