Scrisoare către Moș Crăciun. Poezie de Ana-Maria Coja
De ce ești supărat pe mine?
Nu-mi amintesc să-ți fi greșit ceva!
Sunt doar un biet copil ce nu am tată
Și-aș vrea nespus ca să te rog ceva.
Eu știu că tu îndeplinești dorințe,
Copiilor ce sunt cuminți și buni,
Aș vrea să-ți cer, dacă e cu putință,
O pâine și dulceață de căpșuni.
Știi… Toți colegii mei pun pachețel
Cu o gustare, care mai de care,
Și povestesc ce bună e dulceața
Ce o servesc în pauza cea mare.
Eu n-am nimic, nici măcar un pesmet,
Să-mi pun în ghiozdănelul ponosit,
Stau într-un colț și spun o rugăciune,
Ce pot să fac? Așa mi-a fost ursit!
Ți-am scris an după an scrisori,
Le-am pus la Poștă fără plic,
Nu am avut bănuți să cumpăr timbru,
Cred că de asta nu primesc nimic.
Îți scriu și azi, poate primești scrisoarea
Și anul ăsta treci și pe la mine,
Cu pâine și dulceață de căpșuni,
Pe care, dacă vrei, o-mpart cu tine.
Să știi, n-am biscuiți, nici lapte cald,
Dar te aștept cu inima curată,
Pun o gutuie-n geam și-un bilețel
„Aicea stă fetița fără tată!”
De interes, pe subiecte conexe: