14 februarie 1935: Se naște poetul Grigore Vieru în Basarabia română
Grigore Vieru (14.02.1935, Pererîta, Regatul României – 18 ianuarie 2009, Chișinău, Republica Moldova), poet și scriitor român, este considerat unul dintre cei mai importanți poeți basarabeni, fiind supranumit „Poet pe Golgota Basarabiei”.
A absolvit școala elementară în satul natal (1950), apoi liceul în orașul Lipcani (1953). În 1958 a absolvit Facultatea de Filologie și Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. A fost redactor la revista pentru copii „Scânteia leninistă” (1958), redactor la ziarul „Nistru” (1960), referent la Uniunea Scriitorilor din Moldova (1961) și membru al Comisiei de Stat pentru problemele limbii, Chișinău (1991).
Prima vizită efectuată în România socialistă a avut loc în 1973, când Grigore Vieru a participat la o întâlnire cu redactorii revistei „Secolul 20”. A urmat o nouă vizită, în 1974, la invitația Uniunii Scriitorilor. În anul 1990 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Cuvântul de laudatio a fost rostit de Zoe Dumitrescu-Bușulenga.
Debutul editorial a lui Grigore Vieru s-a concretizat prin placheta de versuri pentru copii „Alarma” (1957), urmată de alte culegeri lirice: „Muzicuța” (1968), „Bună ziua, fulgilor” (1968), „Mulțămim pentru pace” (1963), „Făgurași” (1963), „Poezii” (1965), „Poezii de seama voastră” (1968), „Duminica cuvintelor” (1969), „Trei iezi” (1970), „Versuri” (1971), „Aproape” (1974), „Un verde nu vede” (1976), „Fiindcă iubesc” (1980), „Izvorul și clipa” (1981), „Taina care mă apără” (1983), „Poftim de intrați” (1985), „Cel care sunt” (1987), „Frumoasă-i limba noastră” (1990), „Hristos nu are nici-o vină” (1991), „Rugăciune pentru mama” (1994), „Văd și mărturisesc” (1996) ș. a.
Pe 16 ianuarie 2009, Vieru a suferit un grav accident de circulație, în urma căruia a decedat în data de 18 ianuarie. Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009, la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, „diviziile lui Grigore Vieru”, cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de reculegere. Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României”.
Citindu-i opera, se poate observa că Grigore Vieru a scris versuri pentru copii și poezii în care aduce laudă satului, tradițiilor și limbii române. Foarte multe dintre poeziile lui Grigore Vieru sunt închinate mamei și poetului național, Mihai Eminescu. De asemenea, pe versurile lui Grigore Vieru au fost compuse foarte multe cântece, unele dintre ele ajunse populare în România de dincoace și de dincolo de Prut.
Sursa: Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” din Alba Iulia (Facebook)
Morții sunt ca niște copii (Grigore Vieru)
Morții sunt
Ca niște copii.
Trebuie să-i strigi
Seara acasă.
Să-i scalzi
Înainte de somn.
Să le inchizi ochii,
Să le săruți fruntea.
Trebuie să veghezi
Să nu cadă
Din leagănul de lut.
Lăsați morții
Să doarmă în pace
Lângă roza cea albă-a
Izvorului,
Sub cerul de frunze
Al pomului.
Morții sunt
Ca niște copii
Și fiecare
Iși are morții săi.
(La 14 februarie 2025 s-au împlinit 90 de ani de la naşterea marelui poet român, Grigore Vieru)
Cetățean de onoare al orașului ardelean Toplița
Pe 14 februarie, marele poet Grigore Vieru este omagiat. Deși a trecut la Domnul în 2009, Vieru a reușit să ne lase drept moștenire sute de citate, poezii și, cel mai important, emoții și stări.
Amintim că Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, satul Pererîta, județul Hotin, Regatul României. În anul 1957 debutează editorial, fiind student, cu o plachetă de versuri pentru copii – „Alarma”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice „Numele tău”, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană.
În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii – „Diploma de Onoare Andersen”.
Grigore Vieru s-a implicat și în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia, aflându-se printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989 de la Chișinău. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.
A decedat pe 18 ianuarie 2009, la exact două zile după un teribil accident rutier, în Spitalul de Urgență din Chișinău, fiind înmormântat pe 20 ianuarie la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană. Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Ion și Doina Aldea-Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de reculegere.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
În data de 31 mai 2005, prin hotărârea Consiliului local Topliţa i se decernează poetului Grigore Vieru titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Topliţa! Mai semnificative mi se par cuvintele poetului, la acel eveniment: „Unii au visat toată viaţa să ajungă în Cosmos. Eu, toată viaţa, am visat să trec Prutul, ca să-mi văd Ţara. Iar dacă acum mi s-a acordat acest înalt titlu de Cetăţean de Onoare al oraşului Topliţa şi faptul că sunt membru al Academiei Române, pentru mine contează mai mult decât Premiul Nobel. Este pentru prima dată când un oraş din România îmi acordă acest înalt titlu care mă onorează. Cred, sunt convins, că prin oraşul Topliţa am devenit un Cetăţean de Onoare al ţării mele, România”. Sursa: Marian Olaru (Facebook). (Articolul continuă sub fotografie)
Martir al neamului: A murit într-un accident suspect pe drumul de întoarcere de la o serbare „Eminescu” în Basarabia regimului antiromânesc Voronin
GRIGORE VIERU, marele poet smerit al românilor din Basarabia. Un om de o tandrețe și o cumințenie cuceritoare. Cântăreț al firului de iarbă, al mamei, al graiului și scrisului român. Un martir al neamului, căci a pierit în „accident” de mașină chiar când se întorcea de la aniversarea marelui Eminescu, românul absolut, în epoca regimului anti-român al pro-rusului Vladimir Voronin.
Dacă unii au visat să zboare în Cosmos, Grigore Vieru și-a dorit toată viața să poată trece Prutul, pe vremea când în Europa exista cortina de fier la Berlin și cortina de sârmă ghimpată la Sculeni și Albița. Visul i s-a împlinit, prin anii 2000 era mereu prezent la manifestările culturale de dincoace de Prut.
Așa se face că la 1 Decembrie 2008, când se împlineau 90 de ani de la Marea Unire, l-am întâlnit pe Grigore Vieru la Alba Iulia, de unde era nelipsit, la fel ca Adrian Păunescu. Am stat de vorbă și mi-a dăruit un volum cu integrala operei sale poetice, iar la dedicație mi-a scris: „fără de asemănare ar fi această Țară dacă toți tinerii ți-ar semăna ție, ficiorule”.
La doar o lună și două săptămâni mai târziu, poetul pierea cu zile în acel teribil „accident” parcă menit să-l pedepsească pentru iubirea lui de Eminescu și Românism în Basarabia condusă de slugile rușilor. Cum să-l putem vreodată uita pe Vieru?
Sursa: Vladus Parau (Facebook)
Dacă v-a plăcut acest articol, puteți alege să sprijiniți presa independentă cu o cafea. Vă mulțumim!