8 noiembrie: Pomenirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și a tuturor Cereștilor și Netrupeștilor Puteri. La mulți ani cui le poartă numele!
Îngerii lui Dumnezeu au fost prăznuiți de oameni din vremuri străvechi, dar cinstirea lor s-a prefăcut adesea în închinare dumnezeiască (IV Regi, 23:5). Ereticii au născocit tot felul de închipuiri despre îngeri. Unii dintre ei îi socoteau pe îngeri a fi dumnezei. Alții, deși nu îi socoteau dumnezei, îi numeau făcători a toată lumea văzută. Noi nu confundăm adorarea sau închinarea către Dumnezeu cu cinstirea sau venerarea sfinților, fie ei și arhangheli sau îngeri. Sinodul local din Laodiceea (care s-a ținut cu 4 – 5 ani înaintea Sinodului Întâi Ecumenic) a dat anatemei închinarea dumnezeiască adusă îngerilor și a statornicit prăznuirea lor cu bună rânduială în cel de al 35-lea canon al acestui sinod.
Praznicul de astăzi închinat Sfântului Arhanghel Mihail dimpreună cu toate puterile cerești a fost statornicit în veacul al IV-lea, pe vremea lui Silvestru, Papă al Romei, și a lui Alexandru, Patriarhul Alexandriei. A fost aleasă spre prăznuire luna noiembrie pentru că această lună este a noua după luna martie, iar martie este socotită luna în care s-a pus început zidirii. Dar, fiind, de asemenea, și a noua la rând după luna martie, noiembrie a fost aleasă spre a închipui cele 9 cete îngerești care au fost zidite dintru început.
Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Apostolului Pavel (cel ce a fost răpit până la al treilea cer), a grăit despre cele 9 cete îngerești în cartea sa, „Despre ierarhia cerească”, după cum urmează: mai întâi sunt Serafimii cei cu câte șase aripi, apoi Heruvimii cei cu ochi mulți, Scaunele cele purtătoare de Dumnezeu, Domniile, Puterile, Stăpâniile, Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii. Mai-marele oștilor îngerești este Arhanghelul Mihail. Atunci când Satan sau Lucifer a căzut de la fața lui Dumnezeu, trăgând spre pieire împreună cu el și o parte dintre îngeri, atunci Mihail s-a ridicat și a strigat înaintea îngerilor rămași credincioși: „Să luăm aminte! Să stăm bine! Să stăm cu frică!” și toate oștile cerești și îngerești cele credincioase au strigat: „Sfânt! Sfânt! Sfânt! Domnul Dumnezeu Savaot! Plin este cerul și pământul de slava Ta!”. Despre Arhanghelul Mihail aflăm scris în cartea lui Iisus al lui Navi (5:13-15) și a lui Iuda (1:9).
Între îngeri este desăvârșită unime de cuget, de duh și de iubire. Cetele cele mai de jos ascultă întru totul de cetele cele mai de sus și cu toții se supun voii celei sfinte a lui Dumnezeu.
Fiecare neam, precum și fiecare creștin, are îngerul său păzitor. Mereu să ne aducem aminte că, orice am face, pe față sau în ascuns, îngerul păzitor este de față. În ziua Înfricoșătoarei Judecăți, mulțimea sfintelor oști îngerești se va aduna împrejurul scaunului ceresc al lui Hristos și toate faptele, cuvintele și cugetele omenești se vor descoperi înaintea tuturor. Să ne miluiască și să ne mântuiască Dumnezeu pentru rugăciunile Arhanghelului Mihail și ale tuturor cereștilor și netrupeștilor puteri! Amin.
CÂNTARE DE LAUDĂ la Sfântul Arhanghel Mihail dimpreună cu toate Cereștile Netrupești Puteri
Cereștilor Voievozi,
Care ne păziți cu mare purtare de grijă,
Acoperiți-ne cu aripile voastre
Și cu puterea voastră ne înconjurați!
Întrarmați cu putere dumnezeiască,
Cu slava lui Dumnezeu încununați,
Voi avântați sabia voastră de foc
Spre a-i tăia pe diavoli.
Iuți precum razele de lumină
Vă înălțați pe nori,
Pe norii văzduhului
Vă oștiți pentru Dumnezeu.
Neosteniți și neadormiți,
Zburați neîncetat,
Veghind oamenii și toată zidirea,
Precum și nenumăratele lumi.
Iată, puternice sunt oștile voastre,
Miile de puteri preasfinte
Și blândele cete de îngeri,
Înaintea Făcătorului, frați ai noștri voi sunteți.
Voievozi ai puterilor cerești,
Purtați-ne spre locul cel de cuviință,
Înaintea scaunului Celui Preaînalt,
Care ne-a zidit pe noi din neființă!
CUGETARE
Sfânta Scriptură mărturisește limpede și fără șovăială că îngerii au necontenită împărtășire cu lumea aceasta. Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe ne învață care sunt numele celor șapte voievozi ai puterilor îngerești: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Iegudiil și Varahiil. Uneori se adaugă și numele celui de-al optulea, Ieremiil.
„Mihail” înseamnă pe evreiește „Cine este Dumnezeu?” sau „Cine este deopotrivă cu Dumnezeu?”. Din primele veacuri de creștinism, Sfântul Mihail a fost zugrăvit în icoane în chip de voievod, ținând în dreapta sa o suliță cu care îl lovește pe Lucifer sau Satan, iar, în stânga, o stâlpare verde de finic. În vârful suliței se află o panglică de in cu o cruce roșie. Arhanghelul Mihail este socotit mai cu seamă păzitorul Credinței Ortodoxe și cel ce luptă împotriva rătăcirilor.
„Gavriil” se tălmăcește „Omul lui Dumnezeu” sau „Puterea lui Dumnezeu”. El este vestitorul tainelor dumnezeiești și, mai cu seamă, al Întrupării lui Dumnezeu și al celorlalte taine legate de aceasta. El este zugrăvit astfel: în mâna sa dreaptă ține o candelă ce are înăuntru o lumânare aprinsă, iar în mâna stângă ține o oglindă de jasp verde. Oglinda închipuie taina ascunsă a înțelepciunii lui Dumnezeu.
„Rafail” se tălmăcește „Tămăduire de la Dumnezeu” sau „Dumnezeu Tămăduitorul” (Cartea lui Tobit 3:17, 12:15). Rafail este zugrăvit călăuzindu-l cu mâna dreaptă pe Tobit, care ține un pește prins în râul Tigru, iar în mâna stângă ține un vas de alabastru, în chip de doctor.
„Uriil” înseamnă „Focul lui Dumnezeu” sau „Lumina lui Dumnezeu”. El este zugrăvit ținând în dreapta lui o sabie îndreptată împotriva perșilor, iar, în stânga, o văpaie de foc.
„Salatiil” se tălmăcește „Mijlocitor către Dumnezeu”. El este zugrăvit ținându-și fața și ochii plecați, iar mâinile, împreunate pe piept la rugăciune.
„Iegudiil” înseamnă „Cel ce dă slavă lui Dumnezeu”. El este zugrăvit ținând o cunună de aur în mâna sa dreaptă și un bici cu trei limbi în mâna stângă.
„Varahiil” înseamnă „Binecuvântarea lui Dumnezeu”. El este zugrăvit ținând la piept un trandafir alb.
„Ieremiil” se tălmăcește „Înălțarea lui Dumnezeu „. El este cinstit ca cel ce insuflă și trezește cugetele dumnezeiești care-l înalță pe om la Dumnezeu.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, iulie – decembrie, pag. 620-623.
De interes, pe aceeași temă: