Sfânta Parascheva, sărbătorită la parohia din Sibiu care-i poartă hramul. DE CE SE CINSTESC MOAȘTELE SFINȚILOR

Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași: „Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că, luând Crucea, ai urmat lui Hristos și, lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău”.

Citiți și: Mitropolitul Ardealului și-a aniversat cei 75 de ani de viață liturghisind în catedrala din Sibiu. Aceleași urări pe care mi le transmiteți mie vreau să vi le întorc înapoi, le-a spus ÎPS Laurențiu Streza celor prezenți. VIDEO

Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva

Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva

Imn-acatist închinat Sfintei Cuvioase Parascheva

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi (1)

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva (2)

Viața Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași (14 octombrie)

„Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivata din Tracia, nu departe de Constantinopol, și a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Părinții ei erau oameni evlavioși și înstăriți, care, în afară de Sfânta Parascheva, au mai avut un fiu, Eftimie, care avea să fie mai târziu episcop al Maditului și Sfânt Ierarh izvorâtor de mir (pomenit la 5 mai). Tatăl lor, pe nume Nichita, a murit pe când copiii aveau doar câțiva ani, iar mama lor, al cărei nume nu s-a păstrat, s-a îngrijit să le dea o bună creștere, în frica de Dumnezeu și în deprinderea faptelor bune creștinești, dar mai ales în deprinderea rugăciunii, a postului și a milosteniei.

Odată, pe când avea 10 ani, a auzit cuvintele Domnului spuse tânărului bogat: „Mergi, vinde averile tale, apoi vino de urmează Mie!” (cf. Matei 19,21). Fericita a ascultat aceste cuvinte ca pe o chemare a lui Dumnezeu, sporindu-și râvna pentru rugăciune, privegheri, milostenie și nevoință. Nu o dată Sfânta a dat săracilor hainele sale cele bune, îmbrăcând hainele ponosite ale acelora, iar odată a dat ca milostenie chiar cruciulița de aur pe care o purta la piept, înlocuind-o cu una de lemn. Certată de mama sa, fericita a răspuns că sfânta cruce este semnul dragostei lui Hristos pentru oameni și a socotit că o poate da milostenie din dragoste față de semeni, după porunca lui Hristos.

La vârsta de 15 ani, după trecerea la Domnul a evlavioasei sale mame, ca una ce avea dorința de a se retrage din lume și de a trăi în singurătate, aproape de Domnul, Sfânta a înțeles că, pentru ea, a venit vremea să lase toate și să urmeze Mântuitorului. Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva și-a dăruit săracilor partea ei de moștenire și a mers la Constantinopol, să se închine moaștelor Sfinților și să caute povățuire duhovnicească. De acolo a mers la o mănăstire închinată Născătoarei de Dumnezeu, în Heracleea Pontului, unde a rămas vreme de 5 ani, ducând o viață aspră, la anii tinereții ei, după rânduiala monahiilor, apoi a plecat la Ierusalim, ca să se închine Sfintelor Locuri. Deci, văzând, cu mare mulțumire sufletească, acele Sfinte Locuri binecuvântate de pașii Mântuitorului, a mers cu bucurie în pustia Iordanului și, aflând o mănăstire de fecioare, a intrat acolo și cânta necontenit laude lui Dumnezeu, vărsând râuri de lacrimi, că o stăpânea o nesfârșită dragoste de Mirele Hristos și i se dăruise culmea virtuților pustnicești, smerita cugetare.

Deci, după o vreme, a venit îngerul Domnului și i-a zis: „Să lași pustiul și să te întorci în patria ta, că acolo se cuvine să-ți dai trupul pământului”. Și, înțelegând Cuvioasa că porunca este de la Dumnezeu și că viața ei este scurtă, a lăsat fără voie pustiul și, venind în împărăteasca cetate, Constantinopolul, a intrat în biserica cea preafrumoasă a Sfintei Sofii, apoi în biserica Vlaherne a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a dat laudă lui Dumnezeu că i-a ajutat să-I slujească Lui cu dreaptă credință.

Cuvioasa Parascheva, care avea pe atunci doar 25 de ani, s-a întors în patria sa, așezându-se, ca o străină, lângă biserica Sfinților Apostoli din satul Calicratia, sat vecin cu Epivata natală. Și, viețuind acolo încă 2 ani, rugându-se pentru sine și pentru toată lumea, și-a dat obștescul sfârșit în mâinile preaiubitului ei Mire, Iisus Hristos Cel Viu, iar trupul ei a fost îngropat lângă biserică.

Și, trecând vreme de mulți ani, un corăbier a fost înmormântat lângă sfântul ei trup, iar Cuvioasa s-a arătat în vedenie mai multor credincioși, cerându-le să scoată din pământ sfintele ei moaște. Și, fiind scoase din mormânt moaștele cele întregi și bine mirositoare ale Sfintei, Dumnezeu le-a proslăvit cu faceri de minuni. Că bolnavii și îndrăciții dobândeau tămăduire, atingându-se de sfintele ei moaște.

În anul 1235, moaștele Sfintei au fost luate de împăratul Ioan Asan al II-lea, al românilor și bulgarilor (1218 – 1241), și au fost așezate cu cinste la Târnovo. Mai târziu, în anul 1393, au fost strămutate la Belgrad, și, apoi, în 1521, au fost aduse la Constantinopol, la biserica Patriarhiei. Aceste moaște, mai pe urmă, le-a adus voievodul Vasile Lupu (1634 – 1653) din Constantinopol la Iași, în Moldova, la minunata lui ctitorie, Mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi, în anul 1641. Sfintele moaște au fost dăruite Moldovei de patriarhul Constantinopolului Partenie I (1639 – 1644), ca recunoștință pentru dărnicia domnitorului Vasile Lupu, care plătise toate datoriile Patriarhiei ecumenice. Astăzi, moaștele Sfintei Parascheva se află în Catedrala Mitropolitană din Iași.

Întrucât Sfânta Cuvioasă Parascheva este grabnic-ajutătoare și mult-folositoare, credincioșii ortodocși, mai ales românii, bulgarii, sârbii și grecii, o cinstesc cu multă evlavie.

Pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre, mult-milostivei Parascheva, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi! Amin.” (extras din „Viața, Acatistul și Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași”, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013)

„Moaștele sfinților, anticiparea incoruptibilității trupurilor înviate și îndumnezeite, din veacul viitor

Biserica cinstește și moaștele sfinților, cinstindu-i prin aceasta pe ei înșiși, întrucât oamenii se pun și prin ele în legătură cu ei. Faptul menținerii osemintelor lor în stare de incoruptibilitate este o arvună a viitoarei incoruptibilități a trupurilor întregi după înviere și după deplina lor îndumnezeire. Ele se mențin incoruptibile pentru că în ele se menține o putere dumnezeiască din vremea când trupurile lor erau unite cu sufletul. Ba, mai mult, asupra lor se prelungește starea de îndumnezeire accentuată a sufletelor lor din starea actuală. Aceasta se datorește faptului că puterile sufletului și harul dumnezeiesc din el își prelungesc lucrarea și în trup, înfăptuind și în acesta o stare de sfințenie, cât timp sfântul trăiește pe pământ, și un fel de stare de incoruptibilitate după trecerea sufletului sfântului, prin moarte, la starea accentuată de îndumnezeire. Moaștele sunt, astfel, o anticipare a trupului pnevmatizat de după înviere.

Menținându-se incoruptibile, osemintele sfinților arată că sufletul personal al lor și harul Sfântului Duh din ei rămân mai departe într-o legătură cu trupurile lor.

De aceea, cei care se roagă lângă osemintele sfântului nu se adresează propriu-zis lor, ci persoanei lui. Cinstirea trece la persoană (…)

Biserica și credincioșii au convingerea că prin atingerea de moaște și prin rugăciuni adresate sfântului lângă moaștele lui se înfăptuiesc adeseori vindecări și alte fapte minunate … datorită energiilor dumnezeiești care, din persoanele celor reprezentați … și, în ultimă analiză, din Hristos, se prelungesc în … moaște.

Un temei pentru cinstirea moaștelor și al credinței în puterea ce iradiază din ele ni-l dă Sfânta Scriptură prin cazul învierii unui mort aruncat peste osemintele proorocului Elisei (IV Rregi 13, 21). Puterea dumnezeiască ce lucrează prin trupurile sfinților după moarte e o continuare, dar și o intensificare a puterii ce lucra prin trupurile lor cât erau în viață. Chiar umbra trupului lui Petru avea putere să vindece pe bolnavii peste care trecea (Fapte 5, 15). Iar alți bolnavi se vindecau prin atingerea de ștergarele care fuseseră folosite de Sfântul Apostol Pavel (Fapte 19, 11-12)”.

Pr. prof. Dumitru Stăniloae: „Teologia Dogmatică Ortodoxă”, vol. III, pag. 366 – 367, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010.

Câteva sute de sibieni au participat vineri, 14 octombrie 2022, la Sfânta Liturghie de hram de la Parohia Ortodoxă „CFR-Triaj” cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Fiind vorba de o biserică mică de cartier, ea a fost mai mult decât neîncăpătoare, dar credincioșii au putut asculta slujba la difuzoare din curtea însorită. După predică, tot poporul a înconjurat bisericuța, preoții înălțând rugăciuni pentru ctitorii așezământului și pentru toți cei prezenți, în timp ce consilierii au purtat o raclă cu veșmântul moaștelor Sfintei Parascheva de la Iași și o icoană mare cu aceeași Sfântă Vineri, iar corul a cântat Troparul Cuvioasei. Toți cei prezenți au fost apoi miruiți, au primit iconițe plastifiate, precum și un colac și un pahar de suc. Toate urările de bine, celor care poartă frumosul nume al Sfintei Parascheva!

Citiți și: Sfânta Parascheva de la Sibiu

Fotografiile și filmarea sunt realizate de trimisul special al redacției noastre. VIDEO de la înconjurarea bisericii:

3 thoughts on “Sfânta Parascheva, sărbătorită la parohia din Sibiu care-i poartă hramul. DE CE SE CINSTESC MOAȘTELE SFINȚILOR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *