Cerul, Codrul și Pârăul

Duminica a 5-a după Rusalii: Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei. Să vă uniți cu toată inima voastră cu Hristos! Să umpleți vasul trupului vostru cu Duhul Sfânt, cu puterea și Cuvântul lui Dumnezeu! Predica părintelui Vasile Bîrzu de la Catedrala Mitropolitană din Sibiu

17 iulie, 202218 iulie, 2022 vlad

În duminica a V-a după Rusalii, a Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea Ecumenic, în cadrul Sfintei Liturghii din bisericile ortodoxe este rânduit să se citească un pasaj din Evanghelia după Matei, capitolul al VIII-lea, despre vindecarea de către Domnul nostru Iisus Hristos a celor doi demonizați din ținutul Gadarei.

Apostol:

„Fiule Tit, vrednic de crezare este cuvântul şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie, pentru ca aceia care au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguieşte-te să vii la mine la Nicopole, întrucât acolo m-am hotărât să iernez. Pe Zenas, cunoscătorul de lege, şi pe Apolo trimite-i mai înainte, cu bună grijă, ca nimic să nu le lipsească. Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile bune, spre treburile cele de neapărată nevoie, ca ei să nu fie fără de roadă. Te îmbrăţişează toţi care sunt cu mine. Îmbrăţişează pe cei ce ne iubesc, întru credinţă. Harul fie cu voi cu toţi! Amin” (Ap. Tit 3, 8-15).

„Fraţilor, bunăvoinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru Israel, este spre mântuire. Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoştinţă. Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu ei nu s-au supus. Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede. Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, că: „Omul care o va îndeplini va trăi prin ea”. Iar dreptatea din credinţă grăieşte aşa: „Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer?”, ca adică să coboare pe Hristos! Sau: „Cine se va coborî întru adânc?”, ca să ridice pe Hristos din morţi! Dar ce zice Scriptura? „Aproape este de tine cuvântul, în gura ta şi în inima ta”, – adică cuvântul credinţei pe care-l propovăduim. Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” (Romani 10, 1-10).

Evanghelie:

„În vremea aceea Iisus, ridicându-Și ochii către cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. Și acum, preaslăvește-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai Tăi. Și toate ale Mele sunt ale Tale și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine și pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă deplină în ei” (Ev. Ioan 17, 1-13).

„Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi, iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi, iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa” (Ev. Matei 8, 28-34; 9,1).

Tâlcuirea părintelui protos. as. dr. Vasile Bîrzu:

„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!

Părinte, voiesc ca toți cei pe care Mi i-ai dat să fie întru Împărția Ta!

Preacucernici părinți, iubiți credincioși. Iată-ne în această duminică de după pogorârea Duhului Sfânt îndemnați încă o dată să învățăm taina îndumnezeirii, pentru că de aceea a pogorât Duhul Sfânt, de aceea S-a rugat Mântuitorul Iisus Hristos, așa cum ne arată Evanghelia de astăzi, ca toți să fie una, precum Eu, Fiul, întru Tine și Tu, Părinte, întru Mine. Adică Unirea după ființă din sânul Sfintei Treimi să se transmită în Unire după Har în întreg neamul omenesc, pentru ca toți fiii lui Dumnezeu să fie uniți în Dumnezeu și creația să-și păstreze unitatea.

Lumină și lume

Vedeți, la Dumnezeu toate sunt una pentru că, dintru început, lumea a fost în gândul lui Dumnezeu și a fost manifestarea acelui cuvânt dintru început: Să fie lumină! Este o legătură, mai ales în limba română, între „lumină” și „lume”. Lumea este rodul Luminii. Dar această mare taină a unirii firilor, pe care sfinții părinți adunați la cel de-al patrulea sinod ecumenic au deslușit-o, e greu să fie expusă, înțeleasă, să fie făcută cunoscută oamenilor. Mai degrabă se trăiește de cine se trăiește, cine se transpune.

Spune-mi cu cine te unești ca să-ți spun ce ești!

Și, de aceea, întotdeauna, de-a lungul anilor bisericești, această duminică a sfinților părinți de la de la al patrulea sinod ecumenic este însoțită cu această evanghelie ce s-a citit, de asemenea, astăzi: a celor doi demonizați. Pentru că, ce să facem, în lume noi, oamenii căzuți, le înțelegem pe cele dumnezeiești pătimindu-le pe cele rele. Dacă cei doi din evanghelia de astăzi n-au reușit să se unească cu Dumnezeu, au reușit să se unească tot cu o fire spirituală, dar căzută. Și vedem în cele ce se întâmplă, în minunea pe care o săvârșește Mântuitorul Iisus Hristos, o vindecare deopotrivă a celor doi oameni, a firii omenești, pentru că minunile pe care le-a săvârșit Mântuitorul Iisus Hristos asupra diferiților oameni bolnavi (orbi, șchiopi, demonizați) sunt minuni săvârșite asupra firii omenești, care îmbogățesc firea omenească prin lucrările pe care le săvârșește Mântuitorul Iisus Hristos asupra acestei firi omemești.

Restaurarea firii omenești, minune atât individuală, cât și societală

Dar, mai departe, vindecă, de asemenea și societatea iudeilor – care călca anumite porunci ale Legii, nu plinea dreptatea cea de sub Lege -, pentru a le arăta oamenilor ce se întâmplă și pentru a ne arăta nouă, peste secole, câteva înțelesuri despre modul cum se unește firea divină cu firea umană, firea trupească, cu firea spirituală.

Ce e un duh (rău)?

Cei doi demonizați, oare cum or fi ajuns ei doi? Erau atât de posedați – în alte variante ale aceleiași minuni ni se spune că era o legiune (de demoni în ei, n.r.), adică mii de diavoli erau în acei oameni. Vedeți, ce e, în cele din urmă un duh? Pe plan sufletesc, putem spune că e o stare de spirit; dar ce este un duh de sine stătător? O entitate care te posedă, care nu-ți aparține ție, n-o stăpânești tu, ci ea te stăpânește pe tine! Nu reușim să ne înțelegem bine nici în familie, cu două – trei persoane, d-apoi când casa sufletului nostru ajunge să fie bântuită de mii – legiuni – de demoni! Cam aceasta era în sufletul acelor (doi) bântuiți (de demoni): era iadul, iadul înfricoșător! Acei oameni nu-și mai aparțineau lor, iar Mântuitorul cucerește aceste cetăți ale sufletelor lor, vedem cu câtă putere diavolii se înspăimântă când Îl văd pe Însuși Fiul lui Dumnezeu: „Ce-ai cu noi, ai venit mai înainte (de vreme) să ne chinuiești? Și pleacă simțind prezența Lui, prezența Mântuitorului, cer să se ducă (într-o turmă de porci) ca să plinească tot legea pe care Dumnezeu o dăduse poporului ales, anume să nu mănânce din carne de porc.

Este porcul un animal necurat?

Și aici putem înțelege multe, pentru că ne spune Sfântul Apostol Petru în Faptele Apostolilor că Dumnezeu a curățit toate, sălășluindu-Se în firea omenească prin moartea și Învierea Sa și prin botezul la care noi suntem invitați și, de aceea, noi putem să consumăm (și carne de porc) pentru că firea Dumnezeirii prezentă în noi, firea lui Hristos prezentă în noi ne face mai puternici decât, știu eu, stările spirituale induse pe cale umorală prin carnea diferitelor animale – dar, dacă avem într-adevăr credință! Vedem un puhoi de mari naturiști – și nu că ar fi rău naturismul, să mănânce oamenii mai dietetic -, dar să știți că noi avem altă putere în noi, puterea lui Hristos, dacă credem, așa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel în epistola care s-a citit, dacă mărturism cu gura și credem cu inima că Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu este în noi lucrător.

O vindecare de boală și o vindecare de sclavie

Și dacă, în Evanghelia de săptămâna trecută, Mântuitorul a vindecat pe sluga sutașului, care era un sclav, și i-a dat pildă de cum Dumnezeu este medic la distanță, căci n-a intrat în casa acelui sutaș, și l-a vindecat, dar a vindecat, totodată, și sclavagismul care exista în societatea romană, pentru că acea slugă a sutașului, a căpitanului roman era sclav, pentru care vedem că acest căpitan se roagă: ținea atât de mult la el și pentru acea iubire îl vindecă Dumnezeu.

Iisus Hristos, doctor al firii omenești și al societății omenești

Deci, dacă vedem că Mântuitorul Iisus Hristos Se arată ca doctor al firii omenești și și al societății omenești, pentru că vindecă de sclavagism lumea, același lucru îl vedem și astăzi, vindecând acești doi demonizați, împărtășindu-le puterea Sa exorcizatoare, puterea Sa care alungă diavolii. În alte variante ale pericopei evanghelice ce descrie această întâlnire cu gadarenii, se spune că aceștia (demonizații exorcizați, n.r.) erau limpezi la cap, într-o altă variantă, unul singur a vrut să-L urmeze ca propovăduitor. Îi vindecă pe acești doi și ne arată și nouă puterea, teurgia, lucrarea dumnezeiască asupra firii omenești pe care o săvârșește Mântuitorul ca adevărat medic al firii omenești.

Medicina harică și ontologică

Medicina pe care o practica Mântuitorul Iisus Hristos este o medicină harică și ontologică, adică întâlnirea firii omenești din oamenii căzuți cu Însuși Prototipul firii omenești, luate de Mântuitorul Iisus Hristos din Fecioara Maria, împreunând Logosul divin, unindu-Se El ca Logos divin cu trupul luat din Fecioara Maria. Acest Prototip al firii omenești transmitea instant, să spun așa, energiile și desăvârșea pe cele neîmplinite încă. Prin aceasta vindeca Mântuitorul și a vindecat și ne-a lăsat nouă prin opera lui mântuitoare o fire omenească înălțată, pentru că a transmis, de fiecare dată când săvârșea o asemenea minune, energii dumnezeiești restauratoare ale firii.

Dumnezeu a unit neamul omenesc cu Sine

Iar firea omenească să știți că nu e numai firea omenească, știu eu, din fiecare dintre noi: avem un ethos comun uman, avem o energie a firii noastre care ne unește pe toți. Dumnezeu a întărit acest, să spun, plan energetic, această noosferă a firii omenești, pentru că unirea firilor se realizează la nivelul inimii, la nivelul nous-ului, și există o sferă a energiei fiecărei specii. Iar specia umană are aceste energii, acest plan energetic unit cu Dumnezeu. Prin aceasta, Dumnezeu a unit neamul omenesc din nou cu Sine. Îngerii, privind la această minunată lucrare – pentru că numai Dumnezeu putea să unească firea omenească cu Sine, ca să-i transmită ce e mai bun. Până atunci ce se întâmplase? Se băgaseră și îngerii căzuți să unească pe diferiți oameni cu ei, cum îi vedem pe acești demonizați. Și se mai întâmplă și acuma: se mai duc unii după vrăjitori…

Cum se realizează stăpânirea demonică?

Stăpânirea demonică, să știți, se realizează, pe de o parte, pe planul lucrărilor demonice, care pot fi vrăjitorii, pot fi diferite contacte, discuții, incantații, invocări. Și Dimitrie Cantemir spune, în Descriptio Moldaviae, că românii de prin Moldova știau multe nume de zei pe care nu-i mai știa nimeni, de prin mitologia paleolitică. Tocmai aicea e lucrarea lui Dumnezeu, că nu vrea să mai știm de tot felul de îngeri care, dacă medităm mai mult asupra unor alte texte, n-au reușit să mântuiască pe oameni, ci, dimpotrivă, au fost și ei trași într-un mod de comuniune păcătos – dar ăsta e alt capitol, mai ezoteric.

Hristos, arhetip al firii omenești

Hristos vine ca arhetip al firii omenești, Se dăruiește pe Sine pentru a uni întreg neamul omenesc în Trupul Său pnevmatic, în Duhul Său pe Care Îl trimite asupra lumii și, prin aceasta, îndreaptă pe fiecare om, salvează. Cuvântul „a salva” vine de la „sotiria”, care, în greacă, înseamnă și „a vindeca”. Vedem în Evanghelia de săptămâna trecută că Însuși Mântuitorul Se uimește de credința sutașului. „A uimi” înseamnă verbul „tavmazo”, de aicea vine în română „tămăduire”. Hristos vindecă firea omenească, dar trebuie și omul să se trasnpună, să se uimească, să se mire, să se deschidă ca să primească pe Hristos în inima Sa. Nu vrea să-L primească, stă în lumea lui, în deșertăciunile materiale, și ratează comuniunea cu Ce e Cel mai Bun, adică Arhetipul firii umane, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, Care a coborât în lume pentru a ne ridica la Cer.

Tip și Arhetip

Am descris această perspectivă spirituală, ontologică, harică pentru a vă îndemna să vă alipiți cu toată inima de Hristos, Care este adevăratul medic, Care împărtășește ontologic, haric, din arhetipul… știți ce înseamnă arhetipul? Înseamnă ceea ce este original și fără nici o modificare. Pe timpul comunismului, cine imprima un disc la Casa de Discuri, discul-machetă se imprima pe un material mult mai fiabil, mult mai desăvârșit decât acele discuri de vinilin (pe care le cumpăram noi ulterior, n.r.), pentru că ăla trebuia să se păstreze și după el trebuia să se facă toate multiplicările. Cam aceasta este Hristos față de firea omenească. Omul, când merge, se rătăcește în lume și pierde bogăția, ca Fiul Risipitor, iar termenul pentru „bogăție” este „oussia”, adică ființa. Își risipește ființa. O risipește deliberat, căutând să transmită viață, ființă, în generația următoare. Însă suntem chemați să umplem acest vas al trupului nostru cu Duhul Sfânt, cu puterea lui Dumnezeu, cu cuvântul lui Dumnezeu, cu rațiunile Lui divine.

Forma pe care ne-o propune Hristos și „reforma” pe care ne-o impune lumea fără de Hristos

Ca vindecător, ca doctor, Hristos ne împărtășește, ne vindecă și ne îndumnezeiește. Aduce, înalță firea omenească la adevărata ei menire. Aceasta este esența teologiei și de aceea păzește Dumnezeu Biserica, ca instituție care să ofere această șansă omenirii. Dacă oamenii nu înțeleg și nu sunt preocupați de asta și vor să se unească cu altceva și îmbățișează alte duhuri – duhul reformei generale a lumii, că trăim într-o reformă și o revoluție continuă. Nu vrea să ia lumea forma lui Hristos și fiecare dintre noi să ne formăm după modelul lui Hristos? Nu este vina lui Dumnezeu! S-ar putea să prindem duhuri străine, să ajungem la demonizare din prea multă încredere în știință.

Știința, o falsă mântuitoare. Medicina, deturnată de escroci

Spunea Dostoievski într-unul dintre romanele sale cum percepeau ei atunci la 1800 și ceva Știința ca „această mântuitoare” și Tehnologia ca „slujitoare a ei care, iată, ușurează munca omului”. Atenție! Omul este chemat să se formeze după modelul lui Hristos, nu să-și rătăcească mintea după toate științele și toate falsele înțelepciuni! Dacă nu înțelegeți încă falsitatea din medicina actuală, care, de când a început să se nască la 1820 au pus mâna pe ea câțiva escroci și au format în cascadă generații de medici care aplică doar protocoale, fără să mai aibă discernământ și aplică scheme de tratament și vaccinuri concepute în America pentru o întreagă lume (fiecare popor are particularitățile sale genetice, nu există un tratament genetic universal, n.r.), hai să fim serioși! Înseamnă că nu v-ați trezit, înseamnă că nu știți pe ce lume trăiți, înseamnă că nu știți că mai există și dracul, că și diavolul are „sinagoga” lui, că și ei au un plan și o desfășurare și că sunt îngăduiți și ei să ispitească, așa cum a fost îngăduit și șarpele în Eden să îl verifice pe Adam dacă a înțeles bine porunca lui Dumnezeu ș.a.m.d.

Adevărata cunoaștere teologică este cea salvatoare

N-aveți o cunoaștere teologică profundă. Vă îndemn să vi-o însușiți, că este salvatoare! Faceți mișcări greșite, sunt destule prăpăstii prin preajmă și, în loc de a cădea în brațele lui Hristos, cădeți în false comuniuni, ajungeți bântuiți, demonizați, închipuiți, cu copiii care îmbrățișează tot felul de ideologii, cu generații de „fulgi de zăpadă” (snowflakes) la care nu poți să le spui nimic că, vai, se simt topiți un simplu cuvânt de mustrare dacă li-l adresezi. Și lumea se stinge, se blochează, pentru că lumea a fost lăsată și omul a fost lăsat să fie pus la încercare: generații de transgenderi, generații de toate… felurile! Confuzie totală!

Pentru ca toți să fie una

Hristos a venit ca toți să fie una. Și nu va lăsa, chiar dacă sunt tot felul de voci ale neognosticilor care umplu rețelele de socializare și sunt supărați și pe Hristos și pe Iahve că nu intervine în istorie ș.a.m.d. Nu intervine pentru că lasă ca omul să le trăiască pe toate aici, pe pământ, ca să știe care sunt dimensiunile adevărate ale răutății și care-s dimensiunile adevărate ale puterii lui Dumnezeu și care-s dimensiunile adevărate ale îndumnezeirii. Să luăm aminte! Hristos ne vindecă, dar trebuie să credem în El. Credem în altceva? Prosohi prosefi – unde ai atenția, acolo este rugăciunea. Ești atent în altă parte? Te rătăcești și nu ești polarizat unde trebuie, ești deconectat din rețea și drum bun, cale bătută!

Cum vom fi aflați la venirea Domnului?

Vedeți că se precipită lucrurile în istorie și pe fiecare cum ne va găsi, așa ne va lua! Trupul este o pecete pentru existența noastră veșnică, este garanția existenței noastre unice, căci, altfel, suntem ca duhurile: energie împletită cu informație pe care poți să o împletești cum vrei. Dar trupul, și de aceea Hristos a înviat cu trupul, pentru a ne dărui îndumnezeirea într-un trup unic ca să fim un ipostas unic al lui Hristos! Aceasta este ceea ce au vrut să ne învețe sfinții părinți la Sinodul al IV-lea Ecumenic: Taina îndumnezeirii omului! Amin.

VIDEO: (între ora 2:39:40 și 3:07:05)