Dacă nimeni nu se preocupă de căutarea păcii, fără îndoială că vom găsi războiul. Dacă războiul se va amplifica, problemele sociale și politice se vor amplifica. PLEDOARIA PENTRU PACE a lui Adrian Severin. VIDEO BZI
Diplomatul și fostul politician prof. dr. Adrian Severin face, la emisiunea lui Valentin Huțanu de la BZI.ro, observații generale și anumite predicții despre anul 2024, an care va fi unul electoral nu doar pentru români, ci pentru circa două miliarde de oameni din lume. Dl. Severin se îngrijorează de faptul că pacea pare a nu mai fi pe agendă, ci actualii conducători par a dori să rezolve crizele societăților lor prin războaie. Războiul pare a fi devenit leacul universal al tuturor problemelor, în timp ce pacea pare să fi dispărut din panoplia soluțiilor posibile. Puterea pare a fi acaparată de anumite grupuri de interese care disprețuiesc și lucrează împotriva interesului popoarelor, ceea ce consfințește moartea democrației. Astfel, chiar și alegerile par a deveni un fals strident, o parodie zgomotoasă a unei democrații ca o formă golită de fond. Drepturile și libertățile se cer recâștigate prin proteste și revoluții, iar conducerea astfel instaurată trebuie să fie extrasă din popor și să țină seama de interesele poporului, nu de ale celor aflați în cercurile puterii. Iată pledoaria lui Adrian Severin:
„Din păcate, ceea ce pot eu sesiza în acest moment este lipsa unei culturi a păcii, unui apetit, unui interes pentru pace. Lipsesc aceste preocupări, aceste înclinații, aceste instincte, aproape toată lumea se gândește oare cum mai putem amorsa un război, cum putem ieși din criză nu printr-un proiect pozitiv, nu printr-un proiect constructiv, ci prin război, prin complicarea crizei. Deci, criza este gestionată prin amplificarea crizei: criză prin criză. Sigur, printre români noi avem acea zicală care spune „cui pe cui se scoate”, dar parcă sunt prea multe cuie de scos și prea multe cuie care sunt folosite pentru a scoate cuiele care sunt de scos.
Acesta este primul meu sentiment, sentimentul că lipsește oriunde ne uităm în jurul nostru o preocupare pentru pace. Toată lumea caută soluția războiului „salvator”, a războiului care să ne scoată din criză, iar nu soluția păcii. Asta, la nivelul relațiilor internaționale.
Nu se caută, însă, nici soluția păcii sociale în orânduirea internă a statelor lumii. Există o tensiune socială din ce în ce mai mare, există un divorț din ce în ce mai pronunțat între conducători și conduși și, cu toate acestea, se pare că nimeni nu se gândește cum să depășească această criză internă, cum să refacă legătura de încredere între conducători și conduși, ci toți se gândesc cum să limiteze capacitatea celor conduși de a protesta împotriva politicilor duse de conducători în disprețul interesului condușilor.
Văd, la acest început de an, o criză extraordinară a democrației, criza aceasta are rădăcini mai vechi, dar ceea ce mă îngrijorează este faptul că nimeni nu se preocupă decât de pudrarea realității politice cu pudră democratică: noi încercăm să deghizăm oligarhia în haine democratice. Cel puțin în lumea noastră, în lumea occidentală, constat o oligarhizare a regimurilor politice – și oligarhia înseamnă conducerea de către o grupare, ca să n-o numesc „gașcă”, de interese personale, o grupare formată din persoane care au între ele raporturi circumscrise de interese de grup, fără nici o legătură cu interesele marii mase a celor care sunt conduși, și care gestionează aceste interese prin metodele cunoscute ale corupției, după cum gestionează și relația cu restul lumii, cu cei din afara cercului conducător prin metode specifice corupției.
Deci aici sunt, după părerea mea, câteva observații care privesc situația din momentul actual și, dacă nimeni nu se preocupă de căutarea păcii, fără îndoială că vom găsi războiul. Dacă războiul se amplifică, toate problemele sociale se vor amplifica, problemele politice se vor amplifica.
Am spus că sunt câteva miliarde de oameni care vor participa la alegeri în acest an. Aceste alegeri, după părerea mea, sunt un ritual democratic căruia îi lipsește fondul, substanța, pentru că în majoritatea locurilor unde se vor ține alegerile, ceea ce este de fapt tipul de guvernare nu este democrația – democrație care are printre instrumentele sale alegerile libere și corecte -, ci oligarhia, conducerea de către un grup restrâns în interesele grupului. În aceste situații, care este efectul alegerilor? Alegerile sunt doar un fel de anestezic care se administrează maselor pentru ca ele să creadă că au un cuvânt de spus în actul de conducere a societății. Și, vorba lui Mark Twain, mi se pare: dacă votul nostru ar putea schimba ceva, cu certitudine n-am mai fi lăsați să votăm! Suntem lăsați să votăm, din contră, asta înseamnă că cei care ne lasă să votăm sunt convinși că votul nostru nu va putea schimba nimic.
Și mi-e teamă că lucrurile așa stau: votăm ca să credem că avem vreo influență dar, în realitate, votul acesta este un simplu ritual fără nici un fel de consecințe practice. Circa două miliarde de oameni vor vota, în principiu, degeaba!
Este limpede că noi cu toții avem nevoie de pace. Pacea înseamnă stabilitate, pacea înseamnă ordine, pacea înseamnă încredere între oameni, pacea înseamnă prosperitate, pacea înseamnă progres. Fără asta nu se poate.
Dar, deși noi, votanții, avem nevoie de pace, guvernanții ne răspund oferindu-ne peste tot războaie. Vom vedea în ce măsură se va ajunge la concluzia că am avut destul război și că putem să revenim la ordine – pentru că războiul înseamnă dezordine. Războiul este întotdeauna dezordine, pacea înseamnă ordine, dar păcile diferă între ele pentru că jucătorii cei mai influenți doresc să organizeze pacea în așa fel încât interesele lor să fie satisfăcute – deci, o pace nu în interesul tuturor, ci o pace în interesul unora numai. Aicea este marea problemă și marea miză care se găsește pe masa deciziilor politice ale anului care vine, decizii politice care, trebuie să fim lămuriți, nu avem a le lăsa numai la dispoziția conducătorilor.
Câtă vreme conducerea este oligarhică, câtă vreme sistemul este oligarhic, poporul are dreptul să pună toate presiunile folosind toate mijloacele disponibile astfel încât și interesele sale să fie luate în considerare.
Este foarte adevărat că la nivelul de sofisticare, la nivelul de complexitate al vieții noastre sociale, economice de astăzi, în condițiile tehnologiilor foarte avansate, la acest nivel, a solicita poporului să ia decizii, popor care pune la un loc pe cei care știu și pe cei care nu știu, popor în care votul este egal și al celui care este inteligent și al celui care este prost, și al celui care este harnic și al celui care este leneș ș.a.m.d., în aceste condiții sistemul democratic pur și simplu ar putea să nu funcționeze. Însă trebuie ca, sub supravegherea poporului, sub supravegherea masei, să existe un sistem de conducere meritocratic, un sistem de conducere în care din mase să se selecționeze persoanele care au capacitatea de a conduce și aceste persoane să primească puterea, dar să o și folosească în interesul întregii societăți, ci nu doar în interesul grupusculului, clanului corupt din care ei/ele fac parte.
E vorba să avem și cred că trebuie să avem o discuție foarte largă în societatea românească și nu numai în legătură cu ceea ce trebuie să facem, pentru că eu constat că nu discutăm decât despre alegeri și vom avea din nou aceeași deziluzie, nemulțumire extraordinară.
S-o spunem foarte clar: alegerile acestea sunt un fals, ele nu sunt alegeri, nu ai o posibilitate să optezi și opțiunile tale să se transforme în politici, în decizii politice care să răspundă nevoilor și intereselor tale, ci sunt doar un simplu exercițiu care oferă un alibi democratic unei conduceri nedemocratice, care face complimente poporului în discursul public și îl insultă în acțiunea concretă, nepublică.
Probabil că nu este prea optimist ceea ce spun eu, dar, repet, trebuie să punem diagnosticul corect bolii pentru a ști ce avem de făcut. Cu alte cuvinte, dacă vreți, trebuie să ieșim din nou pe stradă, trebuie să ne urcăm din nou pe baricade, sunt sute de ani în care, prin lupte și prin eforturi populare, s-a ajuns să se câștige anumite drepturi fundamentale, s-a ajuns la o structură, la instituții conducătoare apte să răspundă și intereselor populației, nu doar intereselor conducătorilor.
Se pare că s-a pierdut mult din aceasta și, desigur, va trebui să facem cum am mai făcut, adică înapoi pe stradă, înapoi pe baricade ca să ne recâștigăm drepturile și să ne asigurăm de instituții care răspund așteptărilor și aspirațiilor noastre legitime”, a declarat Adrian Severin în emisiunea găzduită de Valentin Huțanu la „Bună Ziua, Iași!” (BZI). VIDEO:
Articol publicat de Vlad Pârău inițial pe RoExit.info