11 noiembrie: Sfântul Mare Mucenic Mina
1.Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Mina
Mina era de neam egiptean și slujea în oaste. Fiind creștin adevărat, el nu a răbdat să vadă cum se aduc idolilor necuratele jertfe și, pentru aceea, a lăsat oastea, cetatea, poporul și toate celelalte deșertăciuni și s-a dus într-un munte pustiu, pentru că mai lesne voia să viețuiască laolaltă cu fiarele decât cu păgânii.
Într-o zi, Mina a văzut cu duhul un praznic păgânesc ce se făcea în cetatea Cotieus. El a venit în cetate și a mărturisit pe față credința sa în Dumnezeul Cel Viu, ocărând minciuna și întunericul păgânătății, precum și închinarea la idoli.
Pirus, ighemonul cetății, l-a întrebat pe Mina cine este și din ce loc vine. Sfântul i-a răspuns: „Pământul strămoșilor mei este Egiptul, iar numele meu este Mina. Eu am fost ostaș, dar, văzând închinarea cea idolească, am lepădat cinstea voastră. Iar acum am venit aici înaintea voastră să mărturisesc pe Hristos, Adevăratul Dumnezeu, și mă rog Lui să mă pomenească și pe mine, robul Lui, întru Împărăția Sa cea cerească.”
Auzind aceasta, Pirus l-a dat pe Mina chinurilor celor cumplite. A pus să fie biciuit, strujit cu unghii de fier, ars cu făclii, iar, după ce l-a muncit în fel și chip, la urmă i-a tăiat capul cu sabia.
Apoi, păgânii i-au aruncat trupul în foc, spre a nu fi luat de creștini, dar aceștia au apucat din foc mai multe părți din moaștele sfântului și le-au îngropat cu bună-cuviință. Mai pe urmă, le-au dus în Alexandria și le-au îngropat acolo, iar deasupra lor au ridicat o biserică.
Sfântul Mina a pătimit pe la anul 304 și a mers la lăcașurile Împărăției lui Hristos. El a fost și este și acum un mare făcător de minuni, și pe pământ, și în ceruri. Toți cei ce îl cinstesc pe Sfântul Mina și îl cheamă cu credință primesc îndată ajutorul său. Sfântul s-a arătat adesea în chip de luptător călare pe spinarea unui cal, venind în ajutor credincioșilor sau pedepsindu-i pe necredincioși.
2.Pomenirea Sfântului Mucenic Ștefan de la Deceani, împăratul Serbiei
Ștefan a fost fiul împăratului Milutin și tatăl țarului Dușan. La porunca tatălui său, înaintea căruia fusese defăimat pe nedrept, lui Ștefan i s-au scos ochii, iar, la porunca nestatornicului său fiu, Dușan, a fost sugrumat la bătrânețe.
Când a rămas orb, înaintea lui s-a arătat Sfântul Nicolae în biserica de la Ovce Polie (Câmpul Oilor), ținând în palmă ochii săi, și, arătând către ei, a zis: „Ștefane, nu te teme: iată, ochii tăi sunt în palma mea. La vreme cuvenită ți-i voi da înapoi”.
Ștefan a stat 5 ani la Constantinopol, întemnițat în Mănăstirea Pantocrator. Prin înțelepciune și nevoințe, prin blândețe și evlavie, prin răbdare și bunătate, Ștefan i-a întrecut nu doar pe toți monahii mănăstirii, ci încă și pe toți monahii din Constantinopol.
După ce au trecut cei 5 ani, Sfântul Nicolae i s-a arătat iarăși și i-a zis: „Am venit să-mi împlinesc făgăduința”. Atunci l-a însemnat pe împăratul cel orb cu semnul Crucii, iar Ștefan și-a recăpătat îndată vederea. Drept mulțumire adusă lui Dumnezeu, Ștefan a ridicat Biserica din Deceani, una dintre cele mai minunate zidiri ale frumosului stil bizantin și una dintre cele mai vestite biserici ale evlaviei sârbe.
Sfântul Împărat Ștefan cu Sfântul Sava și cu Sfântul Voievod Lazăr alcătuiesc împreună o preaslăvită treime a sfințeniei, mărimii de suflet și jertfei de sine, darul poporului sârb. Toată viața Sfântului Ștefan a fost o mucenicie și tot mucenicește s-a și săvârșit, în anul 1336, primind cununa veșnicei slave din mâna Atotputernicului Dumnezeu Căruia I-a slujit cu credință.
3.Pomenirea Sfinților Mucenici Victor și Ștefanida
Victor a fost un ostaș de neam roman. El a pătimit pentru Hristos în vremea împăratului Antonin. Atunci când Sfântul era dat la munci, o tânără pe nume Ștefanida a mărturisit că și ea este creștină. Lui Victor i s-a tăiat capul, iar Ștefanida a fost sfâșiată în două, având picioarele legate de vârfurile a doi finici.
4.Pomenirea Sfântului Mucenic Vichentie Diaconul
Vichentie era din eparhia Saragosa, din Spania. El a fost muncit cumplit pentru Domnul Iisus Hristos, apoi a fost ars pe un grătar de fier. Sfântul Vichentie și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu în anul 304. Moaștele sale odihnesc la Roma, în biserica ce poartă numele său.
5.Pomenirea Sfântului Teodor Studitul
Teodor a fost vestitul egumen al Mănăstirii Studion din Constantinopol, cel ce mult a pătimit pentru apărarea sfintelor icoane. El a fost înțelept îndreptător al rânduielilor monahale, dumnezeiesc dascăl al Ortodoxiei și mare nevoitor. Sfântul Teodor s-a săvârșit la Constantinopol în anul 826, fiind în vârstă de 68 de ani.
6.Pomenirea Sfântului Uroșița, Voievodul Serbiei
Uroșița a fost fiul împăratului Dragutin. El s-a păzit feciorelnic și curat întru însoțirea nunții. Din mormântul său s-a aflat izvorând mir.
Cântare de laudă la Sfântul Mucenic Ștefan de la Deceani, împăratul Serbiei
Muncit și prigonit, Sfântul Împărat Ștefan din Deceani
A răbdat durerea și prigoana ca un adevărat creștin
Și când părea că e de toți biruit,
El a ieșit cu adevărat biruitor, puternic și nevătămat.
El l-a biruit pe părintele său cu îndelunga-răbdare
Și pe Cantacuzin cu adânca sa înțelepciune.
Cu tăcerea a biruit-o pe reaua Simonida
Și cu credința în Dumnezeu, pe împăratul Șișman;
El mai tare a fost și decât fiul său cel puternic,
Căci cei fără de păcat sunt totdeauna mai tari.
Puterea cea pământească se stinge în chip desăvârșit,
Dar cereasca putere nu are sfârșit.
Blândul, iubitul împărat Ștefan din Deceani
A luat putere din puterea cerească:
Tăria și slava sa izvorau din Hristos,
Tot din Hristos și viața, și tronul, și stăpânirea.
Ștefan a cunoscut adevărul acesta și l-a mărturisit,
Pentru aceea și-a biruit toți vrăjmașii până în sfârșit.
Minunate împărate, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Să ne dăruiască nouă mântuire și mare milă!
CUGETARE
De a fost vreodată un împărat sfânt care să șadă pe scaunul vreunei împărății pământești, acela a fost Sfântul Împărat Ștefan din Deceani.
Grecii, care, de altfel, îi socoteau pe slavi niște barbari, s-au minunat de frumusețea sufletului Sfântului Ștefan ca de una dintre cele mai mari minunății ale acelui veac. Când împăratul Cantacuzin l-a trimis pe starețul mănăstirii Pantocrator la Milutin cu o slujbă obștească, împăratul Milutin l-a întrebat despre fiul său, Ștefan.
„O, împărate, mă întrebi oare despre al doilea Iov?”, a răspuns starețul. „Fii încredințat că sărăcia lui stă deasupra măririi tale împărătești!”.
La rândul său, și Cantacuzin, împăratul Bizanțului, s-a purtat foarte crud cu Ștefan cel orb: el i-a îngrădit șederea la o mică parte a curții sale și nu lăsa pe nimeni să meargă la dânsul. Mai pe urmă, l-a trimis la Mănăstirea Pantocrator, nădăjduind că mănăstirea îl va istovi cu nevoințele cele aspre ale călugăriei și, astfel, va slăbi și va pieri până în sfârșit. Dar Dumnezeu l-a păzit pe Fericitul Ștefan, iar el a răbdat ostenelile cele aspre ale postirii și rugăciunii ca cei mai încercați monahi.
Vestea despre înțelepciunea lui s-a răspândit în toată cetatea Constantinopolului, iar împăratul a încep să-l cinstească, cerând adesea sfat de la dânsul. De pildă, Sfântul Ștefan s-a făcut părtaș luptei împotriva nelegiuitei rătăciri a lui Varlaam, cu care a luptat și Sfântul Grigorie Palama (Sinaxarul face pomenire despre aceasta în cea de a doua duminică a Marelui Post).
Varlaam locuia pe atunci la Constantinopol și, prin uneltiri pline de viclenie, a atras la calea sa cea rătăcită mulțime de înalți clerici și mireni de frunte ai cetății. Nedumerit, împăratul l-a chemat la sine pe Ștefan și l-a întrebat ce să facă. Înțeleptul Ștefan i-a răspuns atunci cu graiurile psalmistului: „Oare nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât?” (Psalmul 138: 21) și a mai zis încă: „Oamenii cei primejdioși se cuvine a fi izgoniți din viață obștii”. Urmând povața sfântului, împăratul Cantacuzin l-a izgonit cu ocară din Constantinopol pe ereticul Varlaam.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, iulie – decembrie, pag. 634-638.
De interes, pe aceeași temă: