1 iunie: Sfântul Iustin Martirul și Filosoful. Filosofia creștină este superioară oricărei filosofii, căci e singura care n-are doar cuvinte și înțelepciune, ci are Viață Veșnică și Adevărul suprem – pe Hristos în mijlocul ei, explică ÎPS Teodosie Tomitanul

Pe data de 1 iunie în calendarul creștin-ortodox este prăznuit Sfântul Iustin Martirul și Filosoful. Importanța acestei zile a fost tâlcuită de ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, într-o predică rostită pe 1 iunie 2022 la Mănăstirea Tuturor Sfinților Români de la Poarta Albă – Galeșu, din județul Constanța:

„Sfântul Iustin Martirul și Filosoful ne este o pildă de credință și de mărturisire. El, din copilărie, a simțit că vrea să-L caute pe Dumnezeu. Și, iată, a fost ucenicul unor filosofi, mai întâi stoici – nu i-au plăcut; apoi, pitagorieni – nici aceștia nu i-au plăcut; s-a dus la alții, care erau de-ai lui Platon – nu l-au satisfăcut; s-a dus și la alți filosofi. Și, iată, fiind într-o zi în meditație pe malul mării, i-a apărut un bătrân. L-a întrebat:

  • -Ce cauți, tinere?
  • -Caut pe Dumnezeu și nu știu unde să-L aflu!
  • -Citește proorocirile și te roagă și-L vei afla!

A început să citească proorocirile – el fusese păgân – și s-a luminat mult, pentru că s-a și rugat, și L-a descoperit pe Dumnezeu și nu se putea despărți de El. Atât de mult s-a bucurat că L-a descoperit pe Cel pe Care-L căuta, încât a început să priceapă ce este stânga și ce este dreapta, ce este bine și ce este rău! Și, iată, a propovăduit pe Dumnezeu în toate locurile, a devenit creștin, și era atât de fericit că este creștin și nu putea să tacă: vestea cu multă înțelepciune și cu cuvinte alese pe Hristos și propovăduia credința în El.

A ajuns și la Efes. Acolo a avut un dialog cu iudeul Trifon. Acest dialog a rămas (în istorie), un dialog în care l-a învins categoric pe iudeul Trifon, care era (om) al literei, nu al Duhului și care nu-L identificase pe Hristos. Și, iată, așa a propovăduit (Sfântul Iustin) și-n Roma, și-n răsărit, și-n toate părțile (Imperiului Roman).

Și a venit prigoană mare asupra creștinătății: împăratul filosof Marcu Aureliu a început prigoana împotriva creștinilor. Și, iată, această prigoană era foarte aspră. De aceea, Iustin Filosoful s-a dus și la acest împărat și i-a tălmăcit cât de greșit este să prigonească pe creștini. A căutat să-l lămurească, dar cine are inimă împietrită și rațiunea întunecată cum să priceapă? Nu pricepea Marcu Aureliu, deși era filosof! Dar filosofia creștină este superioară oricărei filosofii: filosofa creștină este singura care n-are doar cuvinte și înțelepciune, ci are Viață și are Adevărul suprem, are pe Hristos în mijlocul ei, are viața cu Dumnezeu, are pe Dumnezeu Care locuiește cu oamenii și Care îi cheamă pe oameni la adevărata înțelepciune netrecătoare, la Viața cea Veșnică. Și, iată, era tare nedumerit împăratul Marcu Aureliu, se mira ce să facă.

Și, iată, cum spune cronicarul, Crescent – un filosof cinic, care era invidios pe Iustin – a gândit să-l îndemne pe împărat să-l dea spre ucidere pe Iustin Filosoful. Și, iată, cu multă îndârjire l-a dat să fie ucis dacă nu se convertește la credința păgână. L-a întrebat în cele din urmă împăratul:

  • -Până la urmă, ce filosofie iubești tu mai mult? Că le știi pe toate, ai trecut pe la toți (dascălii și filosofii).
  • -Filosofia care-L descoperă pe Hristos, care are viață și care ne dă nu numai bucurie sau satisfacție în viața de acum, ci ne dăruiește Viața cea Veșnică, pe aceasta o propovăduiesc! Niciodată nu voi renunța la aceasta! Cu Acest Hristos pe Care-L propovăduiesc trăiesc în fiecare zi și în fiecare clipă: El mă ține în mărturisirea cea curată!

I-a făcut o apologie și împăratului, este rămasă și această apologie, ca și cea cu iudeul Trifon, cu care a avut discuție la Efes, a scris și multe scrisori ucenicilor, care s-au pierdut; dar cele două apologii s-au păstrat. Bine că ne-a rămas ceva din mărturiile Sfântului Iustin Martirul și Filosoful, un mare trăitor, un mare rugător, un mare descoperitor al Adevărului, pe Care L-a propovăduit cu propria sa viață.

De aceea, a fost dat să fie bătut și, apoi, să i se taie capul. El se mângâia și în aceste bătăi și zicea „Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ai suferit pentru noi toți, eu dacă sufăr pentru Tine, sufăr pentru păcatele mele! Tu ai suferit pentru păcatele noastre, ale tuturor, Tu n-ai avut păcat, că ești Dumnezeu și Dumnezeu nu are păcat, dar eu am făcut destule păcate până Te-am întâlnit și Te-am cunoscut! De aceea, primește și bătăile și rănile și primește-mi și moartea și cheamă-mă la Tine, deși nu sunt vrednic, dar, pentru milostivirea Ta, cheamă-mă la Tine, Hristoase, Dumnezeul nostru!”.

Și, așa, tăindu-i-se capul, s-a sfârșit Sfântul Iustin Martirul și Filosoful! Și cât de înțelept i-au pus numele părintelui Iustin (Pârvu), care a fost și el un martir și un mare trăitor și care a dat multe sfaturi și mărturii atâtor părinți, monahi, monahii și credincioși! A suferit atâta temniță și el s-a îngrijit ca, în locurile unde au suferit mărturisitorii, să fie biserici și aici (Poarta Albă), și la Periprava și la Aiud și în alte părți. Iată, părintele Iustin a fost ca un cuprinzător al tuturor celor care s-au ostenit, au crezut și au mărturisit pe Hristos! De aceea îl pomenim cu mare cinste, cu mare credință, cu multă dragoste”, a explicat arhiepiscopul Tomisului la predica de după Sfânta Liturghie din data de 1 iunie 2022 de la Mănăstirea Galeșu (jud. Constanța), urmată și de un parastas pentru ctitorul acestuia, pr. Iustin Pârvu, și pentru ceilalți mărturisitori români din temnițele comuniste.

Urmăriți și tâlcuirea la Sinaxarul Zilei realizată de Trinitas TV:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *