Mai-mult-ca-Georgescul
Nu, nu este un timp al gramaticii române. Este dilema care planează asupra loviturii din 6 decembrie, pornind de la o constatare simplă: dacă doar marginalizarea lui Georgescu era miza, puteau să lase turul doi și să măsluiască numărătoarea. A pățit-o Trump în ditamai America anilor 2020 și nu putea s-o pățească indezirabilul din Colonia România?
De ce au preferat să intervină cu crampoanele, anulând alegerile, când puteau să le desfășoare salvând aparențele și să iasă cine trebuie, nu cine nu trebuie? Miza e ceva mai mult decât Georgescu. Sunt două-trei posibilități:
1.Nici Lasconi nu era „cine trebuie”. Dar teza asta cade pentru că, dacă Sistemul era împotriva ei, n-o mai propulsa miraculos în turul doi, ci o trăgea pe dreapta la turul întâi.
2.Iohannis e „cine trebuie” – pentru stăpâni, nu pentru noi. Faptul că au aterizat la București două aeronave americane în decurs de o lună pentru a vorbi cu non-președintele României arată limpede că el e omul americanilor. Cel puțin al „Democraților” încă aflați la putere.
3.Iohannis e puntea către un nou scrutin prezidențial, când va ieși cu adevărat „cine trebuie”. Mi-e greu să cred, tot eu am spus că cine ne-a luat dreptul de vot nu ni l-a luat ca să ni-l dea înapoi mai târziu, la fel cum aceiași oameni ne-au luat libertatea de mișcare pentru „doar două săptămâni” care au devenit doi ani și puteau să mai fie, dacă nu apăreau refugiații ucraineni la graniță cu placa „nu puteți voi carantina cât putem noi emigra”.
Prin urmare, se pare că Iohannis e lămpașul Licuriciului. Un lămpaș în slujba țării – mă rog, a Statelor. În discursul lui de Anul Nou, pe lângă prostelile cu Schengen, democrație, Libertate, dreptate, solidaritate și unitate națională – ale căror garant e nimeni altul decât el, călcătorul de idealuri -, i-a mai scăpat o snoavă: că anul acesta va fi „extrem de important” pentru soarta generațiilor viitoare de români. Hopa, păi cum așa, în actualul scenariu gri-maroniu? Ce poate fi vârtos în marmeladă? Ei, de-aici rezultă că ne așteaptă un alt scenariu. Unul care să fie memorabil și pentru nepoții voștri. Ei, cam care-ar fi acela? Știți voi care. Tic-tac, bum-bum!
1. Lasconi ar fi putut usor sa fie cea care trebuie avand calitatile necesare adica nici un habar de ceva, incredere totala in „sfatuitori” si dorinta de parvenire. Cam sora geamana a Ursulei, o alta blonda inteligenta foc care a reusi sa lase un dezastru in urma ei in ministerele pe care le-a condus!
Nu era insa cea preconizată si cum probabil ce este sa se intample se va intampla pana in febroarie nu mai conteaza ca nu ne mai jucam de a dictatura!
2. Johannis este din grupul Ursulei trup si suflet pentru „cauza” capabili sa-si ucida neamul pentru a fi scarpinati intre urechi!
Ca e doar cine trebuie pentru democrati doar e posibil dar eu am mari indoieli ca republicanul Trump mai e cel care a fost! Daca da nu apuca la cascaval fiindca situatia nu-i mai permite sau cascavalul s-a impartit deja!
3. Din luna februarie incolo nu mai conteaza cine candideaza, cine numara, cine castiga, daca se va mai candida, numara, câștiga curând!