28 noiembrie: Pomenirea Cuviosului Ștefan, Noul Mucenic. Sfântul Hristos, Noul Mucenic. Cuvioasa monahie Ana. Sfântul Mucenic Irinarh. Sfântul împărat Mavrichie
Pomenirea Cuviosului Ștefan, Noul Mucenic
.
Precum Ana, maica lui Samuel, s-a rugat odinioară lui Dumnezeu să-i dea un fiu, asemenea s-a rugat și Ana, maica lui Ștefan, să primească fiu de la Dumnezeu. Pe când se ruga astfel în Biserica din Vlaherne înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a venit peste dânsa un somn ușor și atunci a văzut-o pe Preasfânta Fecioară luminând ca soarele și un glas s-a auzit din icoană: „Femeie, mergi în pace! După rugăciunea ta, porți un fiu în pântecele tău”. Și, cu adevărat, Ana a luat în pântece și a născut un fiu, pe Sfântul Ștefan.
Pe când era de 16 ani, Ștefan a primit tunderea monahală pe Muntele lui Avxentie de lângă Constantinopol, din mâinile bătrânului Ioan, dascălul său întru înțelepciunea cea dumnezeiască și viața de nevoință. După ce Ioan s-a săvârșit către Domnul, Ștefan a rămas în muntele acela, ducând viață aspră de nevoințe și luând asupra sa osteneli după osteneli. Sfințenia sa a adunat pe lângă sine mulțime de ucenici.
Când împăratul Constantin Copronim a început să prigonească icoanele încă și mai cumplit decât necuratul său părinte, Leon Isaurul, Ștefan s-a arătat un aprig apărător al cinstirii sfintelor icoane. Smintitul împărat și-a aplecat urechea la clevetirile cele fără de rușine îndreptate împotriva lui Ștefan și el însuși a uneltit împotriva sfântului, pentru a-l frânge și a-l înlătura din calea sa. Ștefan a fost surghiunit în insula Proconis, apoi adus iarăși la Constantinopol, legat și aruncat în temniță, unde l-au întâmpinat alți 340 de monahi adunați de prin toată împărăția și închiși pentru cinstirea sfintelor icoane. Acolo, în temniță, ca într-o mănăstire, ei împlineau toată rânduiala bisericească. Mai pe urmă, ticălosul împărat l-a osândit pe Ștefan la moarte. Sfântul și-a cunoscut cu 40 de zile mai înainte ceasul morții sale și și-a cerut iertare de la frați.
Slugile împăratului l-au târât afară din temniță și, târându-l și împingându-l, l-au plimbat pe ulițele Constantinopolului și au chemat pe toți supușii împăratului să-l bată cu pietre pe acest „vrăjmaș al împăratului”. Unul din eretici l-a lovit cu o bucată de lemn în cap și, astfel, sfântul și-a dat duhul.
După cum Sfântul Ștefan Întâiul-Mucenic a luat pătimiri din mâinile iudeilor, asemenea și Ștefan a luat pătimiri din mâinile ereticilor urători ai icoanelor. Slăvitul ostaș al lui Hristos a pătimit în anul 767, fiind în vârstă de 53 de ani, și s-a învrednicit de cununa slavei celei nestricăcioase.
.
Pomenirea Sfântului Hristos, Noul Mucenic
.
Hristos era un creștin din Albania ce viețuia la Constantinopol și avea meșteșugul de grădinar. Într-o zi, pe când își vindea verdețurile sale, el a pricinuit supărare unui turc, iar acela s-a dus la judecător și l-a clevetit pe Hristos cum că ar fi făgăduit să se facă musulman, iar, mai pe urmă, s-a lepădat de făgăduința sa.
După ce a fost cercetat, sfântul a fost legat și aruncat în temniță. Acolo, un om i-a adus ceva de mâncare, dar Hristos nu a vrut să primească, zicând: „Mai bine să mă înfățișez flămând înaintea Hristosului meu!”. Mai pe urmă, a scos niște bani pe care îi ținea tăinuiți la brâu și i-a dat unuia dintre cei închiși împreună cu dânsul, rugându-l să-i plătească din ei câteva Liturghii spre pomenirea sa. Turcii i-au tăiat capul în anul 1748 și, astfel, Sfântul Hristos s-a proslăvit în veci întru Împărăția lui Hristos Dumnezeu.
.
Pomenirea Cuvioasei Ana
.
Ana era o femeie de neam slăvit care, după moartea bărbatului ei, a fost tunsă în monahism de Sfântul Ștefan Noul Mucenic. Pentru a-l face de ocară pe sfânt înaintea norodului, împăratul Constantin Copronim a silit-o pe femeie să spună că păcătuise cu Sfântul Ștefan. Dar sfânta femeie nu a voit să se facă părtașă la uneltirea împăratului împotriva bărbatului celui sfânt pe care ea îl cinstea ca pe un părinte al său duhovnicesc. Pentru aceasta, Ana a fost biciuită și aruncată în temniță, unde și-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.
„Pomenirea Sfântului Mucenic Irinarh și a celor dimpreună cu dânsul (303)
.
Mucenicul Irinarh se trăgea cu neamul din cetatea Sevastia. Deci, tânăr fiind, făcea slujba ucigașilor și, când erau chinuiți Mucenicii, slujea și el la chinuirea lor. Deci, întâmplându-se ca, în zilele împăratului Dioclețian, niște femei creștine, șapte la număr, au fost date la chinuri de Maxim, domnul Sevastiei, sufletul lui Irinarh s-a luminat cu dumnezeiescul har al lui Dumnezeu, văzându-le pe femeile acelea îmbărbătându-se pentru Hristos și rușinând pe tiran cu minunile ce făceau. Pentru aceasta, mărturisind și el, pe față, cu îndrăzneală, pe Hristos, și descoperindu-se că este creștin, a fost aruncat mai întâi într-un iezer adânc, din porunca tiranului. Deci, ieșind de acolo viu, l-au băgat într-un cuptor aprins și, fiind păzit și de foc, prin minune, i-au tăiat capul și, împreună cu el, și preotului Acachie, care-l botezase”. Sursa: Proloagele, vol. 1, IPS Dr. Nestor Vornicescu, Arhim. Dr. Benedict Ghiuș, ed. Bunavestire, pag. 279 – 280
.
Pomenirea Sfântului și Bine-credinciosului împărat Mavrichie
.
Mavrichie a fost ucis împreună cu cei 6 fii ai săi de către împăratul Focas în anul 602. (vezi „Cugetarea” din această zi)
.
Cântare de laudă la Sfântul Ștefan Noul Mucenic
.
Purtând același nume cu întâiul Ștefan,
Asemeni lui, și Noul Ștefan s-a săvârșit în luptă.
Împăratul trufaș și eretic, putere de fiară în trup omenesc,
S-a înarmat până în dinți cu armele cele văzute,
Dar Ștefan lupta cu arma cea mai presus de trup,
Cu sabia Duhului, cu adevărul ceresc.
Împăratul avea ostași, apărătorii minciunii,
În vreme ce Ștefan primea mângâierea nevazutului Dumnezeu.
Ca cerul de senin, Ștefan se gătea de chinuri,
De moartea trupească și de viața cea mai presus de veci.
În vremea aceasta, împăratul urla furios
Și poruncea a fi chinuit și ucis bărbatul cel drept.
Bătut și asuprit, Ștefan nu a slăbit în nădejde,
Ci sufletul și-a lipit de ceruri cu rugăciunea.
Împăratul, mai tare la trup decât sfântul, zdrobit-a trupul său,
Dar sfântul, fiind mai tare cu duhul, a luat biruință.
Sfinte Ștefane, viteazule al duhului,
Ajută-ne și nouă să fugim din cursa celui rău,
Ca înaintea sfintelor icoane cu cinste să ne închinăm
Și pururi să-ți urmăm preaminunata pildă!
.
Cugetare
.
Citind despre credința nestrămutată și bunătatea sfinților lui Dumnezeu și urmând pilda lor, ne facem și noi sârguitori în săvârșirea bunătății și în păzirea credinței. Când slugile lui Copronim îl sileau pe Sfântul Ștefan să lepede cinstirea icoanelor pentru a-i face pe plac împăratului iconoclast, Ștefan și-a întins mâna, a strâns pumnul și a zis: „De aș avea în mine numai un pumn de sânge, și pe acela l-aș vărsa pentru icoana lui Hristos!”.
Imparatul Mavrichie avea 6 fii, dintre care cel de-al șaselea, și cel mai mic, nu fusese încă înțărcat. Pentru acest fiu, împăratul ținea la curtea sa o doică. Dar peste acest împărat Mavrichie a venit o cumplită urgie: Focas l-a alungat din scaunul său și l-a osândit la moarte împreună cu toți cei 6 fii ai săi. Fiii lui Mavrichie au fost uciși, unul după altul, înaintea ochilor părintelui lor. Când a venit rândul și celui de al șaselea fecior, doica, mâhnindu-se de soarta împăratului și a fiilor săi, a vrut să îl scape măcar pe acest ultim fiu împărătesc. Astfel, când călăii i-au cerut pruncul de la sân, doica l-a dat spre tăiere pe însuși fiul ei. La urmă a fost ucis și împăratul Mavrichie.
Pruncul împărătesc a crescut socotind-o pe doică însăși maica sa. Dar, atunci când femeia i-a descoperit taina, el a chibzuit bine și, lepădând fără vreo șovăială cele ale lumii, a plecat în Muntele Sinai, unde s-a tuns monah și și-a închinat viața lui Dumnezeu. Tânărul a făcut aceasta pentru a răscumpăra viața pruncului nevinovat ce fusese dat morții în locul său.
.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, ed. Egumenița, 2010, pag. 710 – 713)
De interes, pe teme înrudite:
One thought on “28 noiembrie: Pomenirea Cuviosului Ștefan, Noul Mucenic. Sfântul Hristos, Noul Mucenic. Cuvioasa monahie Ana. Sfântul Mucenic Irinarh. Sfântul împărat Mavrichie”