Despre credință, politică și artă
Claudiu Iordache: „Acum, când Mihai Eminescu nu mai e actual, când opera lui a devenit „fascistă”, când românii lui au aderat la partidele anti-creștine, lacome, nevrednice, păcătoase, când România lui abia se mai susține pe o pâclă de gheață, când românii lui fug unde văd cu ochii, când banchizele Europei îi asediază granițele, când străinătatea
„Trebuie să sperăm împreună, cu credința în Dumnezeu și în Patrie, cu puterea, demnitatea și curajul vieții noastre, trebuie să fim convinși că în anul care vine ne vom elibera de teroarea dictaturii sanitare pusă în slujba puterii politicianiste ce sub ochii noștri a continuat să constrângă libertatea românilor la umilitoarea formă de servitudine pe
Între 21 și 22 decembrie sângele bucureștenilor a reușit să dea lovitura finală unei dictaturi ce părea de neclintit! Ultimul reazim al puterii lui Ceaușescu se prăbușea sub ochii lui. Avea să fugă ca un laș în cimitirul istoriei care-l aștepta, lăsând în urmă o Românie însângerată! Peste 400 de morți, mii de răniți și
Joi dimineaţă, 21 Decembrie 1989, Piaţa Operei şi străzile învecinate erau din nou pline de oameni care se organizau cu schimbul, asigurând celor aflaţi în stradă mâncare şi apă. Un apel din ce în ce mai des auzit era „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara”, şi „Români, veniţi cu noi”, timişorenii fiind conştienţi că nu
21 decembrie 1989. Este rândul orașelor Lugoj, Arad, Cluj, Brașov, București să se ridice și să ceară libertate! Și, din nefericire, este rândul altor români curajoși să plătească tribut de sânge și disperare pentru cauza Libertății! În Cluj, în jurul orei 15:30, un grup de prieteni îi înfruntă pe soldații armatei, toți cei din acest
„Am revăzut recent această emisiune. Despre Revoluția Română din Decembrie 1989! Ceea ce am spus atunci aș spune și astăzi. Pentru că Adevărul rămâne același, oricât timp ar trece peste el. Iar adevărul „evenimentelor din decembrie” este unul singur: a fost o Revoluție! A început în Timișoara în 16 decembrie, a crescut pe măsură ce
19 Decembrie 1989. Dimineața, când ajung la locurile lor de muncă, oamenii Timișoarei își află poveștile. Tatăl cuiva nu s-a întors acasă din 17 decembrie. Soția altcuiva nu s-a întors din 18 decembrie. Timp de două zile timișorenii și-au numărat dispăruții. Veștile se răspândesc fulgerător în întreg orașul. În aceste zile timișorenii nu vorbesc despre
Claudiu Iordache: 17 DECEMBRIE 1989, TIMIȘOARA.REPRESIUNEA. „17 decembrie 1989. Dimineața Timișoara coboară din nou în stradă. Majoritatea liderilor încleștărilor din noaptea trecută fuseseră sălbatic bătuți ori arestați de către Miliție și Securitate, în razii ce măturaseră orașul întreaga noapte. Dar, spre sfârșitul dimineții, sute de oameni se adună în jurul sediului județean al partidului comunist,
Pentru că ne apropiem de cea de-a 14-a comemorare a zilelor Revoluției din 1989, când mulți români au luptat și unii au și murit pentru Libertate, începând din 16 Decembrie de la Timișoara, republicăm câteva fragmente din scrierile regretatului revoluționar timișorean Claudiu Iordache. Mulțumim soției sale, Cristina, care ni le-a pus la dispoziție cu generozitate: Claudiu Iordache:
În ziua de 1 Decembrie, câteva texte ale poetului Claudiu Iordache dedicate României pe care a iubit-o nespus, a respectat-o deplin, României pentru care a luptat cu dăruire, cu demnitate și curaj, la fel cum a luptat pentru Libertate, până în ultimele clipe ale vieții lui! BASARABIA, NE PRIVEȘTI? BUCOVINA, NE AUZI? Basarabia, ne priveşti?
