Cerul, Codrul și Pârăul

Să știe toți oamenii, ne îmbie Ilarion Bârsan în cartea lui de Povestiri de altădată de pe Valea Hârtibaciului

4 octombrie, 20245 octombrie, 2024 vlad

Domnul Ilarion Bârsan, agnițean născut în satul Retiș (jud. Sibiu), scriitor și redactor-șef al Gazetei Hârtibaciului, și-a lansat vineri, 4 octombrie 2024, la Cercul Militar Sibiu, alături de membrii Cenaclului Literar „Radu Theodoru”, cartea de amintiri „SĂ ȘTIE TOȚI OAMENII. Povestiri de altădată de pe Valea Hârtibaciului”. Volumul, apărut la editura CronoLogia din Sibiu, numără aproape 200 de pagini, iar copertele 1 și 4 sunt realizate pe baza unor fotografii făcute chiar de autor (existând și câteva fotografii ilustrative de-a lungul paginilor cărții). În prezidiu au fost prezenți, pe lângă scriitor, și alți colegi de condei precum doamnele profesoare Anca Sîrghie și Maria-Daniela Pănăzan, domnii Silviu Guga, Ovidiu Repede, Cătălin Neghină și alții. Cu aceeași ocazie, revista „Rapsodia” și-a lansat cel de-al 241-lea număr, aniversar pentru cei 20 de ani de existență. Evenimentul s-a aflat și sub egida filialei sibiene a Uniunii Scriitorilor din România.

„Povestirile lui Ilarion Bârsan trebuie citite în prag de seară, după ojină, în momentul întâlnirii cititorului cu sufletul. După lecturare putem aprecia, cu adevărat, prezentarea unor destine, conturarea unor vremuri irepetabile, documente autentice sufletești, etnografice, etnologice de mare și autentică valoare”, explică semnatarul prefeței, dl. Ioan Gligor Stopița.

„Cartea de față este o mărturie despre oameni și locuri care au marcat existența milenară a Văii Hârtibaciului. Meritul autorului, Ilarion Bârsan, redactor-șef al Gazetei Hârtibaciului, este cu atât mai mare cu cât el a trăit între oamenii care devin personaje centrale, tipologii simbolice pentru o lume care a apus, dar care reînvie prin spiritul povestirilor. Acestea sunt simboluri ale unui topos unic. Despre acest spațiu s-au scris pagini memorabile”, subliniază și editorul, doamna prof. Maria-Daniela Pănăzan.

„Până făceau mamele de cină, ieșeam pe uliță și ne mai jucam, iar uneori ne mai adunam pe lângă nenea Liță Șchiopu să ascultăm minunatele pățanii prin care a trecut, mai ales în tinerețea lui. (…) Pe lângă pensia de invalid de război, mai câștiga un ban de la Primărie pentru că publica prin sat anunțurile oficiale. Avea un corn mare de bou care, atunci când sufla în el, scotea un sunet puternic, asemenea mugetului unui taur. Când primea ordin, pleca pe ulițele satului, se oprea din loc în loc și, după ce sufla din corn până ieșeau oamenii pe la porți, striga: „Să știe toți oamenii!… că mâne!… să iese la lucru satului!… să risiche chiatra pe drum!… cine nu iese!… va hi amendat!” (…) Cu poveștile lui nenea Liță și ale oamenilor din sat am început să cunosc lumea și, apoi, cu propriile întâmplări trăite și altele auzite, pe care le spun la rândul meu ca să le afle și alții”, își explică autorul inspiratul titlu al cărții de Povestiri de altădată de pe Valea Hârtibaciului. (articolul continuă sub foto)

O carte despre care ar trebui SĂ ȘTIE TOȚI OAMENII…

(Cronică a evenimentului semnată de Maria-Daniela Pănăzan)

„Vineri, 4 octombrie 2024, am trăit, alături de domnul Ilarion Bârsan și invitații săi, membri ai cenaclului „Radu Theodoru” din Sibiu, un moment emoționant care îndeamnă la reflecție: cine suntem pe acest pământ și ce rost are cuvântul scris în istoria lumii. Cartea „Să știe toți oamenii. Povestiri de altădată despre Valea Hârtibaciului” este o adevărată bijuterie literară, o mărturie despre oameni și locuri care au marcat existența milenară a Văii Hârtibaciului. Meritul autorului este cu atât mai mare cu cât el a trăit între oamenii care devin personaje centrale, tipologii umane simbolice pentru o lume care a apus, dar care reînvie prin spiritul povestirilor. Acestea sunt, in facto, simboluri ale unui topos unic. Despre acest spațiu s-au scris pagini memorabile, cele mai alese aparținând doamnei Irina Petraș, renumit critic literar, președinte al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. Născută în 1947 la Chirpăr, absolventă a Liceului Teoretic din Agnita, profesoară de literatură română la Agnita pentru scurtă vreme, Irina Petraș a publicat mai multe volume („Miezul lucrurilor”, „Viața mea de noapte. Fragmente onirice”, „Despre locuri și locuire”) în care locul nașterii este amprentat în viziunea unui Om al locuirii în cuvânt. Oamenii de pe Valea Hârtibaciului locuiesc în cuvânt. Poveștile lor sunt vii, sunt dovezi ale bucuriei de a trăi, de a crea, de a trece peste necazurile de zi cu zi. Sunt oglinda sufletului unor Oameni ai locuirii, ai credinței, ai respectului față de tradiții și de obiceiuri milenare care n-ar trebui lăsate nicicum să dispară.

Ilarion Bârsan crede în salvarea prin poveste, fiindcă aceasta înseamnă viață. Publicând această carte, autorul conștientizează importanța transmiterii valorilor lumii de altădată urmașilor care au dovada că, dacă vrei să cunoști lumea, ar trebui să locuiești în cuvânt și astfel vei afla despre existența unei comunități. Și nu e o comunitate oarecare!

Despre această carte uimitoare, editată și publicată la CronoLogia Sibiu, au vorbit Ioan Gligor Stopița, redactorul-șef al revistei „Rapsodia”, Maria-Daniela Pănăzan și Silviu Guga. A completat și hipnotizat asistența cu lectura publică a unui fragment din carte, Emil Cătălin Neghină, de la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu. Fiecare vorbitor a evidențiat valoarea cărții, atât morală (putând fi considerată un mod de a readuce în atenția publicului larg vremurile de altădată, obiceiuri și tradiții uitate ale oamenilor de pe Valea Hârtibaciului), cât și intelectuală (pentru că, deși nu are un autor consacrat și specialist în domeniu, totuși tehnicile narative, limbajul și țesătura poveștilor dovedesc că, intuitiv, autorul este foarte valoros, domnul profesor Silviu Guga comparându-l cu Ioan Slavici, Ion Agârbiceanu sau Pavel Dan).

Aș dori să adaug emoția care a atins toate corzile sensibile ale publicului prezent în sala de la Cercul Militar, atunci când, în fața lui a apărut, alături de autor, un alt scriitor al arealului Hârtibaciului literar, Ioan Vulcan Agnițeanul. Cuvintele sale au marcat până la lacrimi, nu doar pentru că a amintit că editoarea va împlini curând 50 de ani, că autorul a împlinit de curând 80 de ani, iar domnia sa va ajunge la 90 de ani, ci și pentru că a subliniat cât de frumoasă a fost perioada evocată în volumul lansat vineri la Sibiu, ce oameni minunați au trăit pe acele meleaguri (ale Retișului, ale satelor dimprejurul Agnitei), dar și cât de mult s-a pustiit satul de-odinioară, ce situație dramatică există azi în lumea culturală rurală. Poate tocmai de aceea, publicarea acestei cărți este un suflu nou care recreionează o lume de altădată uitată. În povestirile domnului Ilarion Bârsan regăsim sufletul viu al satului de odinioară, pulsând viață cu tragedii, cu bucurii, cu suferințe, cu împliniri. De aceea, cartea este și mai valoroasă, fiindcă înnobilează sufletul unei generații aparent uitate. Pagina scrisă de Ioan Vulcan Agnițeanul și distribuită participanților de la cenaclu este o dovadă că sufletul viu al satului de-odinioară este încă prezent în istorie. Iar generațiile de azi, acești copii minunați care înțeleg lumea în care trăiesc, sunt convinsă, vor ști să păstreze nealterată frumusețea originară.

Cuvântul autorului a emoționat, la rândul lui, prin sinceritatea mărturisirii. Cuvântul limpede, viu, curat, ardelenesc, bucuria cu care a fost rostit, a adus certitudinea că ne aflăm în fața unui scriitor. De azi, numele Ilarion Bârsan va fi scris în istoria literaturii române. După cum însuși mărturisea („Nu am știut că sunt scriitor, doar azi am aflat și eu!”), devenim ceea ce suntem, ceea ce iubim, ceea ce povestim.

Vă invităm în lumea miraculoasă a povestirilor de odinioară de pe Valea Hârtibaciului, pe care am supranumit-o Valea Verde, deoarece, să știe toți oamenii, ea deschide Calea spre locuire și spre bucurie. Căutați cartea și citiți! Merită! Este o bijuterie literară!” – prof. Maria-Daniela Pănăzan.