O bijuterie de familie. Opinia doamnei Doina Jalea
La un pas de Suceava s-a păstrat peste vremi în forma sa originală biserica unei mănăstiri, singura de maici, ridicată de Domnul Ștefan acum mai bine de jumătate de mileniu: Pătrtăuți. „Io, Ștefan Voievod, Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, am început să zidesc această casă în numele Sfintei Cruci în anul 6995 (1487), luna Iunie, ziua 13” – scrie pe pisania de deasupra ușii de la intrare, pecetluită cu pecetea marelui voievod. Peste această emblemă a Ortodoxiei, perfect proporționată și așezată în armonie la fel de perfectă cu natura ce o înconjoară, au trecut peste veacuri păgânii: devastatoarea invazie a tătarilor de la 1646, care lasă biserica fără acoperiș, pradă intemperiilor pentru mai bine de jumătate de veac, refăcut abia la 1711, dar și ura Imperiului Habsburgic față de Ortodoxie, care, punând gheara pe Bucovina la 1775, desființează cea mai mare parte a mănăstirilor și schiturilor din întreg ținutul. Pătrăuți rămâne biserică parohială până în 2021, când un program de reînființare a mănăstirilor din Bucovina închise de Imperiul Habsburgic îi redă demnitatea de mănăstire. Singurul fragment din pictura exterioară a bisericii, recuperat cu migală de sub tencuială, cel mai vechi original de pictură exterioară din Moldova, este pe fațada de la intrare – și, nu întâmplător, Judecata de Apoi.
Pictura interioară a bisericii e o Sfântă Evanghelie într-o desfășurare de culori domoale, armonice, cu dominanta de ocru-auriu, cunoscut și drept „galben de Pătrăuți”. Impresionante sunt Cavalcada Sfintei Cruci, unicat în pictura murală bisericească, tabloul votiv al voievodului Ștefan cel Mare, fiind și testamentul său la vremea ctitoririi mănăstirii de la Pătrăuți, și Pogorârea la iad a Mântuitorului la Înviere. Veți vedea imediat de ce.
Deasupra ușii de la intrare, în interior, se află un detașament de sfinți militari călări – Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie, Sfântul Mercurie și toți ceilalți – care-i urmează Împăratului Constantin cel Mare, călăuzit de Arhanghelul Mihail arătând spre Sfânta Cruce apărută pe cer, semnul cu care va învinge. Voievodul Ștefan cel Mare cheamă astfel armata cerească în sprijinul armatei sale pământești cu care s-a avântat întru apărarea dreptei credințe în fața islamului expansionist. Față în față, deasupra intrării în naos, stă Maica Domnului cu Pruncul, „ușa” prin care Hristos S-a întrupat!
În naos, imediat pe dreapta, se află tabloul votiv al Voievodului Ștefan cel Mare, pictat între 1496 – 1499, care închină ctitoria sa de la Pătrăuți Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin mijlocirea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, la care avea mare evlavie. Înveșmântat în ocrul-auriu al straielor domnești, este secondat de fiul său, Bogdan al III-lea, transmițând astfel poporului cine va fi urmașul său la tronul Moldovei.
În ziua solstițiului de vară, puțin după ora 6 dimineața, soarele pătrunde prin ogiva de deasupra mesei Sfântului Altar, luminând baza tabloului votiv și, o oră mai târziu, se formează pe podeaua bisericii o potecă de lumină care leagă acest tablou cu masa Altarului!
Pe peretele opus vezi Pogorârea la iad a Mântuitorului. Hristos îl prinde pe Adam de încheietura mâinii cu dreapta Sa, iar în stânga ține zapisul ȘTERS al păcatului strămoșesc. În apropierea solstițiului de vară, lumina care pătrunde prin ogiva dinspre sud a turlei de deasupra naosului cade, la ora 11 dimineața, pe chipul lui Adam înălțat spre Mântuitorul său, trei minute mai târziu, pe încheietura mâinii sale, ținute strâns de mâna lui Hristos, și opt minute mai târziu, pe zapisul șters prin Sfânta Înviere!!!
Și uite așa treci prin Sfânta Evanghelie împreună cu „Soarele Dreptății, Hristos Domnul!
„Prezența simbolică a soarelui la Pătrăuți” este obiectul unui studiu complex, efectuat timp de 16 ani de preotul slujitor în această biserică, Gabriel Dinu Herea. A lucrat cu fotografi profesioniști, cu experți în astronomie, arhitectură, istoria artelor și topografi. Pătrăuți este azi în patrimoniul UNESCO.
Articol publicat de Doina Jalea inițial în ediția tipărită a ziarului Sibiu 100 %, an XVII, nr. 795, 19 – 25 iulie 2025.
De interes, de aceeași autoare:
One thought on “O bijuterie de familie. Opinia doamnei Doina Jalea”