21 noiembrie: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Prima sărbătoare cu dezlegare la pește din Postul Crăciunului
Trecând trei ani de la nașterea Preasfintei Fecioare, Sfinții Părinți Ioachim și Ana au dus-o pe Fecioară de la Nazaret la Ierusalim pentru a o închina slujirii lui Dumnezeu, potrivit făgăduinței lor de mai înainte. De la Nazaret la Ierusalim era cale de trei zile, dar, mergând pentru a împlini cele plăcute lui Dumnezeu, calea lor nu a fost anevoioasă. La Ierusalim s-au adunat multe rudenii de-ale părinților săi, pentru a se bucura împreună cu dânșii la acest praznic la care erau de față, în chip nevăzut, și îngerii cei dumnezeiești. În fruntea alaiului ce se îndrepta spre Templu se aflau fecioare purtând făclii aprinse în mâinile lor, urmate de Preasfânta Fecioară, având de o parte pe tatăl ei, iar, de cealaltă, pe maica sa. Fecioara a fost îmbrăcată cu veșminte slăvite, împărătești, și gătită cu podoabe vrednice de fiica împăratului și mireasa lui Dumnezeu (Psalmul 44: 13 – 15). În urma lor veneau multe rudenii și prieteni, purtând cu toții făclii aprinse. La intrarea în Templu erau cincisprezece trepte. Ioachim și Ana au pus-o pe Fecioară pe treapta cea dintâi, iar ea a fugit degrabă până la treapta cea mai de sus, unde a fost întâmpinată de Arhiereul Zaharia, cel ce avea să fie părintele Sfântului Ioan Botezătorul. Luând-o de mână, el a dus-o nu doar în Templu, ci în însăși Sfânta Sfintelor, locul cel mai sfânt dintre toate locurile cele sfinte, întru care nu intra nimeni niciodată, decât numai arhiereul o dată pe an.
Sfântul Teofilact al Ohridei spune că, în ceasul în care a dus-o pe Fecioară în locul cel mai sfânt al Templului, dincolo de al doilea văl, Zaharia „își ieșise din sine, fiind luminat de Dumnezeu”, căci nu se putea tâlcui altfel această faptă a sa.
Apoi, părinții Fecioarei Maria au adus jertfe lui Dumnezeu după rânduiala Legii, au luat binecuvântare de la preot și s-au întors la casa lor.
Preasfânta Fecioară a rămas în Templu nouă ani încheiați. Cât erau în viață, părinții săi o cercetau adesea, și mai vârtos Dreapta Ana. Când Dumnezeu i-a chemat la Sine pe dumnezeieștii părinți din lumea aceasta, Preasfânta Fecioară, rămânând orfană, nu a voit să iasă din Templu până la moartea sa, nici să se însoțească cu bărbat. Dar, pentru că aceasta era împotriva Legii și a obiceiului din Israel, după ce a ajuns în vârstă de doisprezece ani, ea a fost dată în grija Sfântului Iosif, rudenia sa din Nazaret. Sub chipul acesta de femeie logodită, ea și-a putut păzi fecioria, împlinindu-și astfel și dorirea sa, și rânduiala Legii, căci era lucru străin în Israel ca fecioarele să-și păzească fecioria lor până la sfârșitul vieții lor. Preasfânta Fecioară Maria a fost cea dintâi fecioară care a dus o astfel de viață sfințită, făcându-se pildă pentru miile și miile de bărbați și femei ai Bisericii lui Hristos, care și-au păzit fecioria urmând pilda ei.
Cântare de laudă la Sfinții Părinți Ioachim și Ana
Părinții Preasfintei Fecioare
Au dus-o pe fiică în Templul cel sfânt
Și, împlinindu-și făgăduința,
Au închinat-o Domnului lor.
Au dus la Templu pe Templul,
În cântările cele îngerești,
În cântările cele de bucurie
Aduse Fecioarei în veșmânt preacurat.
Fecioarele o petrec pe Fecioară
Cu cântări și făclii luminate,
Zaharia o poartă de mână
Către Sfânta Sfintelor
Și o aduce în Locul cel Sfânt,
Unde stă ascunsă înfricoșata taină.
Aici se află Chivotul Legii,
Aici stă sfeșnicul cel de aur,
Aici sălășluiesc toiagul și mana,
În locul ce ascunde tainele toate,
Aici e așezată Preacurata Fecioară –
Chivotul Tainic al lui Hristos Cel Viu.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, ed. Egumenița, 2010, pag. 680 – 681)
De interes, pe aceeași temă: