Duminica a 16-a după Rusalii: Pilda Înmulțirii Talanților. Predica Părintelui Vasile Bîrzu din Sibiu
În duminica a 16-a după Rusalii, la Sfânta Liturghie oficiată în bisericile ortodoxe, este rânduit să se citească pilda înmulțirii talanților.
Apostolul:
„Fraților, fiind împreună-lucrători cu Hristos, vă îndemnăm să nu primiți în zadar harul lui Dumnezeu, căci zice: La vreme potrivită te-am ascultat și în ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii, nedând nicio sminteală întru nimic, ca să nu fie slujirea noastră defăimată, ci în toate înfățișându-ne pe noi înșine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temnițe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi, în curăție, în cunoștință, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefățarnică, în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptății cele de-a dreapta și cele de-a stânga, prin slavă și necinste, prin defăimare și laudă; ca niște amăgitori, deși iubitori de adevăr, ca niște necunoscuți, deși bine cunoscuți, ca fiind pe pragul morții, deși iată că trăim, ca niște pedepsiți, dar nu uciși, ca niște întristați, dar pururea bucurându-ne, ca niște săraci, dar pe mulți îmbogățind, ca unii care n-au nimic, dar toate le stăpânesc” (Ap. II Corinteni 6, 1-10).
Evanghelia:
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a dat pe mână avuția sa. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui, și a plecat. Îndată mergând, cel ce luase cinci talanți a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. De asemenea și cel cu doi a câștigat alți doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și a făcut socoteala cu ele. Și, apropiindu-se cel care luase cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, cinci talanți mi-ai dat, iată alți cinci talanți am câștigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă! Peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se și cel cu doi talanți, a zis: Doamne, doi talanți mi-ai dat, iată alți doi talanți am câștigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă! Peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi și cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am știut că ești om aspru, care seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat. De aceea, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău. Și răspunzând, stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană și leneșă, știai că secer unde n-am semănat și adun de unde n-am împrăștiat? Se cuvenea, deci, ca tu să dai banii Mei schimbătorilor de bani, și eu, venind, aș fi luat ce este al meu cu dobândă. Luați, deci, de la el talantul și dați-l celui care are zece talanți. Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncați-o în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Acestea zicând, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, să audă!” (Ev. Matei 25, 14-30)
Predica Părintelui Vasile Bîrzu, rostită de la amvonul Catedralei Mitropolitane din Sibiu:
„Căci tot celui ce are i se va mai da și celui ce i se pare că are și aceea i se va lua.
Iubiți credincioși, iată-ne punându-ni-se ca popas duhovnicesc pe acest drum spre nevoința Postului Mare această pildă deosebit de complexă pentru că Mântuitorul Iisus Hristos a căutat să aducă în Împărăția lui Dumnezeu omul, care este singura ființă care valorizează – mă rog, dintre cele create pe pământ. Bine-nțeles că și în Ceruri și îngerii și Împărăția lui Dumnezeu și Împărăția Cerurilor e structurată după valori, după modul cum se valorizează lucrurile.
Vedem pilda de astăzi, care am putea zice că fundamentează existența tipului de societate în care trăim – capitalismul -, vedem că ne invită la o mobilizare a noastră, a tuturor, pentru a lucra cu ceea ce avem fiecare. Dar, în același timp, voi încerca să vă arăt că lucrurile sunt puțin mai complexe și presupun grade de interpretare, chei de interpretare, perspective, astfel încât e și nu e așa.
Vă pun direct câteva întrebări: oare este Dumnezeu de acord cu schimbătorii de bani? Căci în psalmi se spune: am văzut camătă și dezbinare în cetate. Oare este Dumnezeu total stăpân pe cele din lume, atât timp cât i-a dat și omului stăpânire și libertate pentru a lucra cu cele din lume? Faptul că e condamnat cel ce a avut doar un talant și l-a îngropat ne dă de gândit că Dumnezeu cere oricum să lucrăm cu ceea ce ne este dat și, într-adevăr, cu cceea ce ne este dat, nu cu ceea ce este al nostru! Că al nostru nu e nimic. De aceea, să știți, dacă ați fost atenți la Apostolul care s-a citit, acolo vorbește despre conlucrarea noastră cu Dumnezeu pentru a lucra, pentru a câștiga nu alți talanți materiali, ci virtuți. E descrisă acolo o întreagă lume și arhitectură a virtuților pentru că acelea sunt valorile absolute.
Un talant să știți că era cantitatea de aur echivalentă unei amfore care atunci când o umpleai cu apă avea vreo 32 – 52 de kilograme. Mai e o pildă în care se spune despre cel care era dator cu 10.000 de talanți și cel care era dator cu 100 de dinari – o diferență enormă. 10.000 de talanți x 50 de kilograme vine 500.000, adică 500 de tone de aur. Puse la cursul valutar de acum, înmulțite cu 300 de lei cât o fi gramul de aur, e vorba de 500 de milioane de grame de aur. 500.000.000 x 300 = 150.000.000.000. Ne aflăm pe tărâmul miliardelor ș.a.m.d.
Pe de altă parte, dacă privim în perspectiva spiritualității autentic creștine, care ne cere să ne lepădăm de averi, cu siguranță nu intenția unui capitalism feroce cu schimbători de bani și cu competiții care să producă mai mult ca alții să consume cât mai mult din ceea ce produc cei care produc cel mai mult, nu aceasta a dorit Dumnezeu! Ci, ca să le explice evreilor – care erau legați de cele materiale și vedem că era întemeiat și la templu un exchange office pe care Mântuitorul îl dărâmă, dărâmă efectiv mesele schimbătorilor de bani. Mă rog, oarecum nu mai este de actualitate pentru că și în cetate, în toate orașele s-au cam închis aceste birouri de schimbat bani, se merge spre alt fel de bani.
Vedeți, din aceste argumente putem spune că Mântuitorul a vrut să le reveleze oamenilor că este necesară o valorizare și o diferențiere a lor, cum și există: nu toți oamenii sunt la fel, nu toți oamenii au aceleași daruri, nu toți oamenii știu să lucreze cu darurile pe care le au, moștenite de la genitorii lor, de la părinți, sunt oameni foarte geniali care sunt leneși; sunt oameni foarte vrednici, dar nu sunt curajoși și aceia nu rodesc – unii, din lene, alții, din lipsă de inițiativă, de corelare.
Trimiterea la schimbătorii de bani este trimiterea la oamenii care știu să te ajute, e trimiterea omului la cel care poate să-l ajute să valorizeze, pentru că valoarea nu stă într-o materie anume: nu aurul are valoare, omul dă valoare aurului sau oricărui alt metal sau obiect în funcție de cât îl interesează sau cum valorizează el. Știți cum au cumpărat coloniștii americani Manhattanul? Cu câteva oglinjoare date indienilor naivi: când o văzut indianul că se vede în oglindă, o zis „Uaaau!” și-o zis „Bine, tot terenul ăsta e al vostru!”. Cât or costat acele oglinjoare? Nu cred că or costat nici 50 – 100 de dolari la prețul de atunci și acuma ar fi și mai iefttine. Deci, vedeți, valoarea este dată de ce-i în capul omului și, de aceea, Dumnezeu cultivă o valoare, vrea ca oamenii să aibă, să existe o ierarhie a îngerilor așezați în preajma lui Dumnezeu în funcție de cât de mult pot să stea în comuniune. Relația dă valoarea!
Iar pilda de astăzi am putea-o tâlcui duhovnicește referindu-ne la modul cum omul se înțelege pe sine. Pilda se găsește în capitolul 25 de la Luca unde, mai-nainte, este pilda celor 5 fecioare înțelepte și a celor 5 fecioare fără minte. Dacă ne gândim: 5 fecioare. 5 talanți, am putea zice că Mântuitorul S-a referit la cele 5 simțuri, la cele 5 puteri sufletești – rațiune, voință, simțire plus puterea mintală plus mintea -, deci sunt tot felul de tâlcuiri. Cel cu doi talanți ar fi cel care se înțelege pe sine într-un mod piuțin mai simplu, iar cel cu un singur talant… știți echivalentul cuvântului „simplu” în limba slavă? Se traduce, simplu, cu „prost”. În latină se traduce cu „idiota”. Deci, omul simplu se vede nebăgat în seamă, se uită la el, vede că prea multe nu-s de el și zice că nu-i de nici o valoare și, de aceea, nu se pune în relație, nici nu-l bagă alții în seamă și rămâne simplu și nu înmulțește nimic în viața lui pentru că stă izolat, e marginalizat.
Evanghelia aceasta vrea: ca omul să se pună în comuniune pentru că Dumnezeu este comuniune de persoane și din comuniunea celor 3 Persoane izvorăște plusul de Ființă întocmai cum în capitalism din punerea în comun a capitalului izvorăște plus-valoarea. Dumnezeu este și economist, între altele. Și să știți că, trebuie să vorbim realist, Dumnezeu nu este împotriva sclavagismului în mod direct pentru că omul, dacă se păstrează simplu și în izolarea lui, nu-și dezvoltă calități și puteri în el și este ca un sclav, chiar dacă el zice că e liber: începe să comunice cu părțile lui păcătoase și dezvoltă patimi și adicții și circumscrieri la propriul eu bolnav de e bun de dus la Psihiatrie.
Deci, să înțelegeți că Dumnezeu ne vrea în comuniune: din comuniune, din relație izvorăște plus-valoarea și anume valoarea spirituală o caută Dumnezeu! Că pe toate celelalte, materiale, câte le vedeți în lume, și pământul pe care călcăm, Dumnezeu le-a dat și câte sunt în Cer tot Dumnezeu le-a dat. Sfântul Apostol Pavel spune foarte clar: ce ai, omule, tu al tău, pe care să-l fi creat tu, care să nu fie de la Dumnezeu? Gestul lui Alexandru cel Mare: a cerut generalilor săi să îl înmormânteze cu mâinile afară din coșciug ca să arate că nu ia nimic cu el. Nu venim cu nimic în mână! Venim, eventual, cu ce ne pun părinții, în funcție de cum și-au păstrat curată firea: o inteligență mai sclipitoare, un altruism care poate fi fatal dacă nu știi către cine să-l manifești, un curaj, o blândețe, o frumusețe. Astea sunt darurile cu care venim pe lume și acelea sunt rodul conlucrării părinților noștri și al conlucrării noastre, în continuare, cu Dumnezeu.
Să știți că mulți au luat și, oarecum, din perspectiva asta… ca să explic de ce e oarecum controversată această pildă complexă: oare chiar e vinovat cel care a îngropat talantul? Poporul român a dezgropat la aur din minele de-aici și ni l-au furat așa, printr-o șmechereală, și sunt în Anglia toate tonele de aur și noi tot săraci! Nu mai bine nu le dezgropam? Orice comoară îngropată poartă un blestem, o spune istoria destul de romanțată. Însă darurile spirituale dezgropate și puse în relație, în comuniune, acelea dezgroapă și cultivă și transformă, schimbă valori veșnice: valori relative în valori veșnice. Dacă vreți, din iadul ascezei, care pare grea, iadul smereniei, în Raiul harismelor lui Dumnezeu, a darurilor pe care ți le dă.
Pentru că așa, dacă gândim numai material, numai pe timpul lui Petru Cercel, dacă veți citi Dimitrie Drăghicescu, „Din psihologia poporului român”, vi se va spune că au orchestrat turcii împreună cu francezii și l-au pus pe Petru Cercel domnitor și au zburat din Țara Românească o sută de cai încărcați cu saci de aur. O sută de cai la 80 de kilograme să ducă așa, să nu fie prea deșălat, că drumu-i lung, ies vreo 8 tone de aur! Vedeți cât de relativ e? Și, atunci, e vina mea, ca popor, că am aceste valori? E vina poporului român că ține fiecare banii albi pentru zile negre la bancă și băncile ne învârt acei bani și-i folosesc împotriva ethos-ului nostru creștin, cultivă patimile și sponsorizează tot felul de grupări – să nu le spunem ca să nu facem discriminări, că parcă de ce avem minte, nu să facem discriminări, deosebiri? Dar nu trebuie să mai facem nici discriminări pentru că unii plătesc din banii pe care-i ține poporul român simplu, ăla care știe că are numai un talant, îl ține și el acolo că „bă, să am să dea de pomană pentru sufletul meu când oi muri!”. Dacă am înțelege în stil capitalist această pildă, poporul român ar fi vinovat că ține acei bani și nu-i învârte. Dar poporul român este un popor care a ieșit în civilizație de doar 200 de ani. Poporul evreu în Egipt și în Babilon știau ăia conceptul de bursă, cu 2000 de ani înainte de a Se întrupa Mântuitorul Iisus Hristos pe pământ!
Așa că, vedeți, sunt circumstanțe atenuante, dar trebuie să înțelegem valoarea absolută a virtuții pentru că pentru Împărăția Cerurilor trăim, nu pentru a face averi, bani, a ne sparge în figuri, în concedii, în lux, în câte și mai câte, a lăsa moștenire nepoților mult, ca să nu mai aibă nevoie să muncească și să crească niște loaze puturoase care nu se pot nici măcar îngriji! Deci, aveți grijă cum cheltuiți agonisita și aveți, mai ales, grijă cum cultivați darurile lui Dumnezeu, înțelepciunea care v-a fost dată! Cultivați această înțelepciune!
Dacă ați vrea să ne ridicăm ca popor, nu banii ne lipssesc! Ce ne lipsește e comuniunea, împreuna-sfătuire unii cu alții, între generații, depășiți distanța între generații, faceți-i pe copii să vă asculte și să preia ștafeta la ce-ați făcut dumneavoastră, nu să-și zică: eu mă duc, mă văd în Occident mare sclav la o multinațională! Atunci se va îmbogăți poporul! Nici meritocrația ca popor nu e (suficientă) pentru că consideră meritul ca fiind în om autonom, or valorile stau sau cad împreună cu Dumnezeu! Dacă ești cu Dumnezeu împreună de acolo izvorăsc toate calitățile personale ale unui om: puterea de a sta în comuniune, blândețea, îngăduința, vorba înțeleaptă, priceperea, altruismul, dorința de bine, râvna și toate câte le enumeră atât de frumos, că Sfântul Apostol Pavel vorbește și despre armele dreptății și de-a dreapta și de-a stânga. E o realitate complexă, adică armele dreptății nu-s doar la dreapta: poți să faci dreptate și folosind acțiuni care par inițial strâmbe și nedrepte. De aceea trebuie judecată duhovnicească! Din păcate, lumea trăiește cu valoarea absolută a unor hârtii tipărite pe care le consideră valoare absolută, trăiește într-o manipulare, pentru bani își vinde omul și suflertul”, a explicat Pr. Prof. Vasile Bîrzu în predica rostită duminică, 11 februarie 2024, la Catedrala Mitropolitană din Sibiu.
VIDEO:
De interes, pe teme similare:
One thought on “Duminica a 16-a după Rusalii: Pilda Înmulțirii Talanților. Predica Părintelui Vasile Bîrzu din Sibiu”