La mulți ani Libertății Presei! Urarea jurnalistului Cornelius Florin Stoica, realizator Lumina Cuvântului. AUDIO
Jurnalistul Cornelius Florin Stoica, realizator al emisiunii „Lumina Cuvântului” și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a vorbit despre Libertatea Presei la Radio U.Z.P.R. într-un podcast difuzat chiar pe 3 mai, când sărbătorim Ziua Internațională a Libertății Presei.
„Ziua Internațională a Libertății Presei sau Ziua Mondială a Presei: Dacă, cumva, la prima audiție pare același lucru, totuși nu este același lucru, pentru că depinde cum pui această zi în valoare. Dacă spui „Ziua Internațională a Libertății Presei” ai inclus și ceea ce este mai important, anume Libertatea Presei. Libertate care, deși ar trebui să existe în ziua de astăzi, ei bine, pe alocuri ea nu mai există sau, cel puțin, promotorii din presă spun că sigur, putem vorbi orice, nu mai suntem în perioada comunistă, în care cenzura era la ea acasă, pentru că pe atunci în presă nu puteai vorbi chiar de oricine orice, dar în ziua de astăzi ei ar spune că da, sigur, nu e nici o problemă, pot face presă, jurnalism în libertate, te poți exprima liber, dar de multe ori se arată că nu este chiar așa.
Mi-ar plăcea să cred că presa încă este liberă în ziua de astăzi, dar cred că în ultima perioadă, mai cu seamă din timpul pandemiei încoace, am văzut că, de fapt, această libertate a presei nu prea mai există: sunt niște informații care vin cumva în cascadă, vin cumva ierarhic, de mai sus. Asta ți se pune pe masă, asta trebuie să spui – ceea ce nu înseamnă că întotdeauna asta înseamnă și Libertatea Presei. Pentru că a fi un jurnalist liber înseamnă să-ți desfășori activitatea așa cum trebuie, fără să fii constrâns sau fără să fii cumva abuzat că trebuie să spui un anume lucru sau despre o anumită persoană un anumit lucru, să faci articole sau reportaje la comandă sau să trunchiezi mesajul dintr-un interviu.
Știm cu toții că un bun jurnalist se documentează înainte din minim 3 surse, trebuie să aibă și fler și, prin ceea ce face un jurnalist, el este, de fapt, nu doar eticheta lui personală, ci și a jurnalismului în sine.
Poate că ne punem întrebarea dacă mai există jurnaliști liberi în ziua de azi. La acest lucru ne putem răspunde doar dacă urmărim materialele jurnalistice la zi. Dacă ne uităm la un simplu jurnal, vom vedea că nu apar decât anumite reportaje, anumite articole despre anumite persoane – despre altele, nu! -, dar, după un anumit timp, apar și acelea. Nu trebuie să aștepți 10 ani de zile ca să pui întrebarea unui conducător: „Sunteți mulțumit de ce ați făcut în acești 10 ani”? Ba, dimpotrivă, trebuie să pui această întrebare chiar atunci când sesizezi că, după o perioadă de timp, acel conducător chiar nu a făcut nimic (sau a făcut mai mult rău decât bine! – n.r.). Acest lucru înseamnă curaj, acest lucru înseamnă jurnalism, dar, așa cum spuneam mai devreme, nu întotdeauna apar aceste întrebări și aceste reacții la vreme potrivită.
Din nefericire, în ziua de astăzi au apărut și aceste școli de televiziune care, din păcate, nu formează jurnaliști – din punctul meu de vedere. Aceste școli de televiziune nu formează nimic altceva decât niște stative pentru microfoane și cititori de promptere. Nu este suficient să citești o știre de pe un prompter, trebuie să o treci prin filtrul personal, să o gândești, să o treci prin propriul tău discernământ. Nu este suficient să ții un microfon în mână, trebuie să pui întrebarea potrivită persoanei potrivite, omul potrivit la locul potrivit. Dar, aceste școli de televiziune nu cred că te și învață să gândești, nu cred că te învață să fii un jurnalist adevărat, cred că te învață doar să te duci din punctul A în punctul B să iei câteva reacții de la fața locului, să te întorci înapoi în redacție, adică revenind la punctul A – și cam asta este știrea! Dar, în jurnalism, un bun jurnalist nu merge doar din punctul A în punctul B; dacă situația o cere, va merge și-n punctul C, și-n punctul D pentru că asta trebuie să facă: să culeagă informații, să gândească, să treacă printr-un filtru critic (orice informație, n.r.).
Cred că și asta îi mai lipsește jurnalistului în ziua de astăzi, acest simț critic, prin care un ziarist reușește să se detașeze de tot ceea ce înseamnă comoditate și să transmită informația de bună credință, dar o informație muncită, o informație la care a muncit ca să ajungă la rezultatul pe care l-a avut.
Așadar, de Ziua Libertății Presei este important ce spunem: „La mulți ani Presei!” sau „La mulți ani Libertății Presei”? Eu, unul, țin la această libertate, îmi place Libertatea Presei și eu cred că fiecare dintre noi, atât jurnaliști, cât și public, trebuie să luptăm pentru această Libertate a Presei. La mulți ani Libertății Presei!”.
Îi mulțumim colegului jurnalist Cornelius Florin Stoica pentru urare și pentru gândurile împărtășite cu noi. La rândul nostru, dorim presei române La mulți ani în deplină libertate!
Puteți sprijini emisiunea „Lumina Cuvântului” abonându-vă gratuit la canalul de YouTube sau cu donații prin contul de Patreon al acesteia.
De interes, de același autor: