Două cete. Opinia doamnei Doina Jalea
„Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca, punând mâna pe ei, / Să-i împarți în două cete: / În smintiți și în mișei”… Eminescu și iar Eminescu, mai actual decât oricând!
Smintiți și mișei în țară, smintiți și mișei în lume. Este limpede că undeva, pe parcursul noului mileniu, omenirea s-a poticnit de propriile elucubrații, nemaiținând cont de legile firii, că de cele ale lui Dumnezeu nici nu mai poate fi vorba, și deviază periculos de la parcursul ei firesc.
Credința, omenia, bunul simț, logica, onestitatea, respectul, curajul, onoarea, sunt cotate azi drept carențe psihologice și ești trimis cu ele la psihiatru să ți le trateze.
„Fără Hristos, lumea va înnebuni…” – obișnuia să spună părintele Iustin, atât de drag inimii mele, care a mers o viață întreagă cu Evanghelia în brațe și poporul român după el, în nădejdea ÎNVIERII (!!!) acestui neam.
Deocamdată, slabă nădejde! Suntem o țară decapitată de orice inteligență politică, cu voința anihilată și ținută numai în șocuri electrice de măsurile diabolice de distrugere în massă, care vin ca o cascadă peste noi. A sosit circul de la Paris! Circari la butoane – bine că nu suntem putere nucleară! Circari pe funcții de decizie, circari pe posturi-cheie, circari la foruri internaționale! Nimeni nu ne mai ia în serios. O arenă de clovni!
Actualitatea politică românească? De râsul curcilor!
Onor preș.-ul nostru fuge ca dracu’ de tămâie de obligațiile lui internaționale de președinte al României, cică nu umblă el teleleu pe la întâlnirile mai-marilor lumii, unde se hotărăsc destinele politice pe viitor. Deși, dacă e să fim sinceri, foarte bine, foarte bine, știe Domnul ce e bine, că ne mai făceam iar de rușine! Mai bine să stea pe acasă, să nu i se întâmple oareșce, de cât îl blesteamă toți fermierii Europei pentru semnătura lui pe acordul MERCOSUR! Onor prem.-ul nostru umblă ca un leu turbat ca să ne înghită, să dea pământurile, casele și pielea de pe români în mâna executorilor străini. Ăsta-i faimosul pachet 3 de „redresare economică”, pentru cei care mai cred că sprâncenatu’ e luminița de la capătul tunelului. Ha! Se mai trezește și gură bogată de la Armată să trimită trupe românești în Groenlanda! Și, dacă e să continuăm, mai găsim sminteli și mișelii, că numai de d-alde astea am avut parte în ultimul timp!
Dar las’ că nici cu mai-marii lumii nu mi-e rușine! Mac(a)ron e cel mai haios: cum își încordează el mușchiulețul în apărarea Groenlandei! Dacă a văzut că cu preș.-ul nostru face ce vrea, s-a gândit să încerce și cu alții, cu un cap mai înalți decât el. Vai și-amar, dar și periculos! E un cântec german, care zice că fructele cele mai dulci le mănâncă numai animalele cele mari! Ce să-i faci? Francezii nu prea știu germană. Dar să-i lăsăm! Toți au vise de mărire – se vor vedea mai limpede după Davos.
Faimosul Davos! Nu mai e de mult un forum economic internațional, cum zice ambalajul, ci un conclav al bogaților lumii care se cred dumnezei. Ei hotărăsc în acest conclav soarta popoarelor, joacă Monopoly cu omenirea, decid după mofturi. De ce? Pentru că pot! Și, mai ales, pentru că sunt lăsați să o facă. Pic cu pic, de noi, toți cei care am ales să trăim în confort, fără jertfă, fără Dumnezeu. Așa au trăit oamenii și în vremea lui Noe! Asta e!
Un articol publicat de doamna Doina Jalea inițial în ziarul Sibiu 100%, anul XVIII, nr. 817, 24 – 30 ianuarie 2026, pag. 10.
De interes, de aceeași autoare:
2 thoughts on “Două cete. Opinia doamnei Doina Jalea”