Adevărul „evenimentelor din decembrie” 1989 este unul singur: a fost o Revoluție! OPINIE Claudiu Iordache. VIDEO
„Am revăzut recent această emisiune. Despre Revoluția Română din Decembrie 1989! Ceea ce am spus atunci aș spune și astăzi. Pentru că Adevărul rămâne același, oricât timp ar trece peste el. Iar adevărul „evenimentelor din decembrie” este unul singur: a fost o Revoluție! A început în Timișoara în 16 decembrie, a crescut pe măsură ce flacăra ei se aprindea în mari orașe precum Lugoj, Arad, Cluj, Brașov, Sibiu, a fost reprimată sângeros, din ordinele directe ale dictatorului Nicolae Ceaușescu, de către cele trei armate de represiune ale acestuia: armata, miliția, securitatea, manifestanții pentru Libertate primind de la conducătorul drept și patriot al României bătăi, torturi, gloanțe, furturi de cadavre ce aveau să fie arse la crematoriu, a făcut public un program de revendicări prin Manifestul „A căzut tirania!” elaborat de Frontul Democratic Român, prima formă de organizare politică a Revoluției, înființat în Balconul Operei din Timișoara în 20 decembrie 1989 (cu dictatorul aflat încă la putere), precum și prin negocierile purtate cu reprezentanții lui Ceaușescu de către revoluționarii din clădirea județenei de partid, a culminat cu momentul ridicării Bucureștiului împotriva dictaturii, prin demonstrația din 21 decembrie, înăbușită în sânge de aceleași armate de represiune ale dictatorului Ceaușescu, și a proclamat libertatea de dictatură în dimineața zilei de 22 decembrie, în București, cu privirea ațintită pe elicopterul în care cei mai iubiți fii ai națiunii fugeau de mulțimea care le cerea socoteală pentru sângele vărsat, și pentru frig, și pentru foame, și pentru întuneric!
Aici a și murit Revoluția Română, în clipa izbânzii ei! Pentru că tot ce a venit mai apoi s-a chemat „preluarea puterii”, de către cei care așteptaseră, în umbră, să fie scoase castanele din jarul arzător cu palmele curate ale frumoșilor curajoși ai Revoluției! Nu s-a sfiit s-o recunoască tătucul Brucan: „A trecut trenul pe lângă peron și ne-am urcat și noi, din mers!” Și s-au înstăpânit pe locomotivă, și mai apoi pe trenul întreg, pentru că ei știau, ei erau singurii care știau ce să facă, și cum, noi n-am știut decât să ne strigăm bucuria de a trăi lumina libertății pentru care luptaserăm, pentru care suferiserăm, pentru care unii dintre noi muriseră, și o parte din noi odată cu ei, și în timp ce noi respiram liberi pentru prima dată în viața noastră, și ne plângeam martirii al căror sacrificiu ne redase demnitatea, ei, ceilalți, începuseră lupta pentru putere, în spatele perdelelor de fum pe care noi nu le-am văzut, și când le-am văzut nu le-am înțeles, și lupta lor pentru putere a continuat să secere vieți: Ceaușescu a luat peste 400 de vieți înainte de fi executat pentru crimele lui, iar cei care i-au preluat puterea sunt responsabili pentru curmarea a încă 700!
Revoluția Română din Decembrie 1989 a fost singura în care s-a vărsat sânge, în acel moment de schimbare istorică numit Anul 1989! Dar pentru că suntem un popor care nu-și iubește eroii și nu-și prețuiește valorile, după 30 de ani de la acele zile unice de istorie Revoluția e batjocorită ca „lovitură de stat”, Ceaușescu e plâns ca un erou al națiunii („ucis ca un câine în ziua de Crăciun”, jelesc cei cărora le e dor de el, uitând că înainte de a fi executat trimisese pe lumea cealaltă 400 de suflete nevinovate!), iar dintre cei responsabili de cele 700 de vieți luate după 22 decembrie, aproape nici unul nu a plătit – așa cum nu au plătit nici marii vinovați de lângă Ceaușescu pentru crimele comise între 16-22 decembrie 1989, așa cum nu a plătit nici un torționar, nici un activist, nici un om al partidului ori al securității, pentru crimele și distrugerile de care s-au făcut responsabili între 1945 și 1989!
Dar Adevărul rămâne același, oricât timp ar trece peste el. Iar adevărul „evenimentelor din decembrie” este unul singur: a fost o Revoluție! Revoluția Românilor din Decembrie 1989!
Cartea celor doi autori britanici a fost publicată în anul 1991, și prima ediție în limba română în 2004. Autorii au venit pe urmele Revoluției imediat cum s-a putut călători în siguranță, și au avut ocazia de a discuta cu persoane dintre cele mai diferite care au făcut parte din evenimentele Revoluției ori le-au analizat în lunile ce i-au urmat. Informațiile pe baza cărora a fost scrisă cartea au fost culese chiar atunci, când mormintele erau proaspete și gloanțele încă înfipte în zidurile clădirilor. După 30 de ani unele informații pot fi modificate, altele infirmate, dar cartea rămâne puternică prin chiar apropierea ei de acel moment zguduitor din istoria recentă a României, ca un martor al clipei. Iar între capitolele cărții, cel dedicat Timișoarei este deosebit de important, prin bogăția de detalii cu care sunt reconstituite zilele de foc ale Revoluției din Timișoara, din 16 până în 20 decembrie 1989!
„Dacă vă mai amintiți, între 16 și 22 decembrie 1989 în România au fost uciși 1104 oameni! Ar fi putut alcătui astăzi un orășel, ar fi putut avea copii, și-ar fi putut îngriji părinții, ar fi rămas vii în dragostea lor! După numai paisprezece ani, până și numele le-a amuțit în memoria noastră. Azi trăim fără ei ca și cum n-ar fi existat. I-am uitat ca și cum nu s-ar fi născut. De ce?
Au trecut de atunci 14 ani! De la „cea mai curajoasă și ucigașă revoluție anticomunistă, de la începuturile sale în eroica Timișoara, până la triumful ei în Piața Palatului” (Futura Publications). Martor la revoluția „bastioanelor” care a cuprins pe rând marile orașe ale României, am regăsit în cartea autorilor englezi seria gravelor interogații ce continuă să obsedeze generația noastră. De ce în celelalte revoluții, de catifea, ale estului, n-a trebuit să-și piardă viața nici o ființă omenească? Dar, mai ales, ce-a urmat celui mai mare carnagiu al Europei ultimilor 50 de ani?
Cartea de față este totodată o evocare și o restituire a meritelor celor ce au înfruntat Dictatura și au învins-o! Ea rostește numele adevărului unei revoluții investigate de conștiința a doi britanici, străini de patimile românești, un ziarist de la BBC și un parlamentar englez, investigație imparțială și amănunțită, convocând principalele personaje ale momentului 1989.
„Prăbușirea” („Downfall”) a lui Bob Wylie și George Galloway, dedicată poporului României, continuă să ne amintească, avertizându-ne totodată: Libertatea nu este un dar al istoriei! Este un trofeu al ei, dintre toate cel mai scump plătit! Un trofeu al sângelui nevinovat, vărsat atunci pe străzile României!”
Claudiu Iordache (prezentarea cărții „Prăbușirea” în 2008)
Nota Redacției: Prezenta opinie a fost publicată de revoluționarul Claudiu Iordache pe 15 decembrie 2020 pe profilul său de social media. Mai jos, puteți revedea emisiunea lui Marius Tucă din 10.03.2004 – Lansarea cărții „Prăbușirea. Ceaușeștii și Revoluția Română”: