16 Decembrie 1989, Timișoara: A ÎNCEPUT! Amintirile revoluționarului Claudiu Iordache. VIDEO documentar TVR
Pentru că ne apropiem de cea de-a 14-a comemorare a zilelor Revoluției din 1989, când mulți români au luptat și unii au și murit pentru Libertate, începând din 16 Decembrie de la Timișoara, republicăm câteva fragmente din scrierile regretatului revoluționar timișorean Claudiu Iordache. Mulțumim soției sale, Cristina, care ni le-a pus la dispoziție cu generozitate:
Claudiu Iordache: „La 16 Decembrie străzile Timişoarei au început să curgă, asemenea râurilor dezgheţate; sângele s-a ivit mai târziu, când banchiza fisurată a derivei s-a izbit în plin de un mal al revoltei, pe care, adunându-se spontan, oamenii au aprins făcliile de speranţă. Ce altceva poate fi speranţa decât o primă asumare a devenirii? Stau şi meditez în acest moment dacă vom afla vreodată motivele obscure pentru care noi, românii, apucăm să însemnăm atât de puţin în biografia universală. Şi, totuşi, trebuia pornit de undeva! De la un 16 Decembrie 1989! În ziua aceea, un prieten m-a chemat la telefon, şoptindu-mi: “A început!” O oră mai târziu eram acolo, între ceilalţi, gata de a ne lăsa cuprinşi în vârtej, gata de a ne îneca în istorie.”
16 DECEMBRIE 1989, TIMIȘOARA. „A ÎNCEPUT!”
„16 decembrie 1989, Timișoara. Sutele de oameni care se adunaseră în jurul casei Pastorului Tokes refuză să plece chiar și după ce primarul orașului îndeplinește câteva din promisiunile pe care le făcuse Pastorului. Îndemnați de bagheta invizibilă a solidarității, oamenii Timișoarei pășesc pe drumul ce duce spre Libertate. La ora 17 în după amiaza lui 16 decembrie 1989, Laslo Tokes este deja istorie, și în timp ce, de la fereastra sa, le cere timișorenilor să plece, pentru ca prezența lor să nu fie văzută ca o demonstrație anticomunistă, timișorenii pleacă, dar numai un pas mai departe, pe Bulevardul 6 Martie, unde opresc tramvaiele. Sute de oameni coboară din tramvaiele blocate și se alătură demonstranților. Acolo, pe acea stradă, există o tensiune incredibilă în aer și o senzație a puterii pe care aproape poți s-o atingi… o bucurie imensă în ochii oamenilor, amestecată cu teama de ce-ar putea să urmeze. Dar deasupra a orice altceva, ei sărbătoreau prilejul de a spune în sfârșit puterii: “Duceți-vă la naiba! Ne-am săturat!” Era ca și cum gustau vinul libertății și nu le mai păsa de consecințe.
Acolo, atunci, între ora șase și șapte după-amiază, a pornit totul. Cu nehotărâre la început, devenind rapid un torent de neoprit. Teama s-a risipit, pe măsură ce mișcarea mulțimii devenea din ce în ce mai puternică… și atunci au auzit cuvântul, tare și limpede pentru prima dată în viața lor: Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te!… un cuvânt tulburător, dulce și puternic… și atât de prețios… Curând a răsunat cântecul, un cântec ce fusese interzis de dictatură: Deșteaptă-te, Române! Cântecul deșteptării, cântecul Revoluției!… Și câteva minute mai târziu, inimaginabilul: Jos Ceaușescu!
Nu mai era cale de întoarcere. Așa încât atunci când au apărut trupele de miliție, oamenii li s-au împotrivit. Cu mâinile goale. La atacul scutierilor oamenii au răspuns cu pietre. Dar au sosit trupe întărite de miliție și au început să-i lovească pe oameni cu bastoane de cauciuc, și curând mulțimea a fost împrăștiată iar oamenii au început să fugă… în același timp, însă, au început să se formeze alte grupuri – timișorenii auziseră zgomotele ciocnirilor și coborâseră din apartamentele lor în stradă, unde s-au trezit prinși în bătălie. În zona Circumvalațiunii se formase un alt grup mare și strigau: Jos cu Ceaușescu! și Libertate!… și în timp ce mulțimea începuse să se deplaseze înspre centrul orașului, scandând: Români, veniți cu noi! au fost atacați de soldați și de miliție, care au început să-i lovească puternic. Ce puțin zece camioane ale armatei fuseseră aduse în zonă, fiecare având peste cincizeci de soldați. Aceștia se revărsaseră pe străzi, înarmați cu bâte de lemn și cozi de târnăcop, și împreună cu milițienii îi arestau și băteau pe toți cei pe care puteau pune mâna, folosind gaze lacrimogene și tunuri cu apă, și lovind sălbatic oamenii care îndrăzniseră să-și strige dorința de Libertate!
În noaptea ce a urmat, timișorenii au învățat să atace, să se replieze, să revină, să aibă pierderi, să cânte, în coruri impresionante, imnurile religiei Libertății, să reziste, să sângereze, altfel spus, să se bată! E adevărat, armele de foc au tăcut în noaptea aceea în care puterea a utilizat doar bâtele și bastoanele… Au fost organizate razii uriașe și, odată cu ele, făcute masive arestări. Pe pavajul parcajului miliției municipale, cei prinși au fost călcați în picioare, la penitenciarul orașului arestații politici au ajuns plini de sânge, incapabili să se miște…
Se spune că mulțimile nu au un suflet, doar popoarele. La Timișoara mulțimile au purtat tot sufletul poporului român. Cartierele Timișoarei au devenit, pe rând, câmpul de bătaie al acelor contrarii ireconciliabile: libertate-obediență ori trecut-viitor ale acelui timp durabil al națiunilor, niciodată prea îngăduitor cu destinul României eterne. În Circumvalațiunii, pe Buziaș, Lipovei, în Giroc, coloane omenești incendiate de fervoare s-au scurs prin dreptul blocurilor-dormitoare, chemând la luptă: “Români, nu fiți lași!” Și românii, încă fără experiență, fără metodă, au ascultat, ieșind pe străzile întunecate unde știrile neverosimile ale confruntărilor vor forma curând un prim capitol în cronica ascunsă a represiunii…
Târziu, în noapte, timișorenii s-au retras la casele lor, mai puțin cei care fuseseră răniți și arestați. Dacă am putea privi din timpul nostru în al lor, am vedea că a fost o noapte albă în Timișoara… În noaptea de 16 spre 17 Decembrie 1989 Timișoara nu a dormit. A fost un moment incredibil, pentru care timișorenii au plătit atât de mult: ziua în care A Început, ziua în care oamenii Timișoarei și-au ridicat privirea către Lumina Libertății, ziua în care au auzit cuvântul minunat Libertate strigat limpede, puternic, ziua în care au înlocuit spaima cu Curajul și și-au folosit curajul nou-născut pentru a învăța să lupte pe drumul înspinat ce avea să-i poarte spre Eliberare!
16 Decembrie 1989, Timișoara. Cel mai mic lucru pe care-l putem face e să nu uităm niciodată!”
Claudiu Iordache – 17 Decembrie 2019
Candelă împotriva timpului. Timişoara, decembrie 1989 (1)
Film despre revoluţia din 1989 de la Timişoara. Primul episod „Prin negura roşie”. Autori Vasile Bogdan şi Titus Suciu. Producţia TVR Timişoara 2009. Drept de postare pe youtube acordat de Lucian Ionică, directorul TVR Timişoara.
Martorii care apar în acest fragment: Iosif Kabai, Stelian Borza, Ioan Gheorghe Bîndariu, Marian Olariu, Ilie Stepan, Claudiu Iordache, Adrian Kali, Lorin Fortuna, Petru Ilieşu, Cornel Ungureanu, Francisc Baranyi, Laszlo Tokes, Ildiko Baranyi, Petru Dugulescu, Ştefan Iordănescu, Mircea Gaşpar
Candelă împotriva timpului. Timişoara, decembrie 1989 (2)
Film despre Revoluţia din 1989 de la Timişoara. Episodul 2 „16 decembrie de dimineaţa pînă noaptea”. Autori Vasile Bogdan şi Titus Suciu. Producţie TVR Timişoara, 2009. Drept de postare a filmului pe youtube acordat de Lucian Ionică, directorul TVR Timişoara.
Petru Dugulescu (pastor baptist, după revoluţie deputat PNŢCD; răposat; tatăl actualului deputat PDL Marius Dugulescu), Claudiu Iordache (proiectant Iprotim, după revoluţie deputat FSN şi acum director al Institutului Revoluţiei Române), Laszlo Tokes (preot reformat, acum europarlamentar), Adrian Kali (muncitor la IJPIPS, rănit în revoluţie, azi profesor de istorie), Daniel Zăgănescu, Ion Monoran (poet, răposat, înregistrare din 1991), Nicolae Durac (ofiţer M.Ap.N., după revoluţie activ în CADA, trecut în rezervă de Stănculescu, reprimit în armată după ce a cîştigat un proces pe acest subiect), Marius Teodorescu (medic la Spitalul Judeţean Timiş), Eugen Gheorghioiu (ofiţer M.Ap.N., azi general în rezervă), Mircea Gaşpar, Gheorghe Ardeleanu, Ştefan Iordănescu (regizor de teatru), Virgil Hosu (arestat în revoluţie, preşedinte ALTAR), Viorel Sasca, Alexandru Ciura, Marius Mioc, Gheorghe Ciuhandu (actualul primar al Timişorii), Alexandru Cuţară (arestat în revoluţie), Vasile Moldovan, Ioan Gheorghe Bîndariu (arestat în revoluţie).
De interes, pe aceeași temă:
One thought on “16 Decembrie 1989, Timișoara: A ÎNCEPUT! Amintirile revoluționarului Claudiu Iordache. VIDEO documentar TVR”