Manifestare de proporții la statuia lui Mihai Eminescu din parcul sibian Sub Arini, la împlinirea a 175 de ani de la nașterea scriitorului. FOTO/VIDEO exclusive

Aproximativ 100 de persoane au participat miercuri, 15 ianuarie 2025, la aniversarea a 175 de ani de la nașterea poetului, prozatorului și gazetarului Mihai Eminescu, în piațeta de la statuia acestuia din parcul sibian „Sub Arini”. Evenimentului cultural organizat de Comenduirea Garnizoanei Sibiu și Despărțământul Sibiu al Asociațiunii ASTRA i s-au adăugat Asociația Corpului Cadeților „Gl. mr. Nicolae Uscoi” din cadrul Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu, actori ai Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, membrii Cenaclului „ASTRA – George Topârceanu” din Sibiu, doi membri ai filialei sibiene a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, elevi, dascăli și bibliotecari de la 4 școli și licee din Sibiu, pasionați de cântat, recitat și spus povești (reținem momentul de „storytelling” improvizat în jurul basmului „Făt-Frumos din lacrimă” de doamna Doina Blaga, bibliotecară la Liceul Tehnologic „Avram Iancu” din Sibiu). De asemenea, au mai participat și reprezentanți ai Școlii Gimnaziale nr. 18 Sibiu, ai Liceului Tehnologic „Independența” Sibiu și ai Colegiului Național „Octavian Goga” Sibiu. (articolul continuă sub foto)

Printre buchetele de flori și coroanele depuse la bustul Poetului Nepereche am surprins și un bilet semnat de promoția din 1959 a Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. (articolul continuă sub foto)

Festivitatea a început cu intonarea imnului național „Deșteaptă-te, române!”, apoi a urmat o scurtă rugăciune făcută de preotul Constantin Necula, secondat de preotul militar Adrian Drăgușin. Au urmat apoi discursurile, recitările și cântările participanților civili și militari implicați. Cu toate că a fost soare și timp senin, frigul specific unei zile de mijloc de ianuarie și-a pus amprenta asupra celor care au dorit să asiste la întregul eveniment, care a durat 2 ore și 15 minute. O dovadă în plus că flacăra românismului este vie și în orașul de pe malurile Cibinului! (articolul continuă sub foto)

Sfatul Părintelui Necula: Românii să citească în fiecare zi un verset din Scriptură și un vers din Eminescu pentru a nu uita dincotro venim și încotro mergem

„Cred că e de datoria noastră ca, din când în când, să ne aducem aminte că interzisul Eminescu este parte fundamentală a libertății noastre, că fără „Doina” lui Eminescu n-am fi știut niciodată că „de la Nistru pân-la Tisa” au fost cândva hotarele unei țări care-și omagia poeții ce o apărau.

Întotdeauna, atunci când e nevoie să ne readucem zâmbetul pe buze, n-o putem face fără amintirile lui Eminescu despre Creangă sau ale lui Creangă despre Eminescu.

Nu știu de ce simțim nevoia de a povesti tot timpul înlăcrimați despre Eminescu și cu un ochi plângând. Nu suntem un popor înfrânt! Ne înfrângem singuri de foarte multe ori, dar niciodată nu suntem înfrânți, până la urmă.

Din punctul meu de vedere, întâlnirea de astăzi dovedește că Eminescu trece cu fruntea sus prin istorie. Și ce frunte! Și ce istorie!

Toate orașele mari au câte o amintire cu Eminescu. Locul care marchează venirea lui în Sibiu este o casă față în față cu Catedrala Mitropolitană, este casa în care se presupune că ar fi putut să se odihnească el, neodihnitul. E interesant să gândim Sibiul ca orașul care nu i-a oferit un tei, nu i-a oferit o Câmpie a Libertății, i-a oferit o casă în fața unei caterale.

Cred că Eminescu are nevoie în continuare de o casă. Dacă veți reuși să-i dați un pic din vârful inimii să locuiască într-însa veți vedea că, de fapt, iubirea nu se poate descrie decât în limba lui Eminescu și ura românului nu se poate descrie decât în limba lui Eminescu și, nu în ultimul rând, uneori, supărarea pe istorie și pe oamenii ei nu se poate realiza decât în limba lui Mihai Eminescu.

Am să vă rog când mergeți acasă, liniștiți, să luați și să citiți măcar un vers din Eminescu. România ar fi strașnică dacă românii ar citi în fiecare zi un verset din Scriptură și un vers din Eminescu pentru a nu uita dincotro venim și încotro mergem”, a explicat preotul Prof. Dr. Constantin Necula. (articolul continuă sub foto)

Dorința unei dăscălițe: „Dacă tinerii care au fost aici și au recitat își vor lua cu ei pe drumurile vieții un volum de poezii de Eminescu, rolul nostru de dascăli s-a împlinit” – prof. univ. dr. Ioana Creţu

„15 ianuarie este data pe care majoritatea cercetătorilor au considerat-o data nașterii sale la Botoșani. Unii spun că este 20 decembrie, am găsit chiar 5 decembrie, dar, până la urmă, (15 ianuarie) este data care s-a înregistrat oficial.

La început, nu era un copil care să atragă atenția în mod special. Poate mai târziu, când s-a dus la Cernăuți și, înscriindu-se la o școală ortodoxă, după ce face 3 ani acolo, în clasa a patra deja e al cincilea din cei 82 de copii, deci se profilează încet-încet o personalitate deosebită. Liceul îl face tot la Cernăuți după care, la 19 ani, a plecat la Viena, unde studiază Dreptul și Filosofia, iar, mai târziu, la Berlin, unde se înscrie la foarte multe cursuri de Filosofie, Drept, Economie, diversitatea informațiilor acestora reflectându-se în unele dintre poeziile scrise de el, precum „La Steaua” ș.a.

Apoi, se cunoaște cu Ion Luca Caragiale, mai târziu, cu Ion Creangă, care se pare că l-a încurajat și el să își cultive talentul scriitoricesc pe care îl avea.

Este greu de crezut că, fiind de vârsta copiilor care au fost aici și au recitat, Eminescu scrie primele poezii. Prima dintre ele, compusă când moare profesorul său de Română, Aron Pumnul. Poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” o semnează cu numele, încă, de Eminovici. Abia poezia „De-aș avea” pe care, mai târziu, i-o publică Iosif Vulcan în revista „Familia” apare cu numele de Eminescu.

Apoi, mai stă o perioadă la Iași, după ce se întoarce de la studii, după care, în 1877, pleacă la București. Aici are și activitatea sa de gazetar la „Timpul”, scrie despre Războiul de Independență și multe altele. Din păcate, în 1883 se îmbolnăvește, iar 6 ani mai târziu moare.

Eu m-am gândit că, poate, ceea ce se potrivește cel mai bine cu tot ceea ce s-a spus aici este o poezie pe care i-o dedică Marin Sorescu: (articolul continuă sub foto)

Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.

Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii –
„Miorița” și „Luceafărul” și „Scrisoarea a III-a”.

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.

În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Acești oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduioșate,
De curgeau doinele la vale
Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei
Și ai Țării Bârsei și ai Țării Vrancei
Și ai altor țări românești.

Au mai existat și niște codri adânci
Și un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt.

Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea chirilică în cartea vieții,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptății, ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.

Au mai existat și niște tei,
Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi și mișcătoare șesuri.
Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

Cred că asta este ceea ce trebuie să înțelegem de la asemenea evenimente și, dacă tinerii care au fost aici și au recitat, când vor pleca pe unde vor pleca ei, în țară sau în străinătate, ca un element care să le aducă aminte de casă își vor lua un volum de poezii de Eminescu, rolul nostru de dascăli s-a împlinit”, a transmis celor prezenți doamna prof. univ. dr. Ioana Creţu, vicepreşedinte al Despărţământului Central al ASTRA Sibiu.

Am surprins pentru cititorii noștri câteva dintre momentele muzicale și recitative – ele au fost mult mai multe, dar rămâne loc și de mister pentru cei care nu au onorat cu prezența evenimentul. Prilej pentru a-i provoca să depună un efort mai mare data viitoare!

De ce nu-mi vii? (v. Mihai Eminescu, interpretare Corpul Cadeților A.F.T. Sibiu)

La steaua (v. Mihai Eminescu, interpretare Corpul Cadeților A.F.T. Sibiu)

Rugăciune (v. Mihai Eminescu, interpretare Corpul Cadeților A.F.T. Sibiu)

Pe lângă plopii fără soț (v. Mihai Eminescu, interpretare Cenaclul „ASTRA – George Topârceanu” Sibiu)

Eminescu (adaptare Vlad Pârău și Pr. Adrian Drăgușin după Doina și Ion Aldea-Teodorovici / Grigore Vieru)

De interes, pe aceeași temă:

One thought on “Manifestare de proporții la statuia lui Mihai Eminescu din parcul sibian Sub Arini, la împlinirea a 175 de ani de la nașterea scriitorului. FOTO/VIDEO exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *