28 martie, Marșul pentru Viață UNIC DIN PRIMA SECUNDĂ în orașele României. Andrei Dincă: Fătul nu e o „grămadă de celule”, ci o mică ființă umană; e o minune și un dar, nu „o problemă”. Orice om are dreptul la viață, primit de la Dumnezeu
Nu cu mult timp în urmă, am fost cu soția la ecografia morfologică, 3D, de trimestrul 2 de sarcină. Pruncul nostru avea cam 24 de săptămâni de la concepție, adică fix vârsta la care încă este legal să fie omorât în mai multe țări din UE. Împreună cu mama și cu Evunia, sora lui de 9 ani, i-am văzut cu uimire și bucurie chipul gingaș pe monitor, i-am auzit cu emoție la aparate bătăile inimii și i-am văzut mânuțele și piciorușele. Un omuleț întreg, în miniatură, aflat în locul care ar trebui să fie cel mai sigur din lume: pântecele mamei sale. O minune.
Oare pruncul nenăscut este om și are un drept la viață sau nu?
Pentru cei care nu știu: Inima pruncului începe să se formeze la 18 zile de la concepție, începe să bată cam la 21 de zile de la concepție, iar la 7-8 săptămâni este deja complet formată și structurată. Creierul pruncului începe să se formeze în perioada zilelor 16-18 de la concepție, la 3-4 săptămâni de la concepție apare creierul în formă primitivă, iar în săptămânile 7-8 este formată deja structura de bază a acestuia. Nu e o „grămadă de celule”, ci o micuță ființă umană, e o minune și un dar, nu „o problemă”.
Nu cu mult timp în urmă, Comisia Europeană a decis să sponsorizeze “turismul pentru avort”, care “ajută” femeile din statele din UE unde accesul la acest “serviciu” este interzis sau dificil, să călătorească și să facă avort în state cu legislație mai “progresistă”, pe banii cetățenilor europeni. De exemplu, o femeie din Polonia, unde avortul nu este legal, poate sa călătorească lejer în Olanda, unde este permis avortul la cerere până la 24 de săptămâni, și să rezolve “problema”, cu bani europeni, deci și ai noștri. O fi corect, etic și moral?
Absolut neîntâmplător, primul stat din lume care a legalizat avortul a fost Uniunea Sovietică atee (în 1920), condusă de Lenin și o adunătură de bolșevici alogeni, insuflați de o ideologie satanică și de ura împotriva omului, inclusiv împotriva poporului rus, pe care l-au decimat cu cruzime și apoi l-au folosit contra altor popoare.
Tot neîntâmplător, în România, imediat după căderea regimului Ceaușescu și asasinarea acestuia în ziua de Crăciun, PRIMUL DECRET – LEGE dat de Frontul Salvării Naționale și trădătorul Ion Iliescu (pe 26 Decembrie 1989) a fost de LEGALIZARE A AVORTULUI. Asta era cea mai mare prioritate a României în decembrie 1989, când așa-zisa revoluție era încă în plină desfășurare…
Și cum au “sărbătorit” românii libertatea și democrația câștigate la revoluție? Făcând în 1990, primul an de libertate, 1 MILION de avorturi. Probabil, un record mondial, cel mai mare număr din istorie, raportat la populație. Ne plângem acum că ne împuținăm, că nu mai avem oameni de valoare: conducători, medici, profesori, oameni de cultură, păstori duhovnicești? Am fi putut avea multi și de mare valoare, dacă nu le-am fi luat dreptul să se nască…
Întrebarea de bază care se pune ESTE: este pruncul nenăscut o ființă umană sau este altceva? Poate fi considerată această mică ființă, doar un apendice al corpului mamei? Acest omuleț, care are ADN propriu chiar de la concepție, care are o inimă și un creier, poate fi considerat la fel ca o tumoare, un abces, o măsea stricată, un apendice inflamat, care poate fi scos afară, omorât și aruncat la gunoi fără dubii?
De fapt, prin ce se diferențiază și identifică două ființe umane distincte? Dacă are loc o crimă, să zicem, poliția ia probe de la locul faptei și stabilește cine e vinovat și cine nu pe baza ADN-ului. Deci, un ADN diferit e cel care face diferența între doi oameni. Păi, chiar din momentul concepției, când se unesc cromozomii mamei cu cei ai tatălui, apare o ființă complet nouă, cu un ADN nou, unic, diferit de al mamei. DECI această ființă NU este o parte din corpul mamei, CI UN ALT OM, distinct, o altă persoană, găzduită de mamă.
Oare nu are orice ființă umană, oricât de mică ar fi, dreptul la viață? Oare ar trebui ca un om să aibă drept de viață și de moarte asupra altuia, indiferent de context și de motive?
În România, ca și în multe alte țări, dacă omori un câine vagabond turbat poți să faci ani grei de pușcărie. Dar, omorârea unui prunc nenăscut rămâne nepedepsită. O legislație antiumană, anticreștină, de inspirație satanică (…).
Personal, mi se pare una dintre cele mai mari barbarii și cruzimi posibile să negi dreptul la viață și să măcelărești cea mai inocentă și neajutorată ființă, aflată în locul care ar trebui să fie cel mai sigur din lume – pântecele mamei. În lumea creștină, această barbarie (și păcat de moarte) a fost mereu incriminată, până la apariția primului stat ateu – URSS, cu ideologia comunistă, de fațadă ateistă, dar de fapt de influență satanică. Pentru că omorârea pruncilor nenăscuți este, în esență, un act de sacrificiu satanic mascat, fie ca e unul conștientizat sau nu. Pentru fiecare prunc măcelărit în pântecele mamei, diavolul se veselește și puterea lui crește.
Pentru cei care se consideră creștini și obișnuiesc să se spovedească: poate v-a scăpat faptul că, în orice carte de rugăciuni, la rânduiala spovedaniei, acolo unde sunt enumerate păcatele în funcție de gravitate, păcatul uciderii pruncilor nenăscuți este încadrat la “păcate strigătoare la cer”, printre cele mai grave, alături de uciderea unui om născut. De luat aminte și meditat la asta!
Da, vrem sa fie libertate. DAR, libertatea unui om are o limită: până acolo unde afectează libertatea și drepturile altor ființe umane. Iar DREPTUL LA VIAȚĂ este primul și cel mai important drept, care trebuie garantat și protejat, pentru ABSOLUT TOATE ființele umane, indiferent că sunt mici sau mari, tinere sau bătrâne, născute sau nenăscute. Orice om are dreptul la viață, primit de la Dumnezeu.
