Câteva zile în Occident. Opinia doamnei Doina Jalea
Aproape a mai trecut un an. Am tot scris despre Țara aceasta în care merită să trăiești, despre borangicul de lumină din care este alcătuită de Bunul Dumnezeu fibra noastră națională, despre marii noștri Voievozi și minunățiile lăsate nouă moștenire, despre Omenia românească – unicat în creația spirituală a lui Dumnezeu, despre locuri minunate pe care le mai poți străbate pe meleaguri românești și care au scăpat marșului distrugătorului, despre oameni minunați, nevoitori purtători de Hristos, despre Sfinți și sărbători și despre Catedrala Mântuirii neamului românesc. Tot cu picătura! Ca să nu ne pierdem credința, nădejdea și dragostea!
Dar și despre actualitatea românească, din ce în ce mai îngrijorătoare, pe măsură ce poporul acesta și Țara intră sub gheara lui satan și pe mâna slugilor sale, din nebăgare de seamă și iuțeală de mână. Tot cu picătura! Ca să înțelegem ce se întâmplă și poate să înțelegem că numai o rezistență națională la firul ierbii mai poate scutura din spinarea românului povara străinătății!
Și iată că mi-a fost dat – prin lucrarea Bunului Dumnezeu – să adăstez câteva zile bune în partea europeană dinspre care vine „lumina” (citește: întunericul) peste răsăritul creștin al Europei. Căci de la Paris vine ordinul distrugerii sistemului hidroenergetic românesc, iar de la Bruxelles, ordinul de înghețare a pensiilor și salariilor, închiderea termocentralelor, triplarea taxelor și impozitelor, falimentarea fermierilor și a oricărei urme de producție românească, pe scurt – aducerea poporului român la sapă de lemn. La propriu, nu la figurat! Înapoi la Evul Mediu, popor iobag pe moșiile unor grofi străini!!!
Frați români, în occident nu se poate trăi! Se ofilește sufletul în tine! În două săptămâni nu am putut intra într-o biserică, batăr catolică. Dar nu. Toate sunt închise, nici o slujbă, întuneric peste tot. Nu se face Sfânta Liturghie decât numai acolo unde ROMÂNII (!!!) și-au dus cu ei preoții și s-au adunat în parohii ortodoxe.
În rest, oamenii par vii, cumpără, mănâncă, beau un vin fiert în târgurile de Crăciun; spre exemplu în Luxemburg, ce-i drept, tramvaiele sunt încălzite, silențioase și gratuite pentru toată lumea, dar rar mai vezi câte un om zâmbind. Am aflat ulterior, dar n-am văzut cu ochii mei, că diorama cu Nașterea Mântuitorului din faimoasa piață centrală din Bruxelles, o bijuterie de arhitectură gotică, a fost făcută eco, din materiale reciclabile, iar fața Maicii Domnului, fără chip, din petice de cârpă!
Occidentul cândva creștin este acum de o tristețe inimaginabilă! Cum zicea Părintele Iustin într-un interviu, încă din 2001: „Mai simplu e să spunem că omul european s-a proclamat pe sine dumnezeu. Oare nu se observă cât de constantă este dorința lui de a face pe dumnezeu? De a face pe dumnezeu prin știință și prin tehnică, prin filozofie și prin cultură, prin religie, prin politică și prin artă, să facă pe dumnezeu cu orice preț, chiar prin inchiziție și prin papism, chiar prin foc și sabie? El a declarat pe limba lui umanistă că Dumnezeu nu există și, călăuzit de această logică a tras, plin de curaj, următoarea concluzie: de vreme ce Dumnezeu nu există, înseamnă că eu sunt dumnezeu!”
Desigur, am dat fuguța acasă. Daaar… aici e muuult de lucru ca să ne trezim. Multe slugi ale lui nichipercea sunt neobosite în a ne culca la pământ. Un exemplu grăitor este distrugerea sistematică a sistemului hidroenergetic al României. Urmarea? Beznă, criză de apă, epidemii, ruină! Și tot nu pricepem!
Poate doar păstrând noi, neamul românesc, credința vie, nădejdea mântuirii și dragostea de aproapele la vreme de restriște și Dumnezeu ne va păzi în vremurile de încercare care trebuie să vină peste lume.
Un articol publicat de Doina Jalea inițial în ediția tipărită a ziarului Sibiu 100%, anul XVII, nr. 814, 13 – 19 decembrie 2025.
De interes, de aceeași autoare:
One thought on “Câteva zile în Occident. Opinia doamnei Doina Jalea”