Îl lăsăm să aștepte? FOTOGRAFIA ZILEI
Pe omul din imagine l-am întâlnit la trecerea de pietoni dintre parcul ASTRA și strada pietonală „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Nu protesta în fața vreunei instituții (decât dacă Farmacia „Catena” ar putea fi considerată astfel), ci doar își populariza propriul lui mesaj. Ținea în mână două-trei pancarte tipărite și plastifiate la xerox, arătându-le când trecătorilor, când șoferilor. Nu-l cunosc și nu mă interesa dacă e trimis de cineva sau a ieșit din proprie inițiativă. Mesajul lui a fost cel care m-a atras: „Tineri, iertați-mă pentru țara pe care v-o las!”. L-am întrebat dacă îmi dă voie să îi fac o fotografie. A acceptat, dar cu condiția de a prinde în fotografie și continuarea: „Bunici, vă aștept alături de mine!”. Mi-a explicat că, dacă generația lui a lăsat ca România să fie pusă pe butuci, el crede că tot cei în vârstă au datoria să se unească pentru a salva ce se mai poate. Pentru asta îi așteaptă alături de el. De unde a decurs întrebarea mea: unde îi așteptați, la protestele anunțate la acest sfârșit de săptămână? Mi-a răspuns că el a cerut și a obținut autorizație de protest individual pentru toată luna septembrie, timp în care a ieșit singur pe stradă între orele 16 și 20. „Azi e 30, e ultima zi pentru mine, de aici încolo nu știu ce mai poate să se întâmple”, mi-a răspuns. De unde am dedus că nu are legătură directă cu AUR sau alte formațiuni politice ori civice care au chemat românii la protestul de duminică, 2 octombrie. Dar că un singur om aparent neînsemnat poate schimba foarte multe prin voința și prin perseverența lui. Cu atât mai mult ar putea face toți cei nemulțumiți și sinceri dacă s-ar aduna laolaltă și ar spune clar conducătorilor și Agorei care le sunt dorințele. Pensionarul de la Sibiu le-a spus timp de o lună de zile bunicilor și tinerilor că îi așteaptă alături de el (adică în stradă, nu la vreun partid sau în slujba vreunor interese). Întrebarea mea este: îl lăsăm să aștepte?
