Patriarhul Chiril al Rusiei pretinde că războiul din Ucraina nu ar fi provocat de ruși, ci de Occident. El se roagă pentru o „pace bazată pe dreptate”
Patriarhul Chiril al Rusiei preia propaganda politică de stat în pozițiile sale bisericești, deși recunoaște că războiul este opera Celui-Rău și declară că se roagă pentru pace. Dar el înțelege altfel atât războiul, cât și pacea: conflictul din Ucraina nu ar fi o agresiune rusească împotriva unei țări ortodoxe vecine, ci o încercare a Rusiei de a contracara amenințarea extinderii euro-atlantice în spațiul ei vital. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse (BORU) nu dorește pacea de orice fel, ci o „pace bazată pe dreptate”, considerând că „inițiatorii conflictului nu sunt popoarele Rusiei și Ucrainei” (un fel de-a spune că nu Rusia e agresorul), ci modul Occidentului de a relaționa cu Rusia, care a forțat-o să riposteze militar pentru a restabili „dreptatea”.
Acest punct de vedere a reieșit dintr-un răspuns al Patriarhului Rusiei la o scrisoare pe care i-a adresat-o pe 2 martie părintele Ioan Sauca, secretarul general interimar al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), organizație cu sediul la Geneva, în Elveția. Prin acea scrisoare, pr. Sauca îl ruga pe PF Chiril să aibă un rol de mediator pentru a pune capăt războiului din Ucraina. Patriarhul Rusiei a trimis un răspuns detaliat, care a fost publicat pe 10 martie pe pagina web a CMB. Redăm, în traducere, partea cea mai importantă a epistolei întâistătătorului BORU, care exprimă totodată și adevăratele sale viziuni politice:
„În aceste zile, milioane de creștini din întreaga lume își îndreaptă rugăciunile și gândurile către evoluțiile dramatice din Ucraina.
După cum știți, acest conflict nu a început astăzi. Am convingerea fermă că inițiatorii lui nu sunt popoarele Rusiei și Ucrainei, care provin din același izvor baptismal kievian, sunt unite de credința comună, de sfinți și rugăciuni comune și au o soartă istorică comună.
Originile confruntării se află în relațiile dintre Occident și Rusia. În anii 1990, Rusiei i s-a promis că securitatea și demnitatea sa vor fi respectate. Cu toate acestea, pe măsură ce timpul trecea, forțele care considerau în mod deschis că Rusia este inamicul lor s-au apropiat de granițele sale. An după an, lună după lună, statele membre NATO și-au consolidat prezența militară, fără a ține cont de îngrijorarea Rusiei că aceste arme ar putea fi folosite într-o zi împotriva sa.
În plus, forțele politice care își propun să limiteze Rusia nu aveau de gând să lupte ele însele împotriva acesteia. Plănuiau să folosească alte mijloace, după ce au încercat să facă din popoarele frățești – rușii și ucrainenii – dușmani. Nu au precupețit niciun efort, niciun buget pentru a umple Ucraina cu arme și instructori de război. Cu toate acestea, cel mai teribil lucru nu sunt armele, ci încercarea de a „reeduca”, de a remodela mental ucrainenii și rușii care trăiesc în Ucraina în dușmani ai Rusiei.
Cu același scop s-a declanșat schisma bisericească generată de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului în 2018. Aceasta și-a pus amprenta asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Încă din 2014, când se vărsa sânge pe Maidanul din Kiev și existau primele victime, CMB și-a exprimat îngrijorarea. Dr. Olav Fykse Tveit, secretarul general al CMB de la acea vreme, a declarat la 3 martie 2014: „Consiliul Mondial al Bisericilor este profund îngrijorat de evoluțiile periculoase actuale din Ucraina. Situația pune în mare pericol multe vieți nevinovate. Și, ca un vânt amar din timpul Războiului Rece, riscă să submineze și mai mult capacitatea comunității internaționale de a acționa acum sau în viitor cu privire la numeroasele probleme urgente care vor necesita un răspuns colectiv și bazat pe principii.”
Tot atunci a izbucnit un conflict armat în regiunea Donbas, a cărei populație își apăra dreptul de a vorbi limba rusă, cerând respectarea tradiției sale istorice și culturale. Cu toate acestea, vocile lor au rămas neauzite, la fel cum mii de victime din rândul populației din Donbas au trecut neobservate în lumea occidentală.
Acest conflict tragic a devenit o parte a strategiei geopolitice pe scară largă care vizează, în primul rând, slăbirea Rusiei.
Iar acum, liderii occidentali impun Rusiei asemenea sancțiuni economice care vor fi dăunătoare pentru toată lumea. Ei își dezvăluie în mod evident intențiile – de a aduce suferințe nu doar liderilor politici sau militari ruși, ci în mod special poporului rus. Rusofobia se răspândește în lumea occidentală într-un ritm fără precedent.
Mă rog neîncetat ca, prin puterea Sa, Domnul să ajute la instaurarea cât mai curând posibil a unei păci durabile și bazate pe dreptate. Vă rog pe dumneavoastră și pe frații noștri în Hristos, uniți în Consiliu, să împărtășiți această rugăciune cu Biserica Ortodoxă Rusă. (…)
Domnul să ocrotească și să mântuiască popoarele din Rusia și Ucraina!”, a scris Patriarhul Chiril al Bisericii Ortodoxe Ruse (BORU).
Reamintim că regimul Putin a schimbat legislația pentru a cenzura orice exprimare critică la adresa a ceea ce el numește „operațiunea militară specială din Ucraina”. Rușii care folosesc cuvinte precum „război” sau „agresiune” riscă pedepse de până la 15 ani închisoare. Au fost interzise ziarele și publicațiile de opoziție sau occidentale, protestele anti-război au fost reprimate, ba chiar și preoții au fost anchetați dacă au îndrăznit să condamne în predici războiul dintre cele două națiuni ortodoxe declanșat chiar în perioada Triodului, continuând în cea a Postului Paștilor.
Este și cazul părintelui Ioan Burdin din Kostroma (o regiune din vestul Rusiei), care a fost arestat la scurt timp după ce a rostit o predică împotriva războiului dintre ortodocși și a publicat pe site-ul parohiei sale un link către o petiție anti-război. Acuzațiile regimului la adresa preotului sunt că ar fi „discreditat forțele armate ruse” și că a comparat invazia Rusiei lui Putin din Ucraina cu cea a Germaniei lui Hitler din Polonia anului 1939.
„Să nu repetăm crimele celor care au salutat faptele lui Hitler la 1 septembrie 1939! (…) Noi, creștinii, nu putem sta cu mâinile în sân când un frate ucide un frate, când un creștin ucide un creștin. Nu putem închide ochii cu timiditate și să spunem că negrul este alb, că răul este bun, să spunem că probabil Abel e cel care a greșit, provocându-și fratele mai mare”. Totodată, despre poziția Patriarhului Chiril referitoare la războiul din Ucraina, pr. Burdin a afirmat că este o poziție personală, pentru care va răspunde personal dinaintea lui Dumnezeu la Judecata obștească, și că speră că ea reflectă părerile lui sincere, iar nu vreun gând viclean sau vreo imixtiune din afară.