Independența României și eroii ei, omagiați la Plevna de Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului

ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, s-a deplasat vineri în Bulgaria pentru a oficia, alături de un sobor de slujitori bisericești, un parastas pentru eroii căzuți la bătăliile de la Plevna și Grivița, ca parte a războiului de Independență a României (1877 – 1878). Slujba de pomenire s-a ținut în fața Mausoleului Eroilor Români din Grivița, Bulgaria, unde au fost, ulterior, aprinse lumânări și depuse coroane de flori în amintirea celor 5.000 de ostași care și-au dat viața pentru Țară. După slujbă, cei prezenți au vizitat Muzeul de Istorie din Plevna, care păstrează vie memoria și a soldaților români, considerați de bulgari ca eliberatori de sub jugul otoman. Alături de Arhiepiscopia Tomisului, organizatoarele evenimentului au fost Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Constanța și Asociaţia militarilor veterani AMVVD – Sucursala Constanţa.

Predica Arhiepiscopului Teodosie:

„Vreau să vă mulțumesc, domnule colonel, și tuturor celor ce ați luat parte la această pomenire a eroilor noștri! Dumnezeu vă va răsplăti tuturor și eroii vă vor pomeni acolo Sus unde se află sufletele lor. Să ne facem obiceiul (ca) o dată pe an să venim aici! Dumnezeu să-i ierte! Și nouă să ne întindă Dumnezeu razele de lumină de la El și de la eroii noștri! Că oricine face pomenirea eroilor nu rămâne fără plată, îi aduce Dumnezeu haina de lumină sufletului său! Așa s-avem și noi parte de lumină și de recunoștință din partea eroilor, că noi suntem recunoscători pentru jertfa lor, ei sunt recunoscători că nu-i uităm, că-i pomenim și că-i ținem în dragostea noastră! Așa să rămânem mereu! Amin”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului la finalul slujbei de pomenire.

Discursul colonelului

„ÎPS voastră, stimați participanți la acest eveniment deosebit, mulți dintre noi vin pentru prima oară pe aceste meleaguri. În urmă cu 145 de ani, exact pe aceste locuri țăranii români îmbrăcați în uniformă scriau pagini de vitejie. Era prima bătălie la care Armata Română modernă participa. Avea în fruntea ei pe Regele Carol I, un om cu o apreciere deosebită acordată militarilor și armatei. Omul acesta a pus – alături de Alexandru Ioan Cuza – bazele armatei moderne, a creat cadrul pentru pregătirea ofițerilor, a creat cadrul pentru pregătirea întregii populații ca să participe în caz de război la apărarea țării.

Prima încercare a fost la 1877 când trebuia să ne obținem independența. Am participat la acest război alături de un aliat care s-a dovedit fățarnic. Pentru că inițial n-au fost de acord să ne primească să luptăm alături de ei aici în Bulgaria – credeau că vor obține ușor victoria -, când le-a fost greu au apelat la noi și am venit, am sărit în ajutorul lor. Și, aicea la Plevna, 10.000 de români au murit, au fost răniți sau au dispărut.

După victorie, au început problemele. Aliații noștri, datorită faptului că nu voiam să cedăm de bunăvoie cele 3 județe din Basarabia, au amenințat că vor dezarma Armata Română dacă nu acceptă această măsură. La care Carol I – Dumnezeu să-l odihnească pe unde-o fi! – a răspuns: Armata care s-a acoperit de glorie la Plevna nu poate fi dezarmată și nu acceptă să fie dezarmată. Și, în fața acestui refuz, Rusia a trebuit să facă un pas înapoi și să renunțe la ideea dezarmării.

Un lucru pe care trebuie să-l spun neapărat este faptul că Regele Carol I n-a acceptat sub nici o formă ca trupele române să fie comandate de străini, de ruși. Întreaga comandă a trupelor române a fost românească. Și victoriile și înfrângerile și pierderile revin conducerii statului român, militarilor români și tuturor militarilor care au participat.

Este deosebit (faptul) că am trecut astăzi prin aceste locuri. Și gândurile noastre se îndreaptă către acei oameni care acum sunt uitați. Mai apar în muzeul de aicea, mai apar în Muzeul Panorama, un muzeu extraordinar din localitatea Plevna, care vorbește și despre eroismul ostașilor români. Important este că Asociația Națională „Cultul Eroilor”, Asociația Militarilor Verterani și a Vereranilor cu Dizabilități a luptat pentru aducerea în amintire a acestor eroi.

Acum o lună am fost la Turtucaia, acum suntem la Plevna și, cu sprijinul Arhiepiscopiei Tomisului, sperăm ca aceste activități să devină obișnuite și, în fiecare an, eroii noștri, acolo unde sunt, să știe că urmașii lor nu i-au uitat și că vor încerca, la rândul lor, să fie la înălțimea faptelor lor de arme și a jertfei lor.

Aș mai vrea să mulțumesc și reprezentanților bulgari care, în muzeele și în locurile care amintesc de militarii români jertfiți la 1877, asigură păstrarea în condiții optime a acestor obiective.

Aș vrea să-i dau cuvântul reprezentantului muzeului din Plevna să ne spună și el câteva vorbe”.

Discursul reprezentantului muzeului

„Vă urez bun venit astăzi în acest loc special. Istoria națiunilor noastre se întrepătrunde într-o singură istorie. Timp de 500 de ani, Bulgaria nu a existat ca țară, ci ca parte a Imperiului Otoman. Iar în acest loc anume, pe acest pământ, Armata Română și bravii ostași români ne-au ajutat să redevenim Bulgaria (înlăturând jugul otoman, n.r.). 30.000 de bravi soldați români au luptat pentru Bulgaria și pentru eliberarea orașului (Plevna), iar, dintre aceștia, 5.000 și-au dat viața aici. Numele lor vor fi păstrate pentru totdeauna de istoria acestui oraș și de istoria Bulgariei și României. Bravii ostași care au luptat împreună au fost nu numai camarazi, ci co-religionari creștini împotriva otomanilor (mahomedanilor). Datorită lor sărbătorim noi eliberarea Bulgariei și independența României. Din acest motiv, istoria Plevnei și a războiului de la 1877 va fi legată și de Istoria Românilor. Fie ca numele tuturor eroilor să fie (re)cunoscute pentru totdeauna! Vă invit să vizitați muzeul deschis în memoria tuturor acestor oameni care și-au dat viața aici la Plevna”.

Date istorice despre Războiul de Independență al României (conform WikiPedia)

Războiul de Independență al României este numele folosit în istoriografia română pentru participarea Principatului României la Războiul Ruso-Turc din anii 1877–1878. În urma acestui război, țara și-a obținut independența față de Imperiul Otoman, alături de Serbia și Muntenegru. Pe 4/16 aprilie 1877, România și Imperiul Rus au semnat la București un tratat care permitea trupelor ruse să traverseze teritoriul țării în drumul spre Balcani, cu condiția respectării integrității teritoriale a României.

Inițial, până târziu în 1877, Rusia nu a dorit intrarea României în război, nevrând ca aceasta să participe la tratatele de pace pentru împărțirea teritoriilor, însă rușii s-au lovit de o puternică rezistență, suferind pierderi grele în asalturi repetate, și neputând înainta în Balcani dincolo de trupele (40.000 de soldați) conduse de Osman Pașa, care se cantonaseră în cetatea Plevna.

Marele cartier general român a hotărât pe 11 iulie să răspundă cererilor rușilor și să faciliteze concentrarea de trupe țariste la Plevna prin trimiterea unei brigăzi de infanterie și a alteia de cavalerie la Nicopole. Pe 16 iulie, primele unități române au traversat Dunărea și controlul orașului Nicopole a fost preluat în întregime de români.

Ducele Nicolae a hotărât să atace cu toate forțele Plevna. Atacurile rușilor au fost respinse cu pierderi foarte mari de apărarea foarte hotărâtă a turcilor. Într-o telegramă cifrată, ducele Nicolae s-a adresat princepelui Carol I, cerându-i ajutorul: „Turcii, adunând cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fusiune, demonstrațiune și, dacă se poate, să treci Dunărea cu armata după cum dorești. Între Jiu și Corabia demonstrațiunea aceasta este neapărat necesară pentru înlesnirea mișcărilor mele.”

Principele Carol I a acceptat propunerea ducelui Nicolae să devină comandantul suprem al trupelor ruse și române de la Plevna. Condițiile de cooperare urmau să fie discute ulterior. În seara zilei de 19 iulie, noi unități române au traversat Dunărea, iar artileria de pe malul stâng al fluviului și-a intensificat bombardamentele. În plus, Armata Română a fost reorganizată pe 23 iulie în vederea îndeplinirii noilor sarcini. Astfel, a fost creată Armata de Operațiuni de sub comanda generalui Alexandru Cernat, (43.414 militari, 7.170 cai, 110 tunuri). Pentru apărarea frontierei dunărene a fost creat Corpul de observație 11.380 militari, 1.350 cai, 74 tunuri), iar milițiile din Oltenia au fost mobilizate.

În urma discuțiilor celor două părți, s-a hotărât ca la baza cooperării să fie pusă respectarea unității de comandă a armatei române, iar la Plevna să se constituie o singură grupare ruso-română numită „Armata de vest”, pusă sub comanda principelui Carol I. Până pe 25 august, trei divizii române s-au alăturat Armatei de vest. În această zi, consiliul de război aliat a hotărât ca să fie lansat un al treilea asalt asupra Plevnei pe 30 august 1877.

Fortificațiile de la Plevna ocupau o poziție strategică extrem de importantă. Aici se încrucișau mai multe căi de comunicație importante care legau Nicopole, Rusciuk, Sofia, Tîrnovo și Plovdiv. Asalturile Armatei de vest s-au desfășurat în condiții extrem de grele: în afara terenului accidentat, a fortificațiilor foarte puternice, serviciile de contrainformații nu obținuseră toate datele necesare despre plasarea în teren a redutelor otomane. La sfârșitul primei zile a celui de-al treilea asalt al Plevnei, singurul câștig a fost ocuparea redutei Grivița 1 de către români.

Consiliul de război din 1 septembrie a tras învățămintele necesare din eșecul celui de-al treilea atac al Plevnei. La acest consiliu au participat, pe lângă principele Carol I, țarul Alexandru, marele duce Nicolae, ministrul rus de război și o serie de generali ruși. S-a hotărât să se înceteze orice atac direct, în schimb urmând să se întărească încercuirea fortificațiilor otomane și împiedicarea aprovizionării celor asediați. Rusia urma, de asemenea, să aducă în zonă trupe proaspete. După două zile de lupte, fortificațiile de la Rahova au fost cucerite, această victorie fiind obținută cu participarea exclusivă a militarilor români.

Odată cu întărirea încercuirii Plevnei, situația trupelor otomane a devenit critică. Osman Pașa a refuzat oferta aliată de capitulare. În schimb, în condițiile crizei de muniție, alimente și furaje, comandamentul otoman a hotărât părăsirea Plevnei și retragerea spre Sofia. În noaptea de 27 – 28 noimebrie, otomanii au încercat să părăsească Plevna la adăpostul întunericului și ceței. Manevrele unei mase de aproximativ 50.000 de oameni (militari și civili care doreau să plece odată cu armata) nu au rămas neobservate. Românii au fost cei care au remarcat primii că otomanii au părăsit reduta Grivița 2. După acest moment, a urmat o avalanșă de evenimente, care a culminat cu capitularea necondiționată a lui Osman Pașa în fața colonelului Mihail Cerchez. Gruparea otomană care a capitulat în frunte cu Osman Pașa a mai numărat 10 generali, peste 130 de ofițeri superiori, 2.000 de ofițeri inferiori și aproximativ 40.000 de soldați. Au fost capturate peste 70 de tunuri și un mare număr de arme de infanterie.

Românii au avut, însă, și pierderi. Costul total, în bani, suportat de cetățenii României pentru participarea la război a fost estimat la 100 de milioane de lei aur.

La conferința de pace de la Berlin din 1878 s-a decis ca Rusia să-i recunoască României independența, să cedeze teritoriile Dobrogei și Deltei Dunării, inclusiv portul Constanța, și mica Insulă a Serpilor. În schimb, Rusia prelua județele din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad), care reintraseră în componența Moldovei după Războiul Crimeii prin prevederile Tratatului de la Paris din 1856. (România „Mică” a lui Alexandru Ioan Cuza cuprindea Țara Românească fără Dobrogea, precum și Moldova dintre Carpați și Prut și cele 3 județe din sudul Basarabiei, aflate actualmente în componența Ucrainei. Moldova dintre Prut și Nistru – Basarabia – fusese anexată de Imperiul Țarist la 1812, n.r.) Principele Carol I a fost profund nemulțumit de turnura nefavorabilă a negocierilor. Otto von Bismarck a reușit să-l convingă pe principe să accepte acest aranjament, care oferea noi oportunități României din punct de vedere economic datorită accesului la Marea Neagră și a controlului asupra traficului pe Dunăre. După obținerea independenței de stat la 1878, Mica Românie a fost proclamată Regat (monarhie constituțională) în 10 Mai 1881. Această formă de guvernământ a fost păstrată, indiferent de extinderea sau contracția teritorială a țării, fără întrerupere până la 30 decembrie 1947. La acea dată, forțat de noua conducere comunistă instalată la București cu sprijinul Moscovei, regele Mihai I a fost împins să abdice și să părăsească România, care a fost imediat proclamată „republică populară” și, ulterior, socialistă.

Pentru sugestii și informații, vă așteptăm în rubrica de comentarii a acestui articol sau cu un mesaj la redactia@cerulcodrulsiparaul.ro! Comentariile vor fi aprobate în decurs de câteva ore, ele sunt filtrate pentru a evita limbajul agresiv sau comportamentul de „troll”. În schimb, dezbaterea și ideile pluraliste sunt încurajate. Vă mulțumim pentru înțelegere!

One thought on “Independența României și eroii ei, omagiați la Plevna de Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *