Doliu la Vatican în a doua zi de Paști. Deși părea vivace la mesa pascală din ziua anterioară, papa Francisc a decedat la scurt timp în urma unui AVC
Papa Francisc, după unii un papă globalist, relativizant al credinței și susținător al obligativității vaccinării cu serurile experimentale din pandemie, a murit luni dimineață la vârsta de 88 de ani, în chiar a doua zi de Paști, la o lună după ce fusese externat din spital, unde petrecuse 38 de zile cu pneumonie bilaterală severă, potrivit France Soir, care citează un comunicat de presă emis de Vatican. Cu toate acestea, un accident vascular cerebral (AVC) ar fi cauza morții subite a papei Francisc, explică MariusTucă.ro, citând BFMTV.
„Dragi frați și surori, cu profundă tristețe trebuie să anunț decesul Papei Francisc”, a anunțat cardinalul Kevin Farrell într-un comunicat difuzat de Vatican.
„În această dimineață, la ora 7:35, episcopul Romei, Francisc, s-a întors la casa Tatălui. Întreaga sa viață a fost dedicată slujirii Domnului și Bisericii Sale”, a adăugat el.
„El ne-a învățat să trăim valorile Evangheliei cu fidelitate, curaj și iubire universală, în special în favoarea celor mai săraci și marginalizați”. (Cum ar fi constrângerea angajaților Vaticanului să aleagă între certificatul de vaccinare cu seruri experimentale și contractul de muncă în pandemia de coronavirus, n. r.)
Într-o înregistrare video difuzată de Vatican, cardinalul Farrell, cu un aer grav, a dat citire anunțului decesului papal din capela reședinței Sfânta Marta, unde Papa Francisc a locuit la Vatican.
Suveranul pontif argentinian era în convalescență din 23 martie 2025, după ce a fost spitalizat timp de 38 de zile din cauza unei pneumonii bilaterale, a patra și cea mai lungă spitalizare de la începutul pontificatului său, în 2013.
În pofida recomandărilor medicilor săi, care îl sfătuiseră să ia o pauză strictă de două luni, el a avut mai multe apariții publice în ultimele zile, aflându-se în contact cu mulțimile și credincioșii.
Duminică, în timpul ceremoniilor de Paști, a părut foarte slăbit, dar s-a putut bucura de o plimbare în papamobil printre miile de credincioși adunați în Piața Sfântul Petru.
Avea fața încruntată și era vizibil epuizat, a fost nevoit să delege citirea mesajului său unui colaborator și nu a putut spune decât câteva cuvinte, cu vocea gâtuită.
El a apărut ultima dată în public în Duminica Paștelui pentru a da binecuvântarea Urbi et Orbi, dar a părut vizibil slăbit, fiind abia capabil să ridice brațele și având o voce deosebit de stinsă.
Prelatul argentinian a condus Biserica Catolică în calitate de Papă din 13 martie 2013. El a apărut în lume ca un succesor surpriză al lui Benedict al XVI-lea, după demisia șocantă a pontifului german în februarie 2013.
Jorge Mario Bergoglio a fost hirotonit pe 13 decembrie 1969 și a fost ridicat la rangul de episcop auxiliar de Buenos Aires în mai 1992, înainte de a prelua controlul scaunului în 1998. Numit cardinal de către Papa Ioan Paul al II-lea în februarie 2001, el a fost vicepreședinte și apoi președinte al Conferinței episcopale din Argentina în perioada 2002 – 2011.
În conclavul papal care a urmat demisiei lui Benedict al XVI-lea, cardinalul Bergoglio a fost ales pe tronul papal pe 13 martie 2013, la vârsta de 76 de ani.
Un papă „al confuziei”
Numit de comentatori „papa confuziei”, domnia sa a fost marcată de o deviere rapidă de la învățătura catolică cu privire la numeroase probleme, declarațiile și scrierile sale ducând la o confuzie generalizată în rândul catolicilor cu privire la subiecte precum căsătoriile homosexualilor, divorțul și „recăsătoria” (interzise în catolicism), natura preoției, rolul laicilor în conducerea bisericească, respectarea Tradiției și tolerarea messei tradiționale latine.
Într-adevăr, problemele care decurg din pontificatul său nu se opresc aici, deoarece acestea includ, de asemenea, desființarea Academiei Pontificale pentru Viață și reumplerea acesteia cu susținători ai avortului; promovarea „schimbărilor climatice” și a politicilor globaliste; promovarea administrării injecțiilor COVID-19 cu celule de fetuși avortați ca pe o datorie morală; promovarea unui concept nereligios de „fraternitate umană”, care a fost acuzat pe scară largă că Îl respinge pe Dumnezeu și, ulterior, a fost salutat de musulmani și francmasoni; implicarea în mușamalizarea unui număr de cazuri de abuzuri foarte mediatizate, precum preotul Marko Ivan Rupnik, episcopul Gustavo Zanchetta, fostul cardinal Theodore McCarrick; reorganizarea Curiei Vaticanului cu indivizi cunoscuți pentru respingerea învățăturii catolice în numeroase puncte.
Papa Francisc: Un episcop de la „capătul pământului”
Anunțat ca al 266-lea Papă al Bisericii Catolice la 13 martie 2013, cardinalul Jorge Mario Bergoglio a fost ales în a doua zi a conclavului. Mulți au susținut că alegerea sa a fost rezultatul unui plan coordonat și de lungă durată de către gruparea secretă sau mafia Sfântul Gallen. (Mai multe detalii despre modul în care a fost ales Francisc papă sunt oferite de LifeSiteNews).
Invocând ca motiv preocuparea pentru săraci, Bergoglio și-a ales noul nume papal de Francisc, imitându-l pe Sfântul Francisc de Assisi. Adresându-se mulțimii din Piața Sfântul Petru în seara urcării sale pe tron, Francisc a evitat să folosească termenul de „Papă”, prezentându-se în schimb ca „episcop” al Romei. „Știți că era datoria Conclavului să dea Romei un episcop. Se pare că frații mei cardinali au mers până la capătul pământului pentru a obține unul… dar iată-ne… Vă mulțumesc pentru primire. Comunitatea diecezană a Romei are acum episcopul său”.
Apariția sa la balconul Catedralei Sfântul Petru a fost remarcabilă prin îndepărtarea de tradiție: au dispărut pantofii roșii ai Papei, care simbolizau martiriul; au dispărut crucea pectorală și inelul papal, Bergoglio alegându-și propriul inel; a dispărut și tradiționala mozzetta roșie.
De asemenea, a renunțat la ordinea obișnuită a binecuvântării papale, cerând mulțimii adunate să se roage pentru el, înainte de a da binecuvântarea.
Seara a fost una revelatoare, mulți comentatori remarcând deja nepăsarea noului Papă față de cutume.
El a numit peste 140 de cardinali în zece consistorii de-a lungul păstoririi sale și a emis mai bine de 3.500 de documente, texte sau discursuri. Printre acestea se numărau 4 enciclice: Lumen Fidei, scrisă în mare parte de Papa Benedict și finalizată de Francisc; Fratelli Tutti, care a expus o formă de fraternitate nereligioasă calificată drept „blasfemiatoare”; Laudato Si’, care a pledat pentru măsuri de combatere a „schimbărilor climatice” și a stat la baza viitoarelor sale scrieri și intervenții ecologiste; Dilexit Nos, despre Sacra Inimă.
Papa Francisc a redactat, de asemenea, 74 de Motu Proprios, 92 de Scrisori apostolice, 7 Exortații apostolice, 20 de Constituții apostolice și o Bulă papală. Francisc a efectuat peste 40 de călătorii papale oficiale în afara Italiei și a vizitat 65 de țări până la 12 septembrie 2024.
Vizită „apostolică” în România anului 2019
Papa Francisc a vizitat România în 2019, unde s-a întâlnit la București cu Patriarhul Daniel, alături de care a rostit rugăciunea „Tatăl nostru” în Catedrala Mântuirii Neamului.
Apoi, pe Câmpia Libertăţii din Blaj, a oficiat ceremonia de beatificare a şapte episcopi greco-catolici martiri. La Iași a vizitat Catedrala Sfânta Maria, Regină, unde l-au întâmpinat peste 140.000 de pelerini. Papa Francisc a oficiat, de asemenea, o liturghie în Harghita, la Şumuleu Ciuc, locul celui mai mare pelerinaj catolic din Europa Centrală şi de Est. Aproape 100 de mii de oameni au înfruntat ploaia şi ceaţa ca să îl aştepte.
Ulterior, în fața a zeci de mii de credincioşi veniţi în Piaţa San Pietro de la Vatican, Papa Francisc a declarat: „Îi mulțumim Lui Dumnezeu pentru această călătorie apostolică și Îi cerem, prin mijlocirea Fecioarei Maria, să binecuvânteze România și Biserica din această ţară”.
DUMNEZEU SĂ-L IERTE ŞI SĂ-L ODIHNEASCĂ!