Muzeul obiectelor tradiționale românești dă viață nouă casei vechi de la Podul Roșu din Herculane, unde profesoara Despina Bălteanu vă așteaptă la șezătoare să deprindeți meșteșuguri străvechi. FOTO-VIDEO

În ziua de Sfânta Maria Mică (Nașterea Maicii Domnului, 8 septembrie), care coincide cu Nedeea (sărbătoarea) orașului Băile Herculane, întorcându-mă la pas din centrul vechi, unde asistasem la slujba religioasă, am coborât pe șosea pe lângă fostele grajduri imperiale și, apoi, pe la Izvorul Conteselor, ajungând la Podul Roșu (pietonal). Nu mică mi-a fost mirarea ca, vizavi de pod, pe partea cu șoseaua, să descopăr casa veche (de la 1908) – care prin 1990 era cârciumă iar după 2000 oferea camere de închiriat – complet renovată, având un nou proprietar și o nouă întrebuințare, mult mai nobilă: muzeu de obiecte tradiționale românești.

„Vizitați tradiție în expoziție! Patrimoniu cultural românesc: obiecte din gospodăria țăranului român; costume populare vechi, autentice; podoabe; țesături; dantele; covoare; cuverturi; ștergare; altițe; ii”, scria cu fală deasupra porții casei de pe strada Castanilor nr. 24.

Pe terasa din fața casei am întâlnit-o pe doamna Despina Bălteanu, profesoară de fizică la Liceul „Hercules” din Băile Herculane. O cunoșteam de acum niște ani când, aflat vara în concediu „la Băi”, am descoperit magazinul de artizanat pe care îl deține în centrul nou al orașului (fosta UGSR, la o stație de autobuz depărtare de Podul Roșu), de unde am cumpărat cartea „Herculane, arc peste timp”, proaspăt lansată pe atunci de soțul dânsei, ing. Dorin Bălteanu.

Revenind la amiaza zilei de Sfânta Marie Mică, m-am bucurat s-o întâlnesc în drum spre casa de pe str. Castanilor nr. 24 pe doamna profesoară Despina Bălteanu, cu atât mai mult cu cât panoul „tradiție în expoziție” și cămășile populare expuse pe fațadă, între ferestre, îmi făcuseră cu ochiul încă din prima zi de ședere „la băi”, când încă nu știam ce se întâmplă acolo, ci doar mă bucuram să văd fosta casă părăsită de la Podul Roșu readusă la viață, întinerită și împodobită.

Am fost poftit înăuntru chiar de stăpâna casei, care mi-a făcut un tur ghidat al muzeului de obiecte tradiționale expuse, pentru început, în două odăi ale casei moderne, celălalt imobil, datând de la 1908, aflându-se încă în renovare. „Astăzi se împlinesc 4 săptămâni de când am deschis”, mi-a explicat dăscălița care își împarte timpul liber între magazinul de la UGSR și muzeul de la Podul Roșu. Scopul acestuia din urmă este unul turistic, cultural și educativ. Amfitrioana își prezintă cu mândrie obiectele de patrimoniu adunate în timp, cu multă cheltuială, expuse cu bun gust pe polițe, pe pereți, pe paturi, comode, umerașe și chiar câteva manechine. Îi povestesc că am surprins într-o după-amiază un mic concert instrumental organizat incognito de doi vizitatori pe terasa casei. Îmi răspunde că aceea fusese o întâmplare spontană, însă are în plan mai multe acțiuni cultural-educative, printre care șezători în cadrul cărora să le învețe pe tinerele femei să țese precum străbunicele lor, dar și pe turistele de orice vârstă.

Câtă vreme am colindat încăperile muzeului și am ascultat explicațiile dăscăliței, am putut admira ii, costume populare, fuste și fote tradiționale, pieptare și alte piese de îmbrăcăminte, precum și scoarțe, cuverturi, covoare țesute în război din diverse zone ale țării, dar în special din Banat și Oltenia. Un pătuț de legănat pruncul, adus din Bucovina, mi s-a părut cea mai interesantă piesă a colecției. Păpușa îmbrăcată în costum popular ce ținea locul bebelușului mi-a amintit că, undeva în trecut, cu toții am încăput în brațele mamei și ale bunicii, iar atunci când brațele nu erau libere, în acel leagăn de lemn.

Proprietara mi-a promis să-mi dea mai multe detalii la următoarea vizită, care speram să aibă loc mai târziu în cursul zilei sau măcar a doua zi. Programul de sărbătoare și, apoi, urgentarea plecării mele din stațiune m-au împiedicat să-mi respect promisiunea, însă nutresc speranța de a mai trece pragul muzeului doamnei Bălteanu și cu alte ocazii.

Până una-alta, vă sfătuiesc pe d-voastră s-o faceți în locul meu, dacă vă veți afla în trecere prin Băile Herculane, și să nu ocoliți casa de pe strada Castanilor de la numărul 24. Atât amplasarea acesteia, aproape de Podul Roșu, cât și specificul ei promit să o transforme într-o atracție turistică pentru oricine vizitează stațiunea de la poalele masivului Domogled din Munții Cernei. Muzeul este deschis zilnic până la ora 18:00, intrarea este liberă, dar orice donație voluntară este bine-venită pentru încurajarea dezvoltării acestui proiect de suflet.

Nu în ultimul rând, menționez că, împrietenindu-mă pe Facebook cu doamna Despina Bălteanu, am dat peste linkul unei știri realizate de jurnalistul Paul-Sever Smădu de la Radio România – Reșița pe 19 august 2022, la doar câteva zile după deschiderea muzeului de obiecte tradiționale românești de la Băile Herculane. Redau, mai jos, interviul luat de microfonul Radiodifuziunii Române stăpânei muzeului de la Podul Roșu:

„Am început de câteva zile să expun aceste lucruri. Am o colecție variată de costume tradiționale din Banat, Oltenia, Moldova. Am din toate regiunile oprege, scoarțe țesute, colecție de dantelă, instrumente de făcut diferite tipuri de dantelă cu ajur, cu mosorele, cu neț, niște sârme speciale cu care se face un anumit tip de dantelă, leagăne pentru copii. Am muncit foarte mult la recondiționarea acestei clădiri și turiștii chiar se bucură și admiră foarte mult inițiativa mea, care este o o inițiativă privată singulară și cu mari eforturi realizată.

Colecția mea e foarte bogată. Dar, deocamdată așteptăm pe partea materială să fac rost de resurse și să am mai multe manechine și obiecte pe care pe care să le expun. Eu din 2012 am deschis un magazin de artizanat, care este un magazin activ, unde turistele învață să coase, să încheie, învață diferite tehnici de lucru tradițional și, din acel moment, au început să vină spre mine foarte multe obiecte autentice, obiecte, haine, lucruri țesute de femeile de la țară.

Și m-am gândit la timpul liber al unui anumit segment e turiști. Adică turiștii care au un altfel de atracție de cultură, nu mă refer prin cultură neapărat la studii, la facultăți, mă refer la omul care simte lucrul adevărat, autentic românesc, și care caută aceste lucruri să le vadă, să ia cunoștință de ele. M-am gândit la românii plecați în străinătate, care vin vara cu copiii în Băile Herculane și ar dori să vadă așa ceva. Intenționez să pun și războiul de țesut, să arăt cum se țes lucrurile, covoarele, preșurile și să fie un un loc activ, în care să vină turiștii să lucreze lângă mine”, a declarat Despina Bălteanu pentru RadioResita.ro.

Mai jos puteți admira o seamă de fotografii realizate de Vlad Pârău cu acordul proprietarei muzeului. Menționez că acestea nu sunt decât o parte dintre surprizele care vă așteaptă dacă veți trece pragul casei de pe strada Castanilor nr. 24.

Citiți și: Lansare de carte – „Herculane – arc peste timp. Turism și istorie la Băile Herculane”, autor Dorin Bălteanu

DORIN BĂLTEANU – ARC PESTE TIMP, DIN TRECUTUL BĂILOR HERCULANE VIDEO

Herculane – arc peste timp, 1896-2006. Turism și istorie la Băile Herculane

Herculane – arc peste timp, 1896-2006. Turism și istorie la Băile Herculane

Povestea incredibilă a inelului cu rubin al împărătesei Sissi a Austriei, dăruit unui cioban din Banat. Moştenitor: „Aceste lucruri nu se spun”

Herculane – arc peste timp, 1896 2006 Turism și istorie la Băile Herculane (7 iunie 2016). VIDEO:

Dorin Bălteanu – Arc peste timp, din trecutul Băilor Herculane (26 aprilie 2015). VIDEO:

8 thoughts on “Muzeul obiectelor tradiționale românești dă viață nouă casei vechi de la Podul Roșu din Herculane, unde profesoara Despina Bălteanu vă așteaptă la șezătoare să deprindeți meșteșuguri străvechi. FOTO-VIDEO

  1. Hărnicuță precum o albinuță, bună precum un înger, înțeleaptă, inteligentă, totdeauna dornică de a realiza și rămâne ceva din tradiții….Așa este buna mea prietenă, Despina. Nu-s cuvinte pentru a descrie munca ta, ambițioasă fată!

  2. Felicitări! Doamna Despina este minunata, am vizitat magazinul dânsei și am admirat exponatele dar și pe doamna Despina care se afla în magazin cu lucrul în mana, mi-am exprimat dezamăgirea ca nu știu sa închei o ie iar dansa s-a oferit sa-mi arate, mi-a reparat o dantela la o bluzita pe care o agatasem cu o zi în urma. Ma bucur ca am cunoscut-o, o doamna dedicata păstrării tradițiilor și obiectelor care ne definesc ca popor!

  3. Felicitări! Când voi veni acasă, cu siguranță va voi trece pragul. Mult succes și cât mai mulți vizitatori care sa va aprecieze munca și pasiunea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.